Credincioșii parohiei Pâslari, din comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu, au trăit duminică, 8 februarie 2026, un moment deosebit de comuniune liturgică și duhovnicească, prilejuit de prezența Preasfințitul Părinte Ambrozie, ierarhul locului.
Ierarhul a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica parohială închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, iar la final a rostit un amplu cuvânt de învățătură, în contextul Duminicii a XXXIV-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului Risipitor), duminică premergătoare începutului Sfântului și Marelui Post.
„Evanghelia Fiului Risipitor se adresează fiecăruia dintre noi”
În cuvântul său, ierarhul a subliniat actualitatea mesajului evanghelic, arătând că Evanghelia Fiului Risipitor nu se adresează doar copiilor sau tinerilor, ci tuturor credincioșilor, indiferent de vârstă sau de rostul pe care îl au în societate.
„Nu putem să rezistăm și să facem față într-o societate atât de derutată decât prin credință. Fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, suntem fii risipitori și avem nevoie de întoarcerea la Tatăl”, a arătat Preasfinția Sa.
Pornind de la tâlcuirea Sfântului Vasile cel Mare, ierarhul a explicat că Tatăl ceresc Își așteaptă fiii risipiți și aleargă în întâmpinarea celui care „își vine în sine”, îmbrățișarea dumnezeiască fiind semnul milei care desăvârșește pocăința omului.
Credința – răspunsul la criza morală a societății
În contextul provocărilor actuale, Preasfințitul Părinte Ambrozie a vorbit despre criza morală și spirituală a societății contemporane, afectată inclusiv de influențele nocive asupra copiilor și tinerilor, subliniind rolul esențial al familiei și al Bisericii.
„Toate aceste virtuți se cultivă mai întâi în familie, apoi în biserică și mai târziu în societate. Fără credință, omul nu poate face față rătăcirii lumii de astăzi”, a subliniat ierarhul.
20 de ani de arhierie și daruri pentru parohie
Ziua de 8 februarie a avut pentru Preasfinția Sa și o semnificație personală, marcând împlinirea a 20 de ani de la alegerea sa ca episcop al Giurgiului. Cu acest prilej, ierarhul a ales să fie prezent la Pâslari, într-un cadru pastoral și familial, alături de părintele paroh și consilier eparhial Severian Luca.
La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Ambrozie a oferit parohiei mai multe daruri, între care un set de icoane ale celor 16 femei sfinte românce recent canonizate, un veșmânt liturgic și o icoană în argint, ca semn de prețuire și binecuvântare pentru comunitatea locală.
Chemare la pocăință și pregătire pentru Postul Mare
În încheiere, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să intre în perioada Sfântului și Marelui Post cu discernământ, pocăință și spovedanie, arătând că postul este „un adevărat urcuș către Înviere”, cale sigură de dobândire a darurilor cerești.
„Să ne recunoaștem păcatele, să ne schimbăm și să ne întoarcem la Dumnezeu, pentru ca Postul Mare să devină pentru fiecare dintre noi un timp al înnoirii sufletești”, a spus ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de PS Ambrozie, duminică, 8 februarie 2026, când Biserica Ortodoxă s-a aflat în Duminica a XXXIV-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului Risipitor), după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie oficiată în biserica parohiei Pâslari din comuna Adunații Copăceni, județul Giurgiu:
”Iubiți credincioși și credincioase, ne bucurăm că, la această duminică premergătoare începutului Sfântului și Marelui Post, Duminica Fiului Risipitor, ne aflăm împreună cu domnii consilieri, cu comitetul de doamne, cu enoriașii de aici, de la Pâslari, într-o atmosferă liturgică, într-o atmosferă duhovnicească, împreună cu parohul dumneavoastră, părintele consilier doctorand Severian Luca.
Desigur, suntem ajutați în slujirea noastră astăzi de către părinții arhidiaconi, părintele arhidiacon Blaj Pavel și părintele arhidiacon Vasile Mirel Dicu. Vin în parohia dumneavoastră de fiecare dată cu multă, multă dragoste. Sunt foarte legat de această localitate, de părintele paroh, care este și consilier în cadrul episcopiei noastre, de domnul primar Dan Rusu, pentru că și eu locuiesc în această comună, în satul Varlaam, unde avem un schit închinat Maicii Domnului.
