Înalpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit luni, 12 ianuarie, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, despre viața și pătimirea Sfintei Mari Mucenițe Tatiana, prăznuită în această zi de Biserică.
În cuvântul său, ierarhul a prezentat contextul istoric al persecuțiilor împotriva creștinilor din Roma și a relatat, în cheie hagiografică, încercările prin care a trecut mucenița, subliniind statornicia ei în credință și lucrarea minunată a lui Dumnezeu în sprijinul celor care Îi rămân credincioși.
„Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!”, a spus ÎPS Teodosie, arătând că Sfânta Tatiana a crescut într-o familie creștină, iar, ajungând la vârsta maturității, a ales să rămână „mireasă lui Hristos”, refuzând căsătoria. Potrivit predicii, Tatiana a devenit diaconiță, fiind „foarte râvnitoare” și prezentă la slujbele Bisericii, în vremea când creștinii se adunau în catacombe.
Încercările muceniței și puterea rugăciunii
În relatarea sa, Arhiepiscopul Tomisului a arătat că Sfânta Tatiana a fost prinsă și dusă înaintea judecătorilor pentru că se ruga lui Hristos. ÎPS Teodosie a menționat episodul în care mucenița s-a rugat în fața unei capiști idolești, iar statuile idolilor s-au prăbușit, fapt care a stârnit teamă și tulburare printre păgâni.
A urmat, potrivit predicii, un șir de chinuri, bătăi și încercări, în care Tatiana a rămas neclintită, chemând neîncetat ajutorul lui Hristos. Ierarhul a accentuat dimensiunea duhovnicească a pătimirii, arătând că sfinții nu se sprijină pe puteri omenești, ci pe harul lui Dumnezeu și pe rugăciune.
„Nu curgea sânge, curgea lapte”
Unul dintre momentele evidențiate în mod special de ÎPS Teodosie a fost cel în care chinuitorii au hotărât să o dezbrace și să o rănească, însă pătimirea ei a devenit, în relatarea hagiografică, prilej de uimire pentru cei de față:
„De data aceasta au hotărât să o dezbrace, să o chinuie, să o lovească, să-i facă răni, dar trupul ei era atât de alb și din trupul ei nu curgea sânge, curgea lapte”, a spus Arhiepiscopul Tomisului, arătând că reacția celor prezenți a fost una de mirare, în timp ce mucenița nu înceta să se roage și să mulțumească lui Hristos.
Ierarhul a subliniat că Sfânta Tatiana se ruga inclusiv pentru cei care o chinuiau, „ca și călăii ei să aibă cunoștința lui Dumnezeu”, iar predica a menționat că o parte dintre cei care o torturau au ajuns să mărturisească, la rândul lor, credința în Hristos.
Mărturisirea până la capăt
În continuarea cuvântului, ÎPS Teodosie a amintit alte episoade din pătimirea muceniței – încercarea de a fi dată la fiare, reacția leului care nu a atacat-o, precum și condamnarea finală. Potrivit predicii, Sfânta Tatiana a fost, în cele din urmă, ucisă, iar tatăl ei a mărturisit și el credința în Hristos, primind moarte martirică.
Predica s-a încheiat cu îndemnul de a cinsti pe Hristos „în toată vremea și în tot locul”, ca Dumnezeu „cel Viu” și „Răscumpărătorul nostru din păcat și din moarte”, chemând rugăciunile sfinților pentru miluirea credincioșilor.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 12 ianuarie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim pe Sfânta Mare Muceniță Tatiana, din Roma, și pe tatăl ei, care a murit și el martir, și pe Eutasia, și pe alții împreună cu dânșii.
Tatiana s-a născut din părinți credincioși la Roma. Tatăl său era și el dregător, antipat, dar era și credincios, creștin, însă ascuns. Și iată, Tatiana a crescut în credință cu părinții săi, atât de înțelepți. A crescut și ar fi fost de măritat, dar ea le-a spus părinților săi: „Eu vreau să fiu mireasă lui Hristos, nu vreau niciun bărbat pământesc.” Părinții s-au învoit cu ea, pentru că erau credincioși.
Și iată, Tatiana a ajuns diaconiță a Bisericii, pentru că era foarte râvnitoare, mergea la toate slujbele Bisericii. Sigur, bisericile atunci mai mult erau în pământ, în catacombe, pentru că era împărat la Roma unul care era aspru cu creștinii. Dar a domnit patru ani, în anii 218–222. A fost omorât și a fost purtat pe străzile orașului Roma, pe toate ulițele, batjocorit.
Și în locul lui a venit împărat un tânăr de 16 ani, Alexandru Sever, dar domnea mama sa, Mameea numită. Și mai mult decât atât, slujitorii săi, eparhii, aceia conduceau la Roma. Iar acesta era mai mult un simbol, Alexandru Sever. El nu prigonea creștinii, el era pașnic. În casa sa se aflau și idolii, dar se afla și patriarhul Avraam, se afla și Hristos cu chipul Său, astfel încât creștinii erau lăsați în pace. Dar nu îi lăsau în pace dregătorii, care erau foarte iubitori de idoli și păstrau tradiția păgână.
De aceea, iată, au prins-o pe Tatiana că se ruga lui Hristos intens și au luat-o și au adus-o înaintea unui judecător. Și Tatiana s-a rugat. Era o capiște idolească mare acolo, cu mai mulți zei. Tatiana s-a rugat și iată, s-a spart zeul care era acolo. Statuia aceea s-a dărâmat și templul a căzut peste mulți păgâni și au fost omorâți acolo. Ceilalți s-au înspăimântat.
