În ziua de marți, 10 februarie 2026, când Biserica Ortodoxă l-a cinstit pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, Episcopul cetății Magneziei, credincioșii din municipiul Giurgiu s-au adunat în număr mare la hramul Bisericii „Sf. Mc. Haralambie”, unde Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a oficiat Sfânta Liturghie și a rostit un cuvânt de învățătură cu accente pastorale și sociale, arătând că familia și educația creștină au nevoie, astăzi, de o întărire prin credință și discernământ.
„Ne bucurăm în mod deosebit că, la hramul acestei preafrumoase biserici închinate Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie, Episcopul Magneziei, ați venit și anul acesta în număr atât de mare”, a spus ierarhul, amintind evlavia giurgiuvenilor față de sfântul cunoscut drept ocrotitor în vremuri de boală și încercare.
Sfântul Haralambie, model de credință și sprijin în încercări
În cuvântul său, PS Ambrozie a evidențiat dimensiunea de mărturisire și tărie duhovnicească a Sfântului Haralambie, subliniind că, dincolo de contextul istoric al muceniciei, exemplul sfântului rămâne actual pentru omul de astăzi.
Ierarhul a vorbit despre fragilitatea sănătății în societatea contemporană, despre vulnerabilitatea copiilor în fața valurilor de îmbolnăviri și despre faptul că, în pofida progreselor, oamenii nu sunt neapărat „mai sănătoși decât altădată”, din cauza factorilor de mediu și a alimentației tot mai procesate.
„Lumea s-a schimbat foarte tare”
Preasfinția Sa a făcut apoi o trecere către realitățile sociale și educaționale ale prezentului, arătând că generațiile tinere cresc într-un context complicat, marcat de influențe care pot destabiliza formarea caracterului.
„Lumea s-a schimbat. Lumea, în ansamblul ei, s-a schimbat foarte tare. Ideologiile îi derutează pe copii și pe tineri”, a avertizat ierarhul, legând această „derută” de presiunile culturale, de relativizarea valorilor și de slăbirea reperelor morale.
Familie, educație și discernământ
În același registru, PS Ambrozie a accentuat rolul familiei și al educației creștine, arătând că părinții și bunicii rămân un sprijin esențial pentru copii, mai ales într-o societate în care tentațiile și presiunile sunt mai puternice, iar ritmul vieții este „grăbit”.
Ierarhul a amintit, cu recunoștință, jertfa generațiilor trecute, care au crescut copii „în greutăți și în asperități”, dar au păstrat credința și au rămas ancorați în viața Bisericii, oferind astăzi un model de statornicie și responsabilitate.
Despre influențele online și fenomenul bullying
În cuvântul său, ierarhul a vorbit și despre expunerea copiilor la mediul online și la conținuturi nepotrivite, arătând că tot mai multe societăți discută limitarea accesului la rețelele de socializare la vârste fragede, tocmai pentru a proteja evoluția și formarea tinerilor.
A adus în atenție și creșterea fenomenului de bullying, avertizând că formele de agresivitate și umilire dintre copii au devenit tot mai vizibile, cu efecte dramatice asupra echilibrului emoțional și moral al tinerilor.
„Complicate vremuri trăim”
În final, PS Ambrozie a transmis un îndemn de întărire în credință și de încredere în ajutorul lui Dumnezeu, subliniind că prezența credincioșilor la hram, „peste săptămână, la o sărbătoare atât de mare”, rămâne un semn de nădejde pentru comunitate.
„Complicate vremuri trăim, iubiți credincioși și credincioase”, a spus ierarhul, îndemnând la rugăciune, la discernământ și la întărirea vieții de familie, pentru ca tinerii să poată crește cu repere limpezi, în lumina credinței.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de PS Ambrozie, marți, 10 februarie, zi închinată Sfântului Sfinţit Mc. Haralambie, Episcopul cetății Magneziei, după Sfânta Liturghie oficiată în Biserica „Sf. Mc. Haralambie” din municipiul Giurgiu:
”Ne bucurăm în mod deosebit că, la hramul acestei preafrumoase biserici închinate Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie, Episcopul Magneziei, ați venit și anul acesta în număr atât de mare, știind că Sfântul Haralambie este cinstit în mod deosebit ca unul care a ferit, în toate vremurile, cetățile, orașele și țările de molime, de boli care astăzi au dispărut: tifosul exantematic, de pildă, sau ciuma, holera și multe, multe alte boli.