Astăzi, părintele consilier doctorand Severian Luca ne-a adresat un foarte frumos cuvânt de învățătură, rostit cu multă convingere, cu mult elan pastoral, ca unul care provine dintr-o foarte frumoasă familie, din ținutul răzeșilor, de la umbra și din zona mănăstirilor moldave, în speță a Mănăstirii Neamț, unde cei cinci copii ai domnului Constantin Luca au deschis ochii pe cuvioși, pe pustnici, pe părintele Ilie Cleopa, pe părintele Paisie. Tatăl lor, care a lucrat la tipografia Sfintei și Voievodalei Mănăstiri Neamț, ridicată de binecredinciosul voievod Ștefan cel Mare, i-a crescut pe cei cinci fii ai săi în credință.
Unul este medic, altul este inginer, altul este arhidiacon în Episcopia Suediei, iar consilierul dumneavoastră, al nostru, parohul de aici, părintele Severian, ne este foarte apropiat nouă. Pentru că, în calitate de consilier pe patrimoniu, având și dublă specializare, nu doar teologică, ci și artistică, absolvind Artele Plastice, Artele Frumoase, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din capitala Moldovei, de la Iași, ca și fratele său cel mai mic, mezinul Ștefan Luca, ne restaurează bisericile, le împodobește cu foarte multe icoane, așa cum dumneavoastră vedeți și aici, la Pâslari, biserică închinată Sfintei Parascheva.
Ziua aceasta de 8 februarie, care coincide cu Duminica Fiului Risipitor, pentru mine are o însemnătate aparte, pentru că, după pomenirea zilei de naștere a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist Arăpașu, în data de 7 februarie, în această zi de 8, în urmă cu 20 de ani, eu am fost ales episcop la Giurgiu. Și am ales, într-un mod pastoral, zic eu, familial, să vin aici, la Pâslari, la părintele și la dumneavoastră, considerându-l pe părintele Severian fratele meu mai mic.
Sunt foarte mândru de ceea ce familia Luca, prin tatăl lor, Constantin Luca, care este și cântăreț bisericesc, cunoscând toate schiturile și mănăstirile, pe părinți, pe cuvioși din ținutul Neamțului, ne-a dăruit prin cei doi fii ai săi: părintele Severian, paroh și consilier, și cel mai mic, mezinul, care este plecat și el în Italia, pe urmele fratelui mai mare.
Am ales, așadar, să sărbătoresc această zi, în care împlinesc 20 de ani de când am fost ales episcop, la unul dintre cei mai vrednici clerici ai episcopiei noastre, părintele consilier doctorand Severian Luca. Și, în semn de apreciere pentru activitatea sa frumoasă, știind că a venit după părintele Moldovan, care a făcut și el lucruri frumoase aici, la parohie, părintele Severian a continuat și mai mult, desfășurând o foarte frumoasă activitate pastorală, fiind ajutat de domnul primar Dan Rusu, care i-a sprijinit pe părintele Cruceru, pe preoții de aici, de la Adunații-Copăceni, pe părintele secretar Geraldin, pe părintele Viorel, dar nu în ultimul rând și pe parohul meu de la Varlaam, părintele Eduard Bătrâneanu, ajutându-i atât de mult.
Aveți privilegiul de a vă afla într-o localitate unde bisericile se restaurează, se construiesc biserici noi, iar edilul localității, pe care, asemenea nouă, îl respectați și îl stimați în mod deosebit, este alături de biserică, pentru că și biserica, ca și școlile, ca și grădinițele, sunt în grija primului gospodar al localității, care este primarul, în cazul nostru domnul Dan Rusu.
