În predica rostită joi, 29 ianuarie, după Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre valoarea credinței ca moștenire spirituală fundamentală, chemându-i pe credincioși să păstreze nealterată „zestrea” lăsată de sfinții mucenici.
Ierarhul a evocat, în contextul zilei de prăznuire, viețile și mărturisirea mai multor sfinți mucenici, subliniind puterea exemplului lor și rolul credinței în traversarea suferinței și a încercărilor.
Pilda Sfântului Ignatie Teoforul și cinstirea sfintelor moaște
ÎPS Teodosie a amintit că Sfântul Ignatie Teoforul, pomenit în mod obișnuit la 20 decembrie, este prăznuit la 29 ianuarie pentru aducerea sfintelor sale moaște de la Roma la Antiohia. Arhiepiscopul a evocat martiriul sfântului, care a primit moartea cu dorință și asumare, fiind sfâșiat de fiare pentru mărturisirea lui Hristos.
După mucenicie, oasele rămase au fost adunate noaptea de creștinii evlavioși și duse la Antiohia, unde au fost cinstite, prin ele săvârșindu-se numeroase minuni. Sfântul Ignatie, ucenic al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan și al doilea episcop al Antiohiei, rămâne un puternic mijlocitor în rugăciune pentru credincioși.
Mărturia mucenicilor din Samosata și a episcopului Silvan
În continuare, ierarhul a amintit jertfa celor șapte mucenici din Samosata, care au îndurat bătăi cumplite și întemnițare pentru credința lor, primind în cele din urmă moarte martirică prin tăierea capului.
Totodată, a fost evocată pătimirea episcopului Silvan, împreună cu diaconul și citețul său, în timpul împăratului Numerian, la anul 284. Deși au fost supuși chinurilor și amenințați cu fiarele, aceștia au rămas neclintiți în credință, fiind primiți de Dumnezeu prin moarte martirică, iar trupurile lor au fost îngropate cu cinste de creștini.
Exemplul mărturisitorilor din Emesa
ÎPS Teodosie a vorbit și despre mărturia slujitorului Sarvil și a surorii sale, Vevea, din Emesa, care au refuzat să se închine idolilor și au rămas statornici în mărturisirea lui Hristos, primind cununa muceniciei prin moarte.
Prin aceste exemple, ierarhul a arătat că dragostea pentru Hristos, trăită în mod concret, transformă suferința în mărturisire și jertfă.
Credința – zestrea cea mai de preț a vieții
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a subliniat că sfinții sunt „frații noștri mai mari”, care au lăsat moștenire credința ca cea mai prețioasă zestre a vieții. ÎPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să-L cheme neîncetat pe Hristos în ajutor, să-L poarte în suflet și în viață și să rămână statornici în credință, pentru a dobândi bucuria vieții veșnice.
„Această zestre este credința în Hristos, pe Care să-L chemăm necontenit, să ne fie cu adevărat Stăpânul vieții noastre, Dătătorul de daruri, de bucurii și de binecuvântări”, a subliniat ierarhul.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 29 ianuarie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi prăznuim mai mulți sfinți mucenici.
Sfântul Ignatie Teoforul, pomenit la mucenicia sa, la sfârșitul său, pe 20 decembrie, astăzi, pe 29 ianuarie, îl pomenim la întoarcerea sfintelor lui moaște de la Roma la Antiohia.
Iată, sfârșitul lui a fost atât de dureros, dar pe care el l-a așteptat și l-a dorit, că a vrut să fie măcinat de dinții fiarelor, precum este măcinat grâul cu care se face coliva. Și, iată, când a fost adus la Roma, după ce a fost judecat la Antiohia, a venit aici și fiarele cu adevărat au venit asupra lui și l-au luat, i-au mâncat carnea, dar oasele nu au putut să le mănânce pe toate și fiarele au aruncat aceste oase ale sale care au rămas pe pământ.
Dar creștinii credincioși și evlavioși, în timpul nopții, le-au adunat pe acestea și le-au pus în niște sicrie curate și frumoase și s-au întors cu ele la Antiohia, unde au fost primite și înmormântate, până când au fost scoase spre cinstire, că prin aceste moaște se făceau multe minuni. Și, iată, astăzi prăznuim aducerea și primirea acestor sfinte moaște de către creștinii din Antiohia.