El astăzi ne ferește și a ferit poporul de coronavirus și de acești viruși pe care îi vedem că ating cu precădere pe cei mai vulnerabili dintre noi, adică pe copii. Vedem că este o epidemie și că inocenții noștri, copiii și nepoții dumneavoastră, transmit foarte repede, prin tuse și prin strănut, acești viruși noi, pe care, sigur, lumea nu i-a cunoscut, iar sănătatea copiilor de astăzi, ca și a întregului genom uman, este pusă la încercare, datorită faptului că, paradoxal, în pofida evoluției, în ciuda medicamentelor noi care s-au descoperit și care sunt promovate de multe ori cu o reclamă exagerată, toate acestea nu au făcut să crească longevitatea, adică speranța de viață a oamenilor.
Oamenii, paradoxal, în lumea de astăzi, atât de modernă, dacă îmi este permis să folosesc această expresie, atât de tehnologizată, atât de avansată, nu sunt mai sănătoși decât altădată, din cauza unor factori externi pe care îi vedem, începând cu aerul pe care îl respirăm, plin de noxe și de toxicitate, cu apa pe care o bem, cu produsele pe care le consumăm, din ce în ce mai diversificate și, în același timp, sofisticate și conservate cu fel și fel de chimicale, nitriți și nitrați și așa mai departe.
Oamenii de altădată, am văzut și la Sfântul Ierarh Haralambie al Magneziei, Sfântul Sfințit Mucenic, au trăit, asemenea Sfântului Antonie cel Mare, aproximativ 115 ani, unul și celălalt, pentru că hrana, paradoxal, era simplă, nu era atât de variată și de diversificată, dar era sănătoasă.
Pe de altă parte, părinții și bunicii noștri, care ne-au crescut, au trăit o viață de greutăți, de asperități și, în ciuda acelor greutăți legate de perioada comunistă, de persecuțiile împotriva intelectualilor, după anul 1948, după venirea la putere a comunismului în România, când intelectualitatea a fost îndepărtată, trimisă în gulaguri și persecutată, multe categorii sociale au avut de suferit, între care, cum spuneam, intelectualii, preoții și chiar ierarhii.
Călugări și călugărițe au fost îndepărtați din mănăstiri prin Decretul 410 din anul 1959, când s-au desființat schituri și mănăstiri, iar mulți dintre călugări și chiar ierarhi au fost trimiși în închisoare, cum a fost Mitropolitul Antonie Plămădeală, părintele Arsenie Papacioc, părintele Iustin Pârvu, precum și multe dintre femeile creștine care au fost canonizate anul trecut, iar anul acesta, 2026, este închinat familiei creștine și femeilor creștine românce trecute în calendar. Multe dintre aceste sfinte au suferit martiriul, au fost persecutate, au fost prigonite, dar Dumnezeu le-a proslăvit.
Astăzi, la sărbătoarea Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie, mă gândeam despre ce anume să vă vorbesc dumneavoastră, celor care sunteți atașați de acest sfânt și de singura biserică ridicată aici, pe meleagurile vlăscene, în anul 1848 și terminată patru ani mai târziu, în 1852 sau 1854, așa cum îmi spunea părintele Ștefan.
Biserica aceasta este singura biserică din cuprinsul Episcopiei Giurgiului închinată Sfântului Haralambie. Și giurgiuvenii au o evlavie aparte față de acest mare sfânt vindecător de boli incurabile, cel care ne dă speranță de viață, ani lungi și binecuvântați și care ne păzește în ceasul morții noastre.
M-am gândit mult, privindu-vă pe fiecare dintre dumneavoastră, mai ales pe cele care veniți aici la hram, la biserica aceasta păstorită cu multă vrednicie de către tinerii preoți: părintele Ciprian Chivu, părintele Cosmin și, desigur, părintele profesor Sebastian Grigorescu, care a cântat atât de frumos la strană împreună cu ceilalți preoți.
Îngăduiți-mi să fac unele aprecieri legate de persoanele în vârstă, care văd că și-au consumat viețile foarte repede și au ajuns la o vârstă binecuvântată, de septuagenari și octogenari. Ei sunt cei care astăzi țin biserica. Ei sunt cei care astăzi vin la biserică și fac pomeniri pentru cei care nu mai sunt. Ei sunt cei care, trecuți prin experiențe de viață, prin greutăți, prin multe, multe încercări, au născut și au crescut copiii de care societatea astăzi este mândră.
În același timp, ei sunt cei care se gândesc cu multă responsabilitate la modul în care i-au educat și i-au crescut pe copii și pe nepoți. Pentru că, în pofida educației creștine bune pe care le-au dat-o, societatea de astăzi îi derutează foarte mult pe copii și pe tineri. Lumea s-a schimbat. Lumea, în ansamblul ei, s-a schimbat foarte tare. Ideologiile îi derutează pe copii și pe tineri.
