În seara zilei de joi, 15 ianuarie, credincioșii prezenți în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța au participat la săvârșirea Acatistelor Maicii Domnului, ale Sfintei Mucenițe Tatiana și ale Sfinților Mucenici Ermil și Stratonic, oficiate de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
La finalul slujbei, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a subliniat puterea rugăciunii, frumusețea vieții sfinților și chemarea creștinilor de a căuta cele veșnice, nu cele trecătoare.
Viețile sfinților – școală de credință, curaj și jertfă
ÎPS Teodosie a arătat că acatistele citite în această seară descoperă mărturia vie a credinței și a jertfei, îndemnându-i pe credincioși să-și ridice privirea spre cele cerești:
„Iată ce acatiste frumoase am avut în această seară, pentru că viețile sfinților, cărora le-am citit acatistele, sunt pline de credință, de curaj, de suferință răbdată cu bucurie. Ne îndeamnă pe noi să căutăm mai mult cele de sus decât cele de jos. Cele de jos sunt trecătoare și nu au valoare. Cele de sus rămân și au valoare. Cele de sus sunt veșnice și nu numai că sunt veșnice, ci sunt într-o continuă creștere a frumuseții și a bucuriilor lor.”
Mărturia Sfintei Mucenițe Tatiana
Arhiepiscopul Tomisului a evocat apoi viața și pătimirea Sfintei Mucenițe Tatiana, exemplu de curaj și statornicie în credință:
„Sfânta Muceniță Tatiana a fost o tânără crescută în credință de tatăl său, care era în slujba împăratului roman, dar în taină era creștin și nu își arăta credința pe față. Ea, crescând în credință, a devenit mare mărturisitoare și diaconiță a Bisericii.”
Ierarhul a amintit chinurile îndurate de sfântă și ajutorul dumnezeiesc primit:
„A mărturisit pe Hristos; atâția călăi au chinuit-o, au bătut-o, au murit mulți călăi, obosind în bătaie, iar ea era tot proaspătă. Îngerii i-au bătut pe unii dintre călăii ei, iar ea, rănită, a fost vindecată de Dumnezeu prin îngerii Săi. Și un leu a fost scos s-o sfâșie, dar leul s-a gudurat și a mângâiat-o și a ucis un mare boier.”
„Nu au putut nici focul să ardă trupul ei și, în cele din urmă, Dumnezeu a îngăduit să fie mucenicită prin tăierea capului cu sabia. Dar a rămas Sfânta Muceniță Tatiana Diaconița vestită pentru curajul său, credința sa și suferința sa purtată cu bucurie. Avem parte din moaștele ei și la Craiova.”
Sfinții Ermil și Stratonic – martiri ai pământului dobrogean
ÎPS Teodosie a vorbit și despre Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic, legați de pământul Dobrogei și de începuturile creștinismului în aceste locuri:
„Ceilalți doi sfinți sunt din neamul nostru străromân: Ermil și Stratonic. Ermil era diacon, iar Stratonic era creștin și prieten al lui Ermil. Aceștia au suferit foarte aspru, au fost supuși la chinuri grele, dar mergeau la suferință cu bucurie.”
„Nu au putut fi înduplecați prin nicio suferință să asculte de stăpânitorii păgâni. Din contră, i-au mustrat pe păgâni și le-au spus: «Ce minte aveți voi să cinstiți niște pietre și lemne? Acestea nu sunt zei, sunt obiecte făcute de mâini omenești.»”
Ierarhul a subliniat rolul lor de mijlocitori pentru credincioși:
„Și iată, pentru că suntem de un neam cu ei, ne sunt foarte apropiați mijlocitori. Sunt frații noștri mai mari, că Dobrogea este plină de martiri din primele veacuri. În primele veacuri, când Biserica a fost în sânge, s-a întărit Biserica atât de mult.”
„Sfinții Ermil și Stratonic se roagă pentru noi neîncetat și iată ce curaj au avut. Vorbeau din psalmi, că erau înțelepți: «Cum să ne temem de voi? Domnul este puterea noastră, este luminarea noastră, nu ne putem teme de voi. Orice rang aveți și orice chinuri ne aduceți, pentru noi chinurile sunt o bucurie. Cu cât sunt chinurile mai aspre, cu atât este răsplata mai mare de la Dumnezeu.»”
Rugăciunea și lupta cu patimile
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre puterea Acatistului „Potirul Nesecat” în lupta cu patima beției și despre ajutorul Maicii Domnului:
„V-am citit și Acatistul «Potirul Nesecat», pentru că, pe unde trec în drumul meu, fără să vreau, întâlnesc cârciumi și mulți dintre cei care nu știu ce fac beau peste măsură. Atât de folositor este acest acatist pentru cei care spun: «Nu mă pot lăsa de băutură.» Te ajută Maica Domnului, dacă te încredințezi ei; să se roage mamele, soțiile, frații, cum spune acatistul: mare putere are asupra celor bețivi și asupra altor patimi.”
„De aceea, pe Maica Domnului o avem ca mare mijlocitoare pentru toate greutățile din care vrem să scăpăm și să biruim păcatele noastre, pentru că ea mijlocește pentru noi, ca Maica noastră a tuturor, și ne ajută pe toți neîncetat.”