Pentru această parohie, care a devenit foarte cunoscută în țară și în străinătate după hramul Sfintei Parascheva, pe care l-am făcut împreună, când am vorbit poate prea liber atunci, spunându-le oamenilor să nu se vaccineze, să nu se grăbească, toată lumea se întreabă acum și urmărește pe hartă, pe geografia țării, unde este Pâslariul, renumitul Pâslariu. Sigur, este renumit astăzi pentru părintele său foarte vrednic, care ne face cinste: un om dublu licențiat, un pictor de mare calitate și consilier eparhial.
I-am adus astăzi, după proclamarea celor 16 femei sfinte românce în calendar, un cadou: un set de icoane, pe care epitropii și consilierii le poartă, începând cu copiii de aici, cu cei care îl ajută la altar pe părintele, oferindu-i totodată un foarte frumos veșmânt bizantin. Cred că și de la acest veșmânt i s-a tras aplombul și convingerea cu care v-a vorbit astăzi, pentru ca, încă o dată, dacă mai era nevoie, să fie recunoscut Pâslariul și locuitorii de aici, din localitate.
De aceea, părintelui îi oferim acest frumos veșmânt și o icoană în argint a tuturor femeilor care au fost canonizate.
Noi am fost acolo, la Patriarhie, și pentru că aceste foarte frumoase icoane, cele 16, sunt făcute în Grecia, sunt realizate în Grecia, eu le-am luat pe cele mai frumoase și le-am adus aici, la Pâslari, să le puneți în strane, să le așezați în centrul pastoral care se va construi. Și să știți că și dumneavoastră sunteți candidate, doamnelor, la sfințenie.
Dacă mamele care au născut domnitori și voievozi au fost soții, au fost monahii și călugărițe între cele 16, să știți că nici dumneavoastră nu sunteți mai prejos. Cum foarte frumos a spus părintele consilier Severian, cele care ați născut copii, i-ați crescut, aveți nepoți, pentru că această lume care se află în derivă, asemenea unei corăbii, și familia este supusă multor atacuri și multor încercări, nu putem decât să-i contrapunem educația din familie, pe care părinții noștri ne-au dat-o, credința.
Mai ales, nu putem să rezistăm și să facem față într-o societate atât de derutată decât prin credință. Ori dumneavoastră, cei de aici, din Adunații-Copăceni și, în speță, de la Pâslari, sunteți exemple de credincioși adevărați, părinți, mame și bunici care ați crescut copiii în credință. Ei vă vor duce mai departe idealurile dumneavoastră, jertfa dumneavoastră și, de ce nu, mâine-poimâine, când nu vom mai fi, de acolo, din ceruri, să-i ocrotim cu rugăciunile noastre. Să nu ne fie rușine de felul în care i-am educat și i-am ținut în dragoste de neam, în dragoste de țară, în respect față de familie și față de semeni.
Toate aceste virtuți se cultivă întâi în familie, apoi în biserică și mai târziu în societate, în ciuda tuturor încercărilor, ideologiilor și transformărilor pe care le vedem petrecându-se în lume, pe întreg mapamondul. Dar credința ortodoxă le-a dat putere părinților noștri, mărturisitorilor, sfintelor trecute în calendar, să reziste, să mărturisească și să se mântuiască.
Vă ofer această frumoasă icoană în argint în numele Consiliului Eparhial, al cărui membru sunteți, și al arhidiaconilor care au venit astăzi. Și pentru că l-ați cunoscut pe Sfântul Ilie Cleopa, dumneavoastră și întreaga familie vă oferim acest album. Vă oferim și albumul „Muntele Athos”, ca să-l aveți împreună cu consilierii și să-i duceți la Sfântul Munte Athos, când se va încălzi, desigur, precum și un regulament al autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată, pentru că părintele este și consilier.
Vă felicităm din toată inima. Le mulțumim copiilor care ne-au sprijinit astăzi, celor trei citeți, dar și lui Dominic, lui Matia și, nu în ultimul rând, lui Efrem. Să fiți sănătoși, oameni buni. Transmiteți și domnului primar urările noastre de bine. Mă bucur foarte mult că v-am văzut. Să fiți sănătoși. Chiar mi-a fost dor să vă văd. Să ne trăiți, să ajungeți la 100 de ani fără reparații, să vă bucurați de copii, să vă bucurați de părintele Severian, care este cel mai cald preot pe care l-am cunoscut și pe care îl iubesc ca pe fratele meu, de doamna preoteasă Ștefania, de părintele, de tatăl lor.
