Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat, în predica rostită la sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, importanța formării sufletești și intelectuale a copiilor, felicitând părinții, elevii și dascălii la început de an școlar. „Cea mai mare bogăție pentru un om este formarea lui spirituală și intelectuală”, a afirmat Patriarhul, îndemnând la educație în credință și la sprijinirea familiilor cu mulți copii.
Semnificația zilei: început de an bisericesc sub ocrotirea Maicii
Patriarhul Daniel a amintit că Nașterea Maicii Domnului este prima mare sărbătoare după 1 septembrie, „cifra opt simbolizând veșnicia”, și a explicat troparul praznicului: „din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos… ne-a dăruit nouă viață veșnică”.
Fecioara Maria este prezentată drept „Eva cea nouă”: dacă neascultarea celei dintâi a adus moartea, „ascultarea smerită” a Născătoarei de Dumnezeu aduce lumii viață.
Ioachim și Ana: puterea rugăciunii care naște minuni
Reluând tradiția Bisericii, Întâistătătorul a evocat rugăciunea stăruitoare a drepților Ioachim și Ana, „la vârstă înaintată” primind, prin binevestirea Arhanghelului Gavriil, pe Maria, „Doamna, Împărăteasa”, „prefigurată de proroci” și consacrată lui Dumnezeu încă din copilărie.
Prefigurări vechitestamentare și împlinirea în Hristos
Maica Domnului este „chivotul Legii” și „rai cuvântător”: tablele Legii trimit la Evanghelie, toiagul lui Aaron — la Cruce, iar mana — la Sfânta Euharistie. „De aceea, Maica Domnului este Împărăteasa cerurilor, pentru că din ea S-a născut ca om Hristos, Împăratul veacurilor”, a explicat Patriarhul.
Îndemn pentru început de an școlar: familie, școală, Biserică — împreună
„Felicităm pe toți părinții care își duc copiii la școală”, a transmis Preafericitul Părinte, mulțumind educatorilor, învățătorilor și profesorilor pentru lucrarea lor formativă. Citând din Matei 5, 19, Patriarhul a arătat că „mari se vor chema” cei ce împlinesc poruncile și îi învață și pe alții să le împlinească.
Ocrotirea familiilor și demnitatea vieții
„Maica Domnului este ocrotitoarea tuturor familiilor și a tuturor copiilor”, a spus Patriarhul, chemând la sprijinirea familiilor numeroase și la educația în credință. A încurajat adopția și responsabilitatea părintească: „Cu adevărat părinte este cel care formează un copil… îl crește și duhovnicește”.
Biserica trăiește „din rugăciunile Maicii Domnului și din binecuvântarea lui Hristos”, iar sărbătoarea de astăzi devine lumina unui nou început pentru familii și școală: „Ne rugăm Domnului Iisus Hristos și Maicii Sale să dăruiască tuturor credincioșilor bucuria creșterii duhovnicești și a rodirii în fapte bune”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului, 8 septembrie 2025, rostită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală:
”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este prăznuită astăzi de Biserică, iar troparul ei ne arată taina lucrării lui Dumnezeu prin nașterea Maicii Domnului:
„Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos, Dumnezeul nostru, și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare, iar stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.”
Biserica noastră prăznuiește sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului ca prima mare sărbătoare după începutul anului bisericesc de la 1 septembrie. Această sărbătoare a fost rânduită de Biserică a fi serbată la data de 8 septembrie.
De ce în 8 septembrie și nu în altă zi? Pentru că cifra opt simbolizează veșnicia, viața veșnică. De aceea Nașterea Maicii Domnului este prăznuită la începutul anului bisericesc, pentru că prin Maica Domnului vine în lume, ca om, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, pentru a mântui lumea de păcat și de moarte și pentru a dărui oamenilor viață veșnică.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este prilej de bucurie pentru toată lumea, fiindcă Fecioara Maria este Eva cea nouă. Eva cea veche, prin neascultarea de Dumnezeu, a adus în lume moartea, dar Eva cea nouă, Maica Domnului, prin ascultare smerită aduce lumii viață.
Deși ea n-a înțeles cum va naște prunc dacă nu a cunoscut bărbat, totuși Fecioara Maria s-a supus voii lui Dumnezeu în smerenie multă, zicând: „Iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău.”
