Datele recente arată că tinerii sunt tot mai interesați de participarea la viața religioasă. În Marea Britanie, această creștere se reflectă prin numărul tot mai mare de Biblii achiziționate de persoane cu vârste între 18 și 24 de ani. Despre misiunea și provocările lucrului cu tinerii din insulă a vorbit, pentru Trinitas TV, Înaltpreasfințitul Părinte Atanasie, Arhiepiscopul Ortodox Român al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
„Acesta este parcursul fiecărui tânăr: dorința de a fi liber, dorința de a te realiza în viață, dorința de a cunoaște, dorința de a progresa, dorința de a crește, dorința de a face lucruri noi, dorința de a cunoaște lucruri noi. Și toate acestea, până la urmă, nu le putem face fără Dumnezeu. Dar pe Dumnezeu Îl putem cunoaște doar într-o libertate sinceră, curată, autentică – o libertate adevărată, o libertate care ne eliberează, o libertate care ne descoperă lucrurile care sunt mai presus de ceea ce vedem aici.
De-a lungul anilor, am fost și eu la început tânăr și am făcut parte din Asociația Tinerilor din Occident, care se numește Nepsis, adică Trezvie. Apoi am cunoscut mai adânc Biserica și valorile ei. M-am implicat în tot ceea ce înseamnă misiunea Bisericii, ca apoi să ajung monah, preot, ierarh și, iată, astăzi chiriarh în Marea Britanie și Irlanda de Nord, unde, iarăși, avem foarte, foarte mulți tineri, mai ales dintre cei veniți la studii în marile centre universitare din Marea Britanie: Oxford, Cambridge, Durham. Încercăm și noi, la rândul nostru, să facem cât mai multe evenimente și să-i coagulăm în această mișcare a tinerilor, să-i apropiem mai mult de Biserică și de valorile ei.”
Persoanele care participă regulat la viața religioasă sunt mai puțin predispuse la depresie și anxietate, iar peste 60% dintre tinerii care merg frecvent la biserică sunt activi și în viața comunității. ÎPS Atanasie a vorbit despre problemele cu care se confruntă tinerii.
„Regăsirea de sine, căutarea, de multe ori tristețea, uneori neîmplinirea. Să știți că noi, cei care am prins puțin și din comunism și de după comunism, cumva lipsurile materiale ne-au format într-un fel în care am știut să apreciem libertatea și bucuria vieții și toate darurile care vin de la Dumnezeu. Excesul de bunăstare aduce foarte, foarte multe probleme noi. Le ai pe toate, dar totuși ceva îți lipsește, asemenea tânărului bogat din Evanghelie: «Ce să fac să dobândesc viața de veci? Toate le am, totul fac și totuși ceva îmi lipsește.»
Este un lucru la care trebuie să lucrăm foarte mult și nu doar în Occident, ci și, de curând, aici, în țară: lipsa de motivație, căutările interioare, tristețea, nesiguranța de sine, lipsa valorilor autentice, împrăștierea foarte mare în foarte multe direcții. Societatea este foarte apăsătoare, pentru că ne cere foarte multe lucruri, dintre care cel mai mare este performanța. Trebuie să fim performanți, dar nu ni se spune că performanța nu aduce neapărat fericire, că performanța nu ne învață să iubim și să fim iubiți.
Atunci scad aceste lucruri: familiile se formează la vârste mult mai înaintate față de media din țară sau din Europa de Est și chiar dacă sunt peste 35 de ani de libertate, se resimte încă o umbră a ceea ce a însemnat represiunea. De aceea trebuie să le spunem tinerilor valorile perene: familia, iubirea autentică, altruismul, dăruirea de sine, curăția, voluntariatul – un lucru care zidește foarte mult și care îi ajută pe tineri să se formeze.
Pentru aceasta trebuie să depunem și noi eforturi mari. Dar, în același timp, aceste lucruri ne împlinesc și pe noi, pentru că, dăruindu-ne și participând la aceste acțiuni, simțim că misiunea noastră capătă un rost și vedem roadele.”, a spus ÎPS Atanasie.
Un aport important pentru deschiderea față de viața religioasă îl au și rețelele sociale, unde tot mai multe persoane dau mărturie despre schimbarea vieții lor în bine prin participarea la activitățile Bisericii.
„Da, absolut. Este o boală nu doar a Occidentului, ci a umanității moderne: întristarea, depresia, nesiguranța, gândurile apăsătoare. Oamenii au tendința, în Occident, să se însingureze. Îmi aduc aminte cu nostalgie când eram student: stăteam mulți într-o cameră de cămin și, deși aveam lipsuri materiale, ne bucuram să împărțim puținul pe care îl aveam.
Astăzi, nu doar tinerii, ci și adulții – mai ales cei între 30 și 50 de ani – trăiesc o criză a familiei și o accentuată însingurare. Nu mai găsesc fericirea în celălalt, nu mai știu să asculte. Vor să fie ascultați, dar nimeni nu mai vrea să asculte. Spunea Sfântul Sofronie de la Essex că tăcerea este felul în care Dumnezeu răspunde rugăciunii omului: Dumnezeu este Cel mai bun ascultător și Cel care vindecă rănile noastre interioare.
Aceasta este, poate, calea de vindecare a omenirii de astăzi: o omenire care excelează în exterior, dar are o mare carență în interior.”
Datele privind participarea tinerilor la viața religioasă sunt cuprinse într-un raport publicat recent de Bible Society.