Corectitudinea politică a făcut praf valorile legate de familie, de educația religioasă, de mărturisirea credinței creștine, a Ortodoxiei. Corectitudinea politică este un moft, pe considerentul că nu trebuie să-l jignim pe celălalt, și s-a mers atât de departe cu această permisivitate, încât s-a greșit foarte, foarte mult, iar oamenii sunt obligați astăzi să renunțe la valori perene, la valori netrecătoare, la valorile autentice legate de moralitate, legate de castitate, legate de educarea și creșterea copiilor în duh ortodox.
Din cauza acestor ideologii și învățături fluide, cum este și fluiditatea de gen, ne-au derutat foarte, foarte mult copiii, iar noi suntem cei care, în calitate de părinți — noi, părinții duhovnicești, episcopul și preoții, avem născuți prin har foarte mulți fii și fiice — dar dumneavoastră sunteți cei care, în primă instanță, vă luptați cu copiii dumneavoastră, pe care i-ați născut, i-ați crescut și i-ați educat, repet, cu foarte multe și mari sacrificii, cu un anumit gen de răzvrătire care pleacă de la pubertate, de la adolescență și de la consumismul acesta excesiv, prin care copiilor le sunt permise toate.
Sfântul Apostol spune: „Toate îmi sunt permise, dar nu îmi sunt toate de folos”. Vedeți că societățile, încet-încet, chiar și societățile avansate, și-au dat seama că copiii nu se folosesc de aceste libertăți care le sunt foarte permisive și care le dau acces la rețele de socializare, la postări necuvenite și la vizualizări nepotrivite. Și atunci foarte multe țări ale lumii au considerat că până la o anumită vârstă, de 15, respectiv 16 ani, poate că pentru copii nu ar fi bine să aibă acces nelimitat la internet și la rețelele de socializare, tocmai ca acestea să nu le afecteze evoluția, creșterea, formarea, mintea lor. Pentru că acest consum excesiv și influențele care vin prin rețelele de socializare, unele dintre ele, îi zăpăcesc pe copii, îi corup, îi trimit către violență.
Fenomenul bullying-ului este un fenomen din ce în ce mai întâlnit în societate. Noi nu ne-am confruntat, în copilăria noastră, în adolescența noastră, cu astfel de fenomene în care copiii să persecute alți copii, să-i lovească, să-i umilească sau chiar să-i ucidă, cum s-a întâmplat.
Complicate vremuri trăim, iubiți credincioși și credincioase, iar faptul că dumneavoastră sunteți în biserică, iată, peste săptămână, la o sărbătoare atât de mare, ne dă speranță că împreună cu Biserica, cea care ne este mamă duhovnicească, să ne protejăm copiii. Înainte de toate, noi, ca și clerici, să ne rugăm pentru dumneavoastră, ca Dumnezeu să vă dea putere domniilor și frățiilor voastre, să vă dea discernământ și înțelepciune, ca să puteți să le faceți față copiilor.
Copiii de astăzi, să spunem și lucruri pozitive, sunt mult mai inteligenți decât am fost noi în vremea noastră. Jucăriile noastre erau din pănuși. Aveam foarte puține jucării. Când aveai o bicicletă în copilărie, erai cel mai fericit om. Munceam încă de mici. Așa era educația atunci. Mama învăța o fetiță, o pregătea pentru viață, începea să gătească încă de la pubertate. Când era în liceu, știa să facă de toate. Sora noastră cea mare, noi suntem patru copii, în liceu, când spunea fetelor din oraș că ea știe să facă sarmale și ne gătește nouă, celelalte fetițe, e adevărat, din familii cu bună stare, erau mirate.
Astăzi vedem că lumea, evoluând, paradoxal, fetele care se pregătesc să devină soții nu prea mai știu să facă lucrurile pe care le făceați dumneavoastră altădată, nu-i așa? Adică lucrurile s-au împărțit astăzi. Dacă altădată femeia stătea acasă, se ocupa de creșterea și educarea copiilor, de menajul soțului și așa mai departe, acum femeia, evoluând — există și o nuanță aici de feminism — ocupă cele mai bune joburi, funcții de conducere și așa mai departe. Și, încet-încet, cum spunea părintele Tănase de la Valea Plopului, femeia, într-un fel, devine lider și îl pune pe bărbat pe plan secund, de multe ori, ceea ce nu este tocmai potrivit.
