Miercuri, 14 ianuarie, după săvârșirea Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o amplă predică în care a vorbit despre puterea mărturisirii dreptei credințe, despre jertfa mucenicilor și despre lucrarea misionară a sfinților care au luminat popoare întregi prin Evanghelie.
Ierarhul a subliniat că viața creștină autentică nu se reduce la un simplu ritual, ci presupune trăire, asumare și mărturisire permanentă a credinței în Hristos.
Încheierea sărbătorii Botezului Domnului și cinstirea aghiazmei mari
La începutul cuvântului său, Arhiepiscopul Tomisului a amintit că această zi marchează încheierea praznicului Botezului Domnului, moment în care credincioșii iau pentru ultima dată aghiazma mare, urmând să o mai primească la spovedanie, cu dezlegare.
„Astăzi creștinii de rând iau pentru ultima dată aghiazma mare și apoi o vor mai lua când se vor mărturisi și vor avea dezlegare”, a precizat ierarhul, îndemnând la păstrarea respectului față de darurile sfințite ale Bisericii și la trăirea lor în duh de recunoștință și evlavie.
Mucenicii din Sinai și Raith, mărturie a credinței până la moarte
În continuare, ÎPS Teodosie a evocat jertfa sfinților mucenici din mănăstirile Sinai și Raith. În Sinai, patruzeci și șapte de monahi au fost uciși de saracini, iar doar doi cuvioși au scăpat cu viață, rămânând să îngroape trupurile celor martirizați. În Raith, alți treizeci și trei de părinți au primit moarte mucenicească din partea barbarilor veniți dinspre Arabia și Etiopia.
Ierarhul a arătat că aceste jertfe nu au stins viața duhovnicească, ci, dimpotrivă, au devenit izvor de binecuvântare și de întărire pentru comunitățile monahale, care au renăscut după încetarea prigoanelor.
Sfânta Nina – luminătoarea Georgiei
Un amplu segment al predicii a fost dedicat Sfintei Nina, creștinătoarea Georgiei, originară din Capadocia. Prin râvnă, rugăciune și jertfelnicie, aceasta a adus la credința în Hristos un întreg popor, învățând mai întâi limba locală și catehizând cu răbdare familiile și comunitățile întâlnite.
„Sfânta Nina a fost plină de râvnă să răspândească cuvântul adevărului despre Hristos. Îl iubea atât de mult pe Hristos, era dăruită cu totul Lui”, a subliniat ierarhul, amintind că Georgia a devenit încă din vechime o țară cu o profundă tradiție creștină.
Legătura spirituală dintre România și Georgia
În contextul pomenirii Sfintei Nina, ÎPS Teodosie a vorbit și despre legătura spirituală dintre poporul român și cel georgian, întărită prin personalitatea Sfântului Antim Ivireanul, originar din Georgia, mare ierarh, ctitor, cărturar și artist, care a lăsat o moștenire culturală și duhovnicească de necontestat în spațiul românesc.
Această comuniune istorică și duhovnicească este, potrivit ierarhului, o dovadă a unității credinței și a lucrării harului în Biserica lui Hristos.
Mărturisirea credinței, temelia vieții creștine
În finalul predicii, Arhiepiscopul Tomisului a formulat un îndemn ferm și limpede, sintetizând mesajul zilei: trăirea și mărturisirea credinței adevărate.
„Nu este nimic mai de folos decât să avem credința cea adevărată, în aceasta să trăim, pe aceasta să o mărturisim și să avem totdeauna bucuria că, dacă noi credem, Dumnezeu primește și credința noastră, și mărturisirea credinței, și faptele noastre”, a spus ierarhul.
Cuvântul rostit în Catedrala Arhiepiscopală din Constanța a fost o chemare la statornicie, la fidelitate față de Evanghelie și la asumarea publică a identității creștine, într-o lume tot mai marcată de confuzie și relativism.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, miercuri, 14 ianuarie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi, este încheierea sărbătorii Botezului Domnului. Astăzi creștinii de rând iau pentru ultima dată aghiazma mare și apoi o vor mai lua când se vor mărturisi și vor avea dezlegare. Astăzi prăznuim o mare ceată de sfinți, și anume sfinții închiși în mănăstirile Sinai și Raith.
În mănăstirea Sinai au venit saracinii și au ucis patruzeci și șapte de sfinți. Aceștia erau cu capetele tăiate; la unii se mai țineau capetele în piele. Și iată, au reușit să scape doi cuvioși, Isaia și Emil. Mare prigoană a fost atunci, pentru că sfinții se rugau și au primit această moarte neașteptată chiar în timpul rugăciunii. Dar sufletele lor s-au dus la ceruri, iar cei doi care au rămas neobservați au rămas printre cei morți și s-au îngrijit să-i îngroape pe ceilalți 47.