Sfântul Ignatie a fost ucenic al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan. El a fost al doilea episcop, pentru că primul a fost Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan; a fost ucenic al Sfântului Ioan și apoi a fost împreună cu Sfântul Policarp al Smirnei. Și, iată, îl cinstim și la aducerea sfintelor lui moaște, pentru că este un sfânt mijlocitor, cu multă putere în rugăciunea sa de mijlocire pentru noi toți.
Și, iată, astăzi prăznuim și alți mucenici, șapte mucenici din Samosata. Aceștia au fost luați și bătuți pentru că mărturiseau pe Hristos. Mărturisirea lor pentru Hristos era o bucurie. Au fost amenințați, bătuți, au fost cu multe lemne tari bătuți la încheieturi, la mijloc, încât mâinile lor se spânzurau, erau desprinse, stăteau numai în pielea lor. Oasele au fost zdrobite și coapsele lor; deci mâinile și coapsele, cu lanțuri, au fost puși în închisoare și ei se rugau și răbdau toată durerea. După aceea, fiind scoși din închisoare, au fost spânzurați și li s-au tăiat capetele. Și așa s-au sfârșit și cei șapte ucenici din Samosata.
Astăzi noi mai prăznuim un episcop, un diacon și un citeț. Iată, episcopul era în timpul împăratului Numerian al Romei, la anul 284. Și acest episcop, pe nume Silvan, cu diaconul său și cu citețul Mochie, au fost aduși la judecată, pentru că propovăduiau pe Hristos și dădeau anatema idolilor și slujitorilor lor.
De aceea au fost chinuiți și bătuți aspru și, cu lanțurile cu care au fost legați, au fost duși în închisoare, care atârnau asupra lor. Au fost scoși din închisoare să fie judecați și să primească răsplata lor cea de osândă. Ei nu s-au înspăimântat de această judecată aspră. Au fost aduse fiarele asupra lor ca să-i sfâșie, dar ei s-au rugat și, iată, fiarele s-au apropiat de ei, dar nu i-au atacat.
Însă, ei rugându-se, sufletele lor au fost primite de Dumnezeu și noaptea creștinii au luat trupurile lor și le-au îngropat cu cinste, iar mai târziu au fost scoase spre cinstire.
Tot astăzi prăznuim de la Emesa pe un slujitor al Emesei, Sarvil, și pe sora sa și pe sora sa, Vevea. Aceștia mărturiseau pe Hristos cu multă bucurie și cu multă tărie.
Mărturisind pe Hristos, au fost chemați înaintea oastei, că nimeni nu avea voie decât pe idoli să-i cinstească și pe Hristos să-L lase deoparte, să uite de El. Cum să uite cei ce Îl slujesc și Îl poartă în trupurile și în sufletele lor? De aceea, acest Sarvil și sora sa Vevea erau atât de fericiți că Îl poartă pe Hristos și erau gata de moarte în orice clipă. Și, iată, le-a venit această moarte, pentru că au fost judecați, spânzurați și li s-au tăiat capetele și astfel s-au încununat cu cununa muceniciei.
Iubiți credincioși, acești sfinți, care sunt frații noștri mai mari și care cu adevărat ne-au lăsat nouă credința ca pe cea mai mare zestre, pe care să o iubim, pe Hristos neîncetat să-L chemăm în ajutorul nostru și să-L avem în sufletele și în trupurile noastre, acești sfinți ne doresc nouă tuturor și se roagă pentru noi să nu pierdem zestrea cea mai însemnată a vieții noastre. Această zestre este credința în Hristos, pe Care să-L chemăm necontenit, să ne fie cu adevărat Stăpânul vieții noastre, Dătătorul de daruri, de bucurii și de binecuvântări și să rămânem cu Hristos în viața aceasta, pe Care să-L rugăm să ne poarte de grijă și să ne ajute să ajungem acolo unde El ne-a pregătit bucuria vieții celei viitoare, în sfintele locașuri cerești ale Tatălui Său.”