Nu știu cum veți face față acestor provocări, pentru că ele vin din urmă și, oricât de mult am vrea sau nu am vrea noi, ele ating familia. Și atunci este nevoie de multă rugăciune, de multă înțelepciune. Tragedia noastră, a părinților ultimelor veacuri, este cum să știm să facem față acestor provocări, cum să știm, în condițiile date — este un fapt pe care îl vedem și nu putem să-i facem față cu ușurință — societatea este grăbită, promovează pseudo-valori, legile nu sunt nici ele în favoarea poporului român.
Ne gândim la bătrânul sfințit episcop al Magneziei. Ce nebuni de oameni fără minte erau persecutorii, ca să chinuie în felul în care l-au chinuit pe un bătrân de 113 ani, să-l strunjească cu unghii de fier, să-l ardă, să-l bată, să-l umilească. Și totuși, bătrânul nu era afectat de aceste chinuri.
Bătrânul alunga demoni, convertea la credința creștină. Este unul dintre primii mărturisitori ai credinței. De aceea ne gândim la forța pe care i-a dat-o, în primul rând, nu rezistența fizică, nu trecerea prin viață până la 113 ani, cât mai ales credința. De acolo îi venea puterea să reziste acelor persecutori, acelor delatori și așa mai departe.
Într-un fel, vă asemăn pe dumneavoastră, vârstnicii din biserică și din comunități, pentru că trebuie să o spunem cu durere, dar și cu speranță în același timp: oamenii tineri nu prea mai vin la biserică, iar cei care vin la biserică sunt, într-un anume fel, desconsiderați de către cei așezați în păturile mai înalte ale societății. Cei bisericoși sunt priviți de sus. De fapt, mersul la biserică este dovada unei înțelepciuni, pentru că vedem că în lume și în societate lucrurile au luat-o la vale, au luat-o razna, multă lume a înnebunit. Sunt mulți sociopați, îi vedeți din comportament, din declarații și așa mai departe.
Și atunci altă salvare nu ne vine decât de la Dumnezeu. Sigur că sunt și multe neclarități. Nu se găsesc întotdeauna formule la problemele concrete din societate, legate de greutățile financiare. Într-un fel, cei care ar trebui să-i protejeze pe cei din categoriile vulnerabile — pe copii, pe liceeni, pe bursieri, pe vârstnici, pe pensionari, pe cei care au boli incurabile, cancere — ar trebui să fie ocrotiți de către societate, dar ei sunt impozitați. Bieții oameni care au muncit cinstit în sistemul comunist au acum pensii foarte mici, abia dacă le ajunge să-și cumpere medicamentele ca să trăiască, să vină la biserică, să se roage pentru copii și pentru nepoți.
De aceea cred că exemplul de credință și de martiraj al Sfântului este un exemplu actual și astăzi. Mulți spun că doar în comunitățile rurale este respectat Sfântul Haralambie, dar să știți că în Grecia numele de Haralambos este foarte des întâlnit. La mănăstirile de la Meteora, poate ați auzit — părintele consilier Ciprian Chivu a organizat multe pelerinaje în Grecia — acolo, la Meteora, există o mănăstire închinată Sfântului Ștefan, o mănăstire de călugărițe, care deține o mare parte din moaștele Sfântului Mucenic Haralambie.
Aici, în vecinătatea noastră, la Teleorman, catedrala de acolo, ridicată de rege, are hramul Sfântului Ierarh Haralambie. Aici sunteți privilegiați, pentru că în parohia aceasta au păstorit preoți vrednici, atât cei de dinainte, cât și cei care sunt acum aici, cei trei preoți care îmi sunt foarte, foarte dragi: părintele profesor Sebastian, părintele profesor Cosmin și, nu în ultimul rând, părintele Ciprian, care este o bucurie de om.
Și când sunteți triști și apatici, dacă îl întâlniți pe părintele Ciprian Chivu, vă molipsește cu bucuria lui. Este un om foarte cald, cu o familie foarte frumoasă, cu o preoteasă deosebit de aleasă și distinsă, și mă bucur foarte mult de dumneavoastră, de fiecare în parte.
Doamne, câți preoți au fost astăzi și s-au rugat pentru noi! Preoți de care sunt foarte, foarte mândru. Fiecare are o activitate frumoasă, o familie frumoasă. Vă dați seama că, în lumea aceasta întoarsă pe dos, preoții aceștia sunt sarea lumii de care vorbește Hristos. Ei sunt cei care mângâie, care mustră, care ceartă, care îndeamnă, după cuvântul Apostolului, care ne dojenesc asemenea părinților și ne aduc aminte să nu uităm de Dumnezeu, să nu uităm de mersul la biserică, să ne luptăm pentru viață.