Cred că cel mai adevărat pelerinaj ar fi să vă luați comitetul de doamne și consilierii și să-i duceți acasă la tata, la Humulești. La tata, în casă, vin toți pustnicii, toate călugărițele, vin acolo ca la ei acasă. Se primenesc, se îmbracă, le gătește mama părintelui și a celor cinci copii, le face poale-n brâu. Da, o familie foarte frumoasă, care a crescut în credință, și iată roadele educației primite de la tată și de la mamă.
Foarte importantă este educația pe care părinții noștri ne-au dat-o. Cred că și dumneavoastră, asemenea mie, vă gândiți adeseori la tata, la mama, la bunicii care ne-au deschis calea către lume, către biserică, care ne-au oferit o educație. Este foarte, foarte important să insistați în educarea copiilor, așa cum văd că se întâmplă aici, la Pâslari, pentru ca ei să nu rătăcească drumul în lume. În familie le dăm o educație frumoasă, dar când ies pe stradă văd lucruri foarte rele, foarte urâte.
Este impresionant faptul că și statul român, văzând ceea ce se întâmplă în alte țări avansate, dezvoltate – Australia, Finlanda, Franța și așa mai departe –, a observat că acolo s-a interzis accesul la rețelele de socializare până la vârsta de 15–16 ani, se gândește la acest lucru, pentru că toată această influență, din păcate, de pe rețelele de socializare, ne derutează copiii: devin irascibili, devin nervoși, cad în păcate nepotrivite pentru vârstele lor, și vedem cu toții ce se întâmplă în societate. Este bine să-i ferim de rele.
Există însă riscul să înțelegem că această Evanghelie se referă doar la copii. Ori, pentru că noi suntem cu toții copiii lui Dumnezeu, trebuie să realizăm faptul că Evanghelia se referă și la noi, indiferent de vârstă, fie că suntem părinți, fie că suntem bunici, pentru că fiecare, într-un fel sau altul, suntem fii risipitori. Ar fi o mare pierdere să credem că Evanghelia de astăzi, a fiului risipitor care pleacă în lume, se referă doar la copii și la nepoți. Nu! Se referă la fiecare dintre noi, pentru că Tatăl, Cel care Își așteaptă fiii risipiți prin lume, care au căzut în diferite păcate, mai mici sau mai mari, este Dumnezeu. De aceea, Sfântul Vasile cel Mare spune că Tatăl a ieșit în întâmpinarea fiului risipitor, care și-a venit în sine și a zis: „Mă voi întoarce la tatăl meu”. Ce înseamnă că a ieșit în întâmpinarea lui? Spune Sfântul Vasile cel Mare că Tatăl îl aștepta și a alergat în întâmpinarea lui, și l-a îmbrățișat. Iar cu această îmbrățișare caldă a curățit ceea ce pocăința curățise deja în inima fiului risipitor care și-a venit în sine.
Să ne gândim, așadar, că Evanghelia ne vizează pe fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, indiferent de rosturile noastre. Pentru că, într-un fel sau altul, fiecare dintre noi Îi reproșăm lui Dumnezeu, ni se pare că suntem îndreptățiți în cererile noastre, că suntem drepți, dar fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, suntem fii risipitori.
De aceea, să cerem de la Dumnezeu discernământ, ca să ne recunoaștem fiecare păcatele, să ne schimbăm, să ne spovedim și, pe calea aceasta a postului, care este un adevărat urcuș către Înviere, cum spunea Părintele Patriarh Daniel, fiecare dintre noi să dobândim darurile cerești.
Vă felicit încă o dată. Se apropie Sfântul și Marele Post. Să fiți sănătoși, să aveți putere și să ne vedem sănătoși în Postul Mare. Felicitări, părinte consilier. Să ne trăiți.”