Însăși lectura Apostolului de astăzi, din Epistola către Filipeni, capitolul 2, versetele 7–10, vorbește despre smerenia lui Hristos, Cel ce S-a născut din mama smerită și ascultătoare, din Fecioara Maria.
Maica Domnului este prăznuită astăzi cu bucurie, fiindcă din ea a răsărit ca om Hristos, Dumnezeul nostru, Soarele dreptății, Care a dezlegat blestemul neascultării protopărinților Adam și Eva și a dăruit binecuvântare lumii. Iar apoi, stricând moartea prin Învierea Sa, ne-a dăruit nouă viață veșnică.
Prin urmare, această sărbătoare este deosebit de semnificativă și are o mulțime de înțelesuri duhovnicești. Sfânta Scriptură nu ne spune multe despre Nașterea Maicii Domnului, dar aflăm din Sfânta Tradiție că ea s-a născut din părinții Ioachim și Ana, pe când aceștia erau foarte înaintați în vârstă și sufereau mult pentru că nu aveau copii.
În Vechiul Testament, dacă cineva nu avea copii, era considerat lipsit de deplina binecuvântare a lui Dumnezeu. Potrivit Tradiției, într-o zi Ioachim și Ana au dorit să aducă la templu o jertfă, pentru a se ruga ca să primească prunc. Dar preotul de acolo, văzând că nu au copii, nu a primit jertfa lor și i-a alungat. Ei au plâns mult. Ioachim s-a retras în peștera Sfântului Ilie din pustia Hozeva ca să se roage, iar Ana se ruga în grădina casei lor, cu lacrimi, ca Dumnezeu s-o binecuvânteze și să-i dăruiască un copil.
Ca urmare a multor rugăciuni, deși erau foarte înaintați în vârstă, Ioachim și Ana au primit vestea de la Arhanghelul Gavriil că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile și că vor avea un copil. Și într-adevăr, s-a împlinit ceea ce Arhanghelul Gavriil a binevestit, pentru că Dumnezeu, cu harul Său, a biruit rânduiala naturii umane și a vârstei înaintate.
Acești doi oameni drepți înaintea lui Dumnezeu au primit ca dar pe Fecioara Maria. Ioachim era din seminția lui Iuda, adică din neamul regelui David, iar Ana era din seminția lui Levi, a preoților. Tatăl Anei era preotul Matan, iar mama ei se numea Mariam. Fiicei lor i s-a dat numele de Miriam, adică Maria, care înseamnă „Doamnă”, „Împărăteasă”, „cea distinsă” sau „aleasă”. Unii tâlcuitori spun că Miriam înseamnă și „Steaua mării”, pentru că ea binevestește pe Hristos, Soarele dreptății, Care Se va naște din ea ca om.
Fecioara Maria este Împărăteasa cerului, deoarece, prin lucrarea Sfântului Duh, L-a născut ca om în lume pe Iisus Hristos, Împăratul ceresc veșnic, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Acest Fiu al Fecioarei Maria, Iisus Hristos, este și Mare Preot, Arhiereul veșnic.
Maria s-a născut din părinți înaintați în vârstă, care au făgăduit, pe când se rugau, că dacă vor primi copil, îl vor închina Domnului. De aceea, atunci când fiica lor a împlinit trei ani, au dus-o la templul din Ierusalim, pentru rugăciune și educație duhovnicească. Fecioara Maria a stat la templu de la vârsta de trei ani până la vârsta de doisprezece ani.
Între timp, părinții Ioachim și Ana au trecut la Domnul. La templu, Fecioara Maria a fost pregătită duhovnicește prin multă rugăciune, prin ascultarea Sfintei Scripturi, prin participarea la lucrările manuale de înnoire a veșmintelor templului, dar și printr-o educație religioasă aleasă. Ea a fost pregătită astfel ca să devină Maica Domnului nostru Iisus Hristos.
Prin viața ei duhovnicească, Fecioara Maria devine fiica Părintelui ceresc, mama Fiului lui Dumnezeu, făcut om, și Mireasa Duhului Sfânt. Maica Domnului a fost prefigurată în Vechiul Testament prin multe chipuri care vesteau cu secole înainte nașterea Mântuitorului lumii din Fecioară. Astfel, proorocul Isaia spune: „Iată, Fecioara va avea în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14).