După viața fiecăruia dintre domniile dumneavoastră s-ar putea face un film, o capodoperă, pentru că sunt convins că fiecare a trecut prin greutăți, prin încercări, prin neînțelegeri casnice, familiale, dar a răzbit, iar astăzi sunteți sănătoși, sunteți la o anumită vârstă, cu multă experiență și cu multă înțelepciune.
Vă mărturisesc, în numele confraților mei, că aș vrea să vă văd la 113 ani, la vârsta Sfântului Haralambie. Așa să ne ajute Dumnezeu să rămânem în credință și să ne bucurăm de această comuniune, că suntem aici, la Sfântul Haralambie, într-o adevărată familie.
Zilele trecute, la Catedrala Patriarhală din București, a avut loc proclamarea canonizării celor 16 femei sfinte trecute în calendar anul acesta, an care este închinat familiei creștine și femeilor creștine românce aflate în calendar: soții de domnitori, mama Mitropolitului Andrei Șaguna de la Sibiu, Anastasia Șaguna, multe cuvioase care au murit, au pătimit și au fost deportate.
Toate aceste sfinte le țin cu bucurie părinții care au slujit astăzi în sobor, lucru pentru care le mulțumesc. Icoanele acestea, preoții de aici, de la parohie, au dorit să le ofere, în semn de recunoștință și de apreciere, preoților care au slujit astăzi. Au avut libertatea să aleagă fiecare o icoană a unei sfinte de care sunt legați și despre care știu lucruri.
Părintele de la Brâncoveni a ales icoana Mariei, Doamna Brâncoveanu, cea care și-a îngropat copiii și le-a pescuit osemintele din apele Bosforului, care au fost duse la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, ctitorită în insula Halki de către Brâncoveanu.
Și fiecare dintre aceste sfinte – de pildă, Elisabeta, călugăriță care a murit la doar 44 de ani, pustnică pe Giumalău, în munții sfinți ai Moldovei – este un model. Și să vedeți ce minune: icoana Sfintei Elisabeta de la Mănăstirea Pasărea a purtat-o chiar sora ei după trup, care trăiește, o femeie cu un curaj bărbătesc, trăind asemenea Sfântului Ilie Cleopa în munții Neamțului și petrecând la locurile sfinte ca o adevărată mireasă a lui Hristos.
Fiecare dintre aceste sfinte a fost canonizată. A fost un eveniment extraordinar, dătător de nădejde pentru toate femeile creștine, care sunt candidate la sfințenie prin nașterea, creșterea și educarea copiilor.
Și dumneavoastră aveți model în fiecare dintre aceste mame sfinte, călugărițe sfinte, care au născut arhierei. Platonida, de pildă, a fost soția Sfântului Voievod Neagoe Basarab și a vândut toate bijuteriile pentru ca soțul ei să poată termina ridicarea Catedralei de la Curtea de Argeș, acolo unde sunt înmormântați regii. Și-a văzut copiii murind, iar în cele din urmă s-a retras, luând numele de Platonida. A fost o mare ctitoră și a lăsat în urmă scrieri de mare folos.
Este o mare bucurie pentru noi, creștinii, să proclamăm astăzi și să arătăm că din neamul nostru s-au ridicat aceste femei sfinte, indiferent de statutul pe care l-au avut: persoane consacrate, călugărițe, mame, soții de domnitori, mame de arhierei sau cuvioase și pustnice.
Doresc ca părintelui paroh și preoților de aici, de la parohie, să le oferim, părintelui Ciprian Chivu, această frumoasă icoană cu toate sfintele canonizate, să o aveți aici, pe iconostas, să o sărute toată lumea, o icoană din argint.
Oameni buni, să fiți sănătoși, să vă bucurați de ceea ce aveți, de preoții dumneavoastră buni. Aveți preoți tineri care vă sunt ca și copiii dumneavoastră și de aceea cred că se explică de ce sunt iubiți, dar ei sunt și părinți. Să nu uitați cuvântul care spune: „Fiule, să nu disprețuiască nimeni tinerețile tale”. Chiar dacă sunt tineri, ei sunt purtători de har și au puterea de a ierta păcatele.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: „Dacă aș vedea întâi un înger și un preot, aș da binețe preotului, pentru că el are puterea să dezlege păcatele. Îngerul nu are puterea să dezlege păcatele; ei sunt doar duhuri slujitoare”.
Vă mulțumesc, confrații mei, pentru slujba frumoasă de astăzi.”