Dar fapta Tatianei, care făcea mereu semnul crucii și Îl chema în ajutor pe Hristos, a fost făcută cunoscută judecătorului și a fost dusă din nou la judecată aspră. „De ce ai făcut aceasta? De ce ai ucis pe-ai noștri și n-ai vrut să cinstești zeul?” Pentru că zeul era Apollo, pe care îl avea și împăratul dinainte în cinstire. Și iată, au hotărât să o pedepsească.
Au chinuit-o în fel și chip, au bătut-o, ea nu se oprea din cinstirea lui Hristos, pe Care Îl chema în ajutor, și o băteau mai mulți bărbați și nu mai puteau, au obosit. Ea era mai proaspătă cu adevărat, și îngerii care o apărau pe Tatiana băteau pe acei călăi, încât erau mai osteniți aceia decât Tatiana.
Și iarăși, iată, au închis-o în temniță și au adus-o din nou să o judece. Tatiana nu avea nicio rană și, de data aceasta, călăii au hotărât să-i scoată ochii cu niște unelte. I-au scos ochii, au bătut-o, au chinuit-o și ea Îl cinstea pe Hristos mai departe. Și după aceea au trimis-o în temniță.
Se mirau toți păgânii din preajmă, care priveau cum atâția bărbați care o bat nu o pot răpune. „Este mai puternică decât ei.” Îngerii mult au apărat-o pe Tatiana, că era atât de curată și făgăduise să fie mireasa lui Hristos. De aceea Hristos a trimis la mireasa Sa îngeri să o ajute, să vadă și păgânii că zeii n-au nicio putere, dar Hristos este Dumnezeu atotputernic.
Și iată, cu ochii scoși și plină de răni au dus-o înapoi în temniță. Și când au scos-o din temniță, ea s-a rugat acolo, îngerii au venit, au făcut-o sănătoasă, i-au pus ochii la loc și a ieșit, spre mirarea tuturor, cu trupul întreg și sănătos și veselă.
De data aceasta au hotărât să o dezbrace, să o chinuie, să o lovească, să-i facă răni, dar trupul ei era atât de alb și din trupul ei nu curgea sânge, curgea lapte. S-au minunat cu toții de aceasta. Tatiana nu înceta să se roage, să mulțumească lui Hristos. Se ruga ca și călăii ei să aibă cunoștința lui Dumnezeu. Se ruga pentru ei, că erau în întuneric.
De aceea, iată, a primit răspuns la rugăciunile sale, că acei călăi, deși erau aspri, recunoșteau că sunt mai slabi ei, cei mulți, decât o singură fecioară care se ruga. Și iată, de data aceasta au început și aceia să creadă în ceea ce mărturisea Tatiana.
Și opt bărbați dintre cei ce o chinuiau au crezut și ei în Hristos și au spus judecătorului: „Iată, Acesta este Dumnezeu adevărat, pe Care Îl cinstește această fecioară. Nu mai credem nici noi în zeii pe care îi cinstiți.” Era acolo Artemida, închipuita zeiță. Și aceia, pentru că au spus „noi credem în Hristos” și au luat botezul sângelui, au fost uciși cu sabia, dar Dumnezeu i-a primit în cerul Său.
Și iată, Tatiana din nou a fost dusă în temniță și acolo voiau să o chinuie, dar s-au arătat îngerii lui Dumnezeu, pe care i-au văzut și călăii. Și, fiind scoasă din temniță, din nou a fost adusă să cinstească un zeu acolo, dar Tatiana s-a rugat și a căzut din cer un fulgere mare și a luat foc acolo capiștea idolească.
Tatiana se ruga și zicea: „Doamne, luminează-i și pe aceștia.” S-au înspăimântat, au închis-o din nou și au gândit să o scoată, să o dea la fiare. Fiarele erau prietenoase cu ea. Apoi au scos un leu fioros, gândind că acesta o va sfâșia, dar leul a venit și atât de mult se pleca asupra Tatianei, ca și cum ar fi cinstit-o. S-a făcut leul ca un miel de blând și venea asupra Tatianei ca să-l mângâie. Și leul, după aceea, s-a năpustit asupra unuia dintre judecători și pe acela l-a ucis.
Ce să-i mai facă celei care era mai puternică decât mulțimea de ostași și de antipați și de cei care cinsteau așa-zișii zei? De aceea, iată, au hotărât, eparhul să-i taie capul cu sabia și așa s-a sfârșit Tatiana.
Și tatăl ei era lângă ea și a spus: „Aceasta este fiica mea, care Îl are pe Dumnezeu adevărat, pe Hristos, Care a coborât din cer, și eu cred în Hristos.” Și a fost și el martirizat. Și așa s-a sfârșit Sfânta Mare Muceniță Tatiana, care a devenit Mireasa lui Hristos.
Și Eutalia era acolo și ea s-a sfârșit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni să ne miluiască și pe noi Hristos Dumnezeul nostru, Care mărturisim că Hristos este cu adevărat Dumnezeu cel Viu și pe Hristos să-L cinstim în toată vremea și în tot locul, pentru că este Dumnezeul nostru și Răscumpărătorul nostru din păcat și din moarte.”