Există și multe alte simboluri sau chipuri deosebite prin care se prefigurează și se vestește taina aceasta a Maicii Domnului ca persoană aleasă din care Se va naște Mântuitorul lumii, Hristos Mesia.
Maica Domnului a fost prefigurată de porumbița curată care a ieșit din corabia lui Noe în timpul potopului și a adus vestea încetării acestuia, purtând în plisc o ramură de măslin. De asemenea, a fost prefigurată prin scara lui Iacob, pe care urcau și coborau îngerii, făcând legătura dintre cer și pământ.
A fost prefigurată și de chivotul Legii Vechi, în care se păstrau tablele Legii, toiagul lui Aaron și mana din pustie. Tablele Legii prefigurau Evanghelia lui Hristos, toiagul lui Aaron prefigura Crucea cea de viață făcătoare a lui Hristos, pe care El S-a răstignit, dar a treia zi a înviat din morți și a dăruit lumii viață veșnică. Iar mana din pustie preînchipuia Sfânta Euharistie, care se dăruiește oamenilor ca Pâine cerească pentru a dobândi viața veșnică.
Așadar, chivotul care cuprindea tablele Legii, toiagul lui Aaron și mana din pustie erau o prefigurare a Maicii Domnului, care va purta în ea pe Hristos, Mântuitorul lumii. De aceea, ea este numită adesea în cântările noastre liturgice „biserică sfințită”, „rai cuvântător”, „năstrapă în care S-a adus mântuirea”, „potir al mântuirii și al vieții veșnice”.
Maica Domnului este descrisă în psalmi ca fiind împărăteasă, după cum se spune în Psalmul 44, versetul 11: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta ta, îmbrăcată în haină aurită și preaînfrumusețată.” Aici vedem că Maica Domnului este numită împărăteasă, deoarece ea va fi mama Împăratului Hristos.
Acest text este folosit și la Proscomidie, atunci când se scoate părticica ce simbolizează pe Maica Domnului și se așază la dreapta Agnețului, care Îl reprezintă pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Prin urmare, Maica Domnului este Împărăteasa cerurilor, pentru că din ea S-a născut ca om Hristos, Împăratul veacurilor, Fiul veșnic al lui Dumnezeu.
După cum arată și rugăciunea „Împărăteasa mea cea preabună” – frumoasă cântare pe care o rostesc mai ales monahii și monahiile –, limbajul Bisericii noastre este preluat din Sfânta Scriptură. Ceea ce proorocii au prevestit despre Fecioara Maria s-a împlinit începând cu nașterea ei și apoi cu Nașterea Domnului Iisus Hristos din ea, încât Fiul lui Dumnezeu, Cel veșnic viu, prin lucrarea Duhului Sfânt, S-a zămislit în pântecele Fecioarei și S-a născut din ea, iar ea L-a purtat pe brațe și L-a arătat lumii.
Maica Domnului reprezintă umanitatea purtătoare de Hristos, care devine „Hristoforă” (purtătoare de Hristos), mai ales prin împărtășirea cu Sfintele Taine și prin rugăciune neîncetată. De aceea, Maica Domnului este reprezentată întotdeauna împreună cu Hristos, cu o singură excepție: atunci când ea se roagă și nu-L poartă pe brațe pe Hristos, ci are mâinile înălțate spre cer, iar pe pieptul ei este chipul lui Hristos, bărbat matur, Care binecuvintează – adică răspunde rugăciunilor Maicii Sale cu binecuvântarea Sa.
Astfel, Biserica trăiește mai ales din rugăciunile Maicii Domnului și din binecuvântarea lui Hristos. De aceea, ea a fost numită „Rugătoare nebiruită”, adică nerefuzată, puternică, permanentă. Iar icoana ei, în care are mâinile înălțate la rugăciune, se numește Oranta, Maica Domnului Rugătoarea.
În Biserica Ortodoxă, Maica Domnului este cinstită prin 10 zile de pomenire: șase înscrise cu roșu în calendar și patru cu negru.