După aceea, mănăstirea a prins din nou viață și a continuat, dar a avut și acest dar al sfinților care au murit mucenici și ale căror suflete s-au suit la ceruri.
În mănăstirea Raith, unde au venit vlemizii, alți barbari veniți dinspre Arabia și Etiopia, au fost uciși treizeci și trei de părinți care se rugau stăruitor. Și aceștia au primit moartea pe neașteptate, dar s-au rugat chiar și în timpul în care au fost muceniciți. Aceste două mănăstiri, Sinai și Raith, după aceea au avut din nou viață duhovnicească, pentru că războaiele au încetat.
Astăzi o pomenim și pe Sfânta Nina, creștinătoarea Georgiei. De loc era din Capadocia. Tatăl său era credincios, ca și mama sa. Când Nina avea doisprezece ani, tatăl ei s-a dus la mănăstire, iar Nina a rămas în rugăciune și se ruga foarte intens. Avea o dorință puternică să afle unde este Giulgiul Mântuitorului și se ruga pentru aceasta. Și, rugându-se într-o noapte, a visat că i s-a arătat o cruce făcută din mai multe ramuri, atât de frumoasă, iar când s-a trezit, acea cruce era o realitate.
De aceea, fiind credincioasă, a primit această misiune să meargă în Georgia și acolo să se sălășluiască la o familie aleasă. Și a mers Nina acolo și, la acea familie, s-a rugat mult. Mama ei se dusese la episcopul Ierusalimului să-i slujească, iar Nina, venind în Georgia și fiind bine întărită în credința creștină, a început să catehizeze și să învețe dreapta credință chiar familia la care a stat. Aceasta a fost prima familie pe care a creștinat-o.
După aceea, de la episcopul Ierusalimului a venit și aici un episcop, iar Nina îi aducea pe cei pe care îi catehiza, iar episcopul îi boteza. Cu adevărat, Georgia a primit dreapta credință prin această femeie credincioasă, venită din părțile Capadociei, patria Sfântului Vasile cel Mare, unde credința a fost atât de puternică și unde au fost mulți pustnici, mulți călugări și mulți viețuitori în dreapta credință.
Sfânta Nina a fost plină de râvnă să răspândească cuvântul adevărului despre Hristos. Îl iubea atât de mult pe Hristos; era călugăriță și era dăruită cu totul Lui. A învățat mai întâi limba georgiană și apoi a propovăduit în Georgia, reușind să aducă poporul la credința cea dreaptă. Georgia este o țară cu o tradiție foarte frumoasă; încă din vremea Sfântului Constantin cel Mare era creștinată.
Tot astăzi o amintim și pe Ripsimia, o tânără credincioasă care, împreună cu alte treizeci de fecioare, a pornit spre locurile sfinte. Ea era căutată de împăratul Dioclețian ca să o ia de soție. Cele treizeci de fecioare și-au mărturisit credința și au fost ucise; a scăpat numai Ripsimia, dar nici ea nu a acceptat să fie soția lui Dioclețian, pentru că era credincioasă și s-a ascuns. Și este cinstită și ea între sfinți, pentru că L-a iubit pe Dumnezeu cu toată inima.
De aceea v-am spus că este o mare ceată de sfinți astăzi: patruzeci și șapte uciși la Sinai, treizeci și trei uciși la Raith și treizeci de fecioare ucise pentru credință. Și rămâne strălucind propovăduitoarea Georgiei, această țară plină de credință.
Când am fost acolo, noi ne simțim înfrățiți cu cei din Georgia, pentru că l-am avut pe Sfântul Antim Ivireanul, originar din Georgia, care a fost luat rob la Constantinopol și apoi a ajuns la noi în țară și a fost un mare ierarh. A zidit biserici la București, a lăsat scrieri și opere de artă, pentru că era și pictor, și sculptor.
Țara noastră și Georgia au o legătură atât de puternică și noi o prăznuim astăzi pe creștinătoarea Georgiei. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să rămânem și noi, și georgienii, și toți cei care iubesc dreapta credință în această legătură sfântă și să avem necontenit bucuria de a mărturisi credința cea adevărată. Nu este nimic mai de folos decât să avem credința cea adevărată, în aceasta să trăim, pe aceasta să o mărturisim și să avem totdeauna bucuria că, dacă noi credem, Dumnezeu primește și credința noastră, și mărturisirea credinței, și faptele noastre. Amin.”