Rugăciunea – adevărata odihnă a sufletului
În încheiere, ÎPS Teodosie a vorbit despre puterea rugăciunii ca izvor de întărire și reînnoire sufletească:
„De aceea, se cuvine să-I mulțumim lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru această seară minunată, în care am sărbătorit și pe poetul național aici, la statuie. Eu am fost și la Dervent, n-am avut nicio pauză, dar puterile nu mi-au slăbit, pentru că mă întăresc rugăciunile. Rugăciunea este cea mai bună odihnă. Când te rogi, te împrospătezi.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 15 ianuarie, după Acatistele Maicii Domnului, al Sf.Mc. Tatiana si al Sf.Mc. Ermil și Stratonic, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată ce acatiste frumoase am avut în această seară, pentru că viețile sfinților, cărora le-am citit acatistele, sunt pline de credință, de curaj, de suferință răbdată cu bucurie. Ne îndeamnă pe noi să căutăm mai mult cele de sus decât cele de jos. Cele de jos sunt trecătoare și nu au valoare. Cele de sus rămân și au valoare. Cele de sus sunt veșnice și nu numai că sunt veșnice, ci sunt într-o continuă creștere a frumuseții și a bucuriilor lor.
Sfânta Muceniță Tatiana a fost o tânără crescută în credință de tatăl său, care era în slujba împăratului roman, dar în taină era creștin și nu își arăta credința pe față. Ea, crescând în credință, a devenit mare mărturisitoare și diaconiță a Bisericii.
A mărturisit pe Hristos; atâția călăi au chinuit-o, au bătut-o, au murit mulți călăi, obosind în bătaie, iar ea era tot proaspătă. Îngerii i-au bătut pe unii dintre călăii ei, iar ea, rănită, a fost vindecată de Dumnezeu prin îngerii Săi. Și un leu a fost scos s-o sfâșie, dar leul s-a gudurat și a mângâiat-o și a ucis un mare boier.
Nu au putut nici focul să ardă trupul ei și, în cele din urmă, Dumnezeu a îngăduit să fie mucenicită prin tăierea capului cu sabia. Dar a rămas Sfânta Muceniță Tatiana Diaconița vestită pentru curajul său, credința sa și suferința sa purtată cu bucurie. Avem parte din moaștele ei și la Craiova.
Ceilalți doi sfinți sunt din neamul nostru străromân: Ermil și Stratonic. Ermil era diacon, iar Stratonic era creștin și prieten al lui Ermil. Aceștia au suferit foarte aspru, au fost supuși la chinuri grele, dar mergeau la suferință cu bucurie.
Nu au putut fi înduplecați prin nicio suferință să asculte de stăpânitorii păgâni. Din contră, i-au mustrat pe păgâni și le-au spus: „Ce minte aveți voi să cinstiți niște pietre și lemne? Acestea nu sunt zei, sunt obiecte făcute de mâini omenești.”
Aceștia au primit o mare lecție de la cei doi sfinți, atât de răbdători, atât de înțelepți și atât de buni. Și iată, pentru că suntem de un neam cu ei, ne sunt foarte apropiați mijlocitori. Sunt frații noștri mai mari, că Dobrogea este plină de martiri din primele veacuri. În primele veacuri, când Biserica a fost în sânge, s-a întărit Biserica atât de mult.
Acei sfinți au dat cu adevărat răspuns la jertfa lui Hristos. S-au jertfit și ei, iar Biserica noastră are o temelie atât de solidă. Sfinții Ermil și Stratonic se roagă pentru noi neîncetat și iată ce curaj au avut. Vorbeau din psalmi, că erau înțelepți: „Cum să ne temem de voi? Domnul este puterea noastră, este luminarea noastră, nu ne putem teme de voi. Orice rang aveți și orice chinuri ne aduceți, pentru noi chinurile sunt o bucurie. Cu cât sunt chinurile mai aspre, cu atât este răsplata mai mare de la Dumnezeu.”
Iată ce înaintași am avut, ce strămoși atât de vrednici, de care să ne aducem aminte, ca să fim și noi credincioși, răbdători, curajoși și să aducem darurile lui Dumnezeu asupra noastră.
V-am citit și Acatistul „Potirul Nesecat”, pentru că, pe unde trec în drumul meu, fără să vreau, întâlnesc cârciumi și mulți dintre cei care nu știu ce fac beau peste măsură. Atât de folositor este acest acatist pentru cei care spun: „Nu mă pot lăsa de băutură.” Te ajută Maica Domnului, dacă te încredințezi ei; să se roage mamele, soțiile, frații, cum spune acatistul: mare putere are asupra celor bețivi și asupra altor patimi.
De aceea, pe Maica Domnului o avem ca mare mijlocitoare pentru toate greutățile din care vrem să scăpăm și să biruim păcatele noastre, pentru că ea mijlocește pentru noi, ca Maica noastră a tuturor, și ne ajută pe toți neîncetat.
De aceea, se cuvine să-I mulțumim lui Dumnezeu și Maicii Domnului pentru această seară minunată, în care am sărbătorit și pe poetul național aici, la statuie. Eu am fost și la Dervent, n-am avut nicio pauză, dar puterile nu mi-au slăbit, pentru că mă întăresc rugăciunile. Rugăciunea este cea mai bună odihnă. Când te rogi, te împrospătezi.”