Cinstirea Maicii Domnului vine de la Dumnezeu Însuși, după cum a profețit însăși Maica Domnului la întâlnirea ei cu Elisabeta, zicând: „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic.” Adică cinstirea ei este voită și începută de Dumnezeu.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este lumină pentru viața noastră. Mai întâi învățăm de la părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, cât de mare este puterea rugăciunii smerite, a răbdării și așteptării, mai ales atunci când este vorba de darul de a avea copii. Sunt o mulțime de oameni astăzi care suferă pentru că nu au copii. Însă adesea, cei care s-au rugat mult, au postit și au cerut și rugăciunile Bisericii, după o vreme, în mod surprinzător, au constatat că Dumnezeu le-a dăruit posibilitatea de a da naștere copiilor.
Alții au adoptat copii, adică au înfiat, și au devenit părinți prin afecțiune, chiar dacă nu au fost părinți după trup. Pentru că nu este suficient să dai naștere trupească unui copil dacă nu-l crești și duhovnicește, dacă nu-l educi și nu-l formezi spiritual. Cu adevărat părinte este cel care formează un copil, îl educă, îi arată grijă părintească și iubire constantă prin creșterea lui fizică și prin educarea lui spirituală.
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului ne arată că Fecioara Maria nu s-a născut în mod întâmplător, ci proniator, deoarece nașterea ei a fost profețită și prefigurată de proorocii Vechiului Testament, care au vestit taina întrupării Fiului veșnic al lui Dumnezeu dintr-o Fecioară.
Această sărbătoare trebuie să fie o încurajare pentru toți părinții care au copii și pentru cei care nu au, dar doresc să aibă. Din nefericire, unii oameni zămislesc copii, dar îi avortează, iar alții nu au copii, deși ar dori.
Maica Domnului este ocrotitoarea tuturor familiilor și a tuturor copiilor. De aceea ea ne îndeamnă să ajutăm familiile cu mulți copii, iar copiii să fie educați în credință, pentru că prin credință și prin viață sfântă, copiii și părinții lor pot deveni sfinți. Adică cetățeni nu numai ai patriei pământești, ci și ai patriei cerești.
Numele Maicii Domnului, Maria, este un nume foarte popular în toată Biserica lui Hristos. La români, aproape două milioane de persoane poartă acest nume: Maria, Măriuța, Maricica și alte derivate, iar la bărbați – Marian și Marin. Astăzi îi felicităm pe toți cei care poartă numele Fecioarei Maria și le dorim să sporească în rugăciune, în credință, în fapte bune și să fie ocrotiți de Maica Domnului.
În același timp, felicităm pe toți părinții care își cresc copiii în credință, așa cum au crescut-o pe Maica Domnului părinții ei, Ioachim și Ana. Aceasta să fie o bucurie pentru toți cei care au copii sau ajută familiile cu mai mulți copii. Cei ce ajută o familie săracă, dar cu mulți copii, ajută ca un părinte și primește multe binecuvântări de la Domnul Iisus Hristos și de la Maica Sa, pentru că acel om devine mâinile iubirii milostive ale Mântuitorului față de copii și părinții lor.
Totodată, pentru că sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este la început de an bisericesc și aproape de începutul anului școlar, felicităm pe toți părinții care își duc copiii la școală. Cea mai mare bogăție pentru un om este formarea lui spirituală și intelectuală. Felicităm pe toți elevii, dar și pe toți educatorii, învățătorii și profesorii care contribuie la formarea intelectuală și spirituală a copiilor.
Domnul Iisus Hristos spune: „Cel ce împlinește poruncile și învață și pe alții să facă aceasta, mare se va chema în Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 5, 19). Cu alte cuvinte, mari se vor chema educatoarele și educatorii, învățătoarele și învățătorii, profesoarele și profesorii care luminează și îmbogățesc sufletele copiilor și tinerilor, care – fiind bine educați – vor aduce bucurie familiei, școlii, Bisericii și societății noastre românești.
Desigur, nu uităm nici rolul deosebit al preoților, care botează copiii, îi cheamă la biserică și, împreună cu profesorii de religie, îi învață nu doar partea teoretică a credinței, ci și cea practică: să se roage, să se spovedească, să se împărtășească, să-și ajute părinții, să ajute pe vecini, pe bătrâni, pe bolnavi. Așadar, preotul care lucrează ca părinte duhovnicesc cu copiii și cu tinerii are o importanță deosebită în creșterea și formarea acestora din punct de vedere duhovnicesc.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos și Maicii Sale să dăruiască tuturor credincioșilor bucuria creșterii duhovnicești și a rodirii în fapte bune, spre slava lui Dumnezeu și binele întregului popor. Amin.”
