Sâmbătă, 10 ianuarie, după săvârșirea Acatistelor Învierii Domnului, ale Sfântului Cuvios Antipa și ale Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare, oficiate în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Apostol Petru și Pavel” din Constanța, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, a rostit o predică de profundă încărcătură duhovnicească, evocând viața, nevoința și mijlocirea celor doi mari sfinți.
Ierarhul a subliniat rolul lor ca modele vii de sfințenie, rugăciune și comuniune, arătând că lucrarea lor rămâne actuală și lucrătoare în viața credincioșilor.
Sfântul Antipa, mijlocitor al neamului românesc
Vorbind despre Sfântul Antipa de la Calapodești, ÎPS Teodosie a evidențiat itinerariul său duhovnicesc și rodirea sfințeniei sale:
„Iată, încă un sfânt român care mijlocește pentru noi în ceruri: Sfântul Antipa de la Calapodești.”
Ierarhul a amintit că acesta, născut din părinți credincioși și doritori de viață curată, a trecut prin școala ascezei de la Mănăstirea Neamț și apoi de la Sfântul Munte Athos, unde „și-a îmbogățit sufletul cu mireasma sfințeniei”. Mai târziu, a ajuns la Novgorod, trăind o viață „foarte aspră”, care i-a întărit curăția și puterea de mijlocire.
Încă din timpul vieții, Sfântul Antipa a fost înzestrat cu darul facerii de minuni:
„Încă din viață s-au făcut minuni prin rugăciunile sale și, cu adevărat, a adus mare mângâiere multor oameni.”
Minunile au continuat și după trecerea sa la cele veșnice, moaștele sale rămânând „curate, pline de mireasmă”, iar credincioșii care i-au cerut ajutorul au primit întărire și vindecare. Sfântul este cunoscut și cinstit nu doar în Moldova și în întreaga Românie, ci și la Sfântul Munte și în Rusia, fiind „un sfânt atât de cunoscut și atât de folositor tuturor creștinilor care îi cer ajutorul”.
Sfântul Cuvios Teodosie, întemeietor al vieții de obște
În continuare, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște, al cărui nume îl poartă, care a trăit mai ales în zona Ierusalimului. Provenit din Capadocia și crescut în credință și rugăciune încă din copilărie, acesta a dorit liniștea pustiei și a întemeiat o mare obște monahală.
„Până la el, călugării trăiau răzleți, fiecare de sine. Sfântul Teodosie a întemeiat viața de obște ca o familie.”
Ierarhul a arătat că viața de obște presupune slujire reciprocă, rugăciune comună, ascultare și rânduială, toate unite într-o disciplină duhovnicească folositoare fiecăruia și întregii comunități. Această formă de viețuire reflectă modelul primilor creștini, care „aveau toate de obște”.
Sfântul Cuvios Teodosie este și astăzi cinstit în mănăstirea sa, unde viețuiesc și monahi români, iar pelerinii găsesc mereu mângâiere și întărire sufletească.
„El este mijlocitor pentru toți oamenii, pentru toți cei ce au credință și râvnă și dragoste de Dumnezeu.”
Prin exemplul virtuților sale, sfântul îi ajută pe credincioși să urce duhovnicește, să împlinească voia lui Dumnezeu și să înainteze spre viața cerească.
Chemare la rugăciune și nădejde
În încheiere, ÎPS Teodosie a subliniat folosul duhovnicesc al pomenirii celor doi mari sfinți și importanța mijlocirii lor pentru viața Bisericii și a credincioșilor:
„De aceea și noi nădăjduim că această pomenire a celor doi părinți din această seară este de mare folos pentru noi toți.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, sâmbătă, 10 ianuarie, după Acatistele Învierii Domnului, al Sf. Cuv. Antipa si al Sf. Cuv. Teodosie cel Mare, oficiate de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, încă un sfânt român care mijlocește pentru noi în ceruri: Sfântul Antipa de la Calapodești.
Născut din părinți credincioși, doritori de viață curată, a mers la Mănăstirea Neamț, apoi a cutreierat, a mers la Sfântul Munte Athos, unde și-a îmbogățit sufletul cu mireasma sfințeniei. De acolo a mers la Novgorod și a trăit o viață foarte aspră și, astfel, sfințenia sa este una atât de limpede, iar mijlocirea sa este foarte mare pentru noi.
Încă din viață s-au făcut minuni prin rugăciunile sale și, cu adevărat, a adus mare mângâiere multor oameni, dar minunile au continuat și după plecarea sa din viața aceasta. Pentru că sfintele moaște au rămas curate, pline de mireasmă, iar doritorii de sfințenie și de viață curată au mers la Sfântul Antipa, la sfintele lui moaște, și s-au folosit atât de mult. Este cunoscut pentru sfințenia lui în toată Moldova și în toată țara, în întreaga Românie, dar și la Sfântul Munte și în Rusia, și iată este un sfânt atât de cunoscut și atât de folositor tuturor creștinilor care îi cer ajutorul.
Sfântul Cuvios Teodosie, începătorul vieții de obște, a trăit mai ales la Ierusalim. El era din Capadocia și, iată, din părinți credincioși, a învățat din copilărie dreapta credință și rugăciunea și a dorit foarte mult liniștea pustiei. De aceea a venit în pustia de lângă Ierusalim și aici a întemeiat o obște mare. Până la el, călugării trăiau răzleți, fiecare de sine.
Sfântul Teodosie a întemeiat viața de obște ca o familie și, slujindu-și călugării unii altora, împreună rugându-se, împreună stând la masă, împreună făcând ascultarea, a dat și rânduieli atât de frumoase, care s-au și vădit în viața cea de obște. El este, cu adevărat, cel care promovează mănăstirile cu viață ca de familie duhovnicească și toți cei ce vin la mănăstirile de obște se încadrează într-o disciplină frumoasă și folositoare, fiecăruia în parte și tuturor împreună. Dumnezeu îi binecuvintează pe toți cei care trăiesc în această comuniune, cum trăiau primii creștini, ca într-o familie: aveau toate de obște.
Sfântul Cuvios Teodosie și acum este atât de cinstit în mănăstirea sa, unde este obște, unde sunt și români și unde întotdeauna pelerinii găsesc mângâiere. El este mijlocitor pentru toți oamenii, pentru toți cei ce au credință și râvnă și dragoste de Dumnezeu. De aceea, iată, el ne însoțește ori de câte ori facem voia lui Dumnezeu și ne rugăm și ne ridică la trepte superioare prin virtuțile pe care le-a dobândit și a învățat și pe alții să le dobândească. Mereu el a urcat la cer. El are rostul să ne urce pe toți la cer, prin mijlocirile sale.
De aceea și noi nădăjduim că această pomenire a celor doi părinți din această seară este de mare folos pentru noi toți.”
