Cardinalul Joseph Zen, episcop emerit de Hong Kong, a lansat o critică severă la adresa procesului „Sinodului despre sinodalitate” (2021–2024), în intervenția sa din cadrul consistoriului extraordinar al cardinalilor desfășurat la Vatican în zilele de 7–8 ianuarie 2026, în prezența Papei Leon al XIV-lea și a circa 170 de cardinali.
În textul intervenției – rostită în formatul scurt alocat fiecărui cardinal – Zen a calificat modul de lucru al sinodului drept „o manipulare de fier” („ironclad manipulation”), apreciind că acesta „insultă demnitatea episcopilor”, și a avertizat că invocarea repetată a Duhului Sfânt pentru a valida concluzii prestabilite este „ridicolă” și „aproape blasfemiatoare”.
Contextul: primul consistoriu al Papei Leon al XIV-lea și temele alese
Potrivit relatărilor din presa catolică internațională, Papa Leon al XIV-lea a convocat întâlnirea extraordinară de început de an cu Colegiul Cardinalilor, iar cardinalii au fost chemați să selecteze două teme de discuție (din patru inițial anunțate), optând pentru „sinodul și sinodalitatea” și pentru misiunea Bisericii în lumina exortației apostolice Evangelii gaudium (2013).
Înaintea deschiderii consistoriului, cardinalul Zen a fost primit și într-o audiență privată de Papa Leon al XIV-lea, conform textului publicat cu permisiunea cardinalului.
„A putut papa să asculte întregul popor al lui Dumnezeu?”
Punctul de plecare al intervenției îl reprezintă „nota însoțitoare” a Papei Francisc la documentul final al sinodului, în care se afirmă că, prin acel document, se oferă Bisericii ceea ce s-a maturizat prin „ascultare” și „discernământ”. Zen formulează o serie de întrebări frontale:
„A putut papa să asculte întregul popor al lui Dumnezeu?”
„Laicii prezenți reprezintă poporul lui Dumnezeu?”
Episcopii au putut exercita un discernământ real, care – subliniază el – presupune „dispută” și „judecată”?
În esență, cardinalul susține că arhitectura procesului ar fi fost astfel gestionată încât episcopii să nu poată delibera liber, iar autoritatea lor de urmași ai apostolilor să fie, de facto, diminuată.
Critica centrală: „manipulare” și limbaj spiritual folosit ca „ștampilă”
Zen afirmă că „manipularea de fier” a procesului este „o insultă” la adresa demnității episcopilor și contestă apelul constant la Duhul Sfânt, argumentând că acesta ar fi utilizat pentru a sacraliza rezultate decise dinainte, ca și cum Duhul ar putea „contrazice” Tradiția Bisericii de două milenii.
Tensiunea „magisterial, dar nu normativ”: riscul de interpretări contradictorii
Un alt nucleu al intervenției vizează statutul documentului final. Zen atrage atenția asupra formulărilor care, în lectura sa, creează o ambiguitate: documentul este prezentat ca magisterial și obligatoriu în sensul unor „alegeri” conforme cu el, dar, simultan, „nu strict normativ”, necesitând „medieri” și permițând aplicări diferențiate în funcție de contexte locale.
Cardinalul întreabă explicit dacă se poate garanta că nu vor apărea interpretări contradictorii – mai ales în condițiile existenței unor expresii pe care le consideră „ambigue” și „tendențioase” – și dacă această dinamică nu riscă să conducă la fragmentare eclezială.
„Cine judecă experimentele?”: rolul secretariatului sinodului și al curiei
Zen problematizează și mecanismul de validare a eventualelor „experimentări” locale (de exemplu, forme noi de slujiri/„ministerialitate”), întrebând dacă acestea ar urma să fie supuse judecății Secretariatului Sinodului și Curiei Romane și dacă aceste structuri ar fi „mai competente” decât episcopii în evaluarea realităților locale.
Avertisment ecumenic: comparația cu anglicanismul și obiecția ortodoxă
În secțiunea dedicată ecumenismului, Zen invocă ruptura din cadrul Comuniunii Anglicane, sugerând că abordările care permit interpretări divergente pot produce scindări similare.
În ceea ce privește dialogul cu ortodocșii, cardinalul susține că episcopii ortodocși nu ar accepta ceea ce el numește „sinodalitate bergogliană”, întrucât, în tradiția ortodoxă, sinodalitatea presupune „importanța sinodului episcopilor” și autoritatea reală a episcopilor care lucrează împreună.
Concluzia lui Zen: „a exploatat cuvântul sinod”, dar a „făcut să dispară” instituția
Intervenția se încheie cu o formulare tăioasă: Zen afirmă că Papa Francisc „a exploatat” cuvântul „sinod”, dar a făcut să „dispară” Sinodul Episcopilor ca instituție înființată de Papa Paul al VI-lea.
Ce urmează
Relatările despre consistoriu indică intenția Papei Leon al XIV-lea de a consolida dialogul cu Colegiul Cardinalilor și de a organiza astfel de întâlniri în mod regulat, inclusiv anual. În acest cadru, intervenția cardinalului Zen devine una dintre cele mai tranșante luări de poziție publicate până acum despre disputele interne legate de sinodalitate și de aplicarea documentului final în Bisericile locale.
