În Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat luni, 20 octombrie, Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, și a rostit o predică duhovnicească despre credință, jertfă și nevoință, în contextul prăznuirii Sfântului Mare Mucenic Artemie și a Sfântului Cuvios Gherasim din Kefalonia.
Credința – cea mai mare comoară
Arhiepiscopul Tomisului a vorbit despre viața și mărturisirea Sfântului Artemie, un ostaș viteaz din Alexandria care a preferat moartea decât să se lepede de Hristos.
„Sfântul Artemie îi încuraja pe toți să nu-și piardă credința, spunând: «Credința este cea mai mare comoară a noastră». Pentru această mărturisire a fost bătut, chinuit și în cele din urmă ucis, dar nu și-a pierdut curajul nici în clipa morții”, a spus ierarhul.
În cuvântul său, ierarhul a evocat și sfârșitul împăratului Iulian Apostatul, cel care l-a prigonit pe Artemie și pe creștini:
„Dumnezeu nu l-a îngăduit mult la domnie. A murit în războiul cu perșii, strigând înainte de a-și da duhul: «M-ai învins, Galileene!» — o mărturisire tardivă a celui care se lepădase de Hristos.”
Sfântul Gherasim din Kefalonia – model de post și rugăciune
ÎPS Teodosie a vorbit cu emoție despre viața Sfântului Cuvios Gherasim din Kefalonia, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai lumii ortodoxe, ale cărui moaște au rămas neputrezite până astăzi.
„Sfântul Gherasim a fost un om al rugăciunii neîncetate și al postului aspru. După ce a trăit la Ierusalim, s-a retras în pustiu, acolo unde a postit 41 de zile, primind darul rugăciunii neîncetate și al vindecărilor. A întemeiat o mănăstire în Kefalonia și a adunat în jurul său suflete iubitoare de Dumnezeu. Chiar și după mutarea sa la Domnul, s-au săvârșit nenumărate minuni”, a spus Arhiepiscopul.
Ierarhul a amintit și experiența personală a slujirii în Kefalonia:
„Anul trecut am fost acolo și am slujit la racla Sfântului. Sfântul Gherasim este viu cu trupul său, pentru că răspunde celor năpăstuiți și ascultă rugăciunile credincioșilor. Este viu și cu sufletul, în ceruri, și mereu se roagă pentru lume.”
Chemare la rugăciune, post și iubire
În finalul predicii, ÎPS Teodosie a adresat un îndemn pastoral puternic:
„Ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Artemie și Sfântului Cuvios Gherasim din Kefalonia să dăruiască tuturor slujitorilor și credincioșilor bucurie duhovnicească, râvnă în propovăduirea Cuvântului și dragoste de Dumnezeu. Să avem o eparhie vie, cu credincioși care se roagă, care postesc, care iubesc pe Dumnezeu și pe semenii lor.”
Cuvântul-cheie al zilei
„Să ne primească Dumnezeu rugăciunile, să fim mereu vii în credință, rugători și postitori, să-L avem pe Dumnezeu în minte și în inimă, în toate cele ce facem — să fim cu Dumnezeu și să lucrăm cu Dumnezeu, ca El să ne fie călăuză în viața aceasta și să ne ajute să suim cu sufletele noastre către limanul Împărăției cerești.”
— ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, luni, 20 octombrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Astăzi avem pomenirea a trei sfinți și a altora împreună cu dânșii. Sfântul Mare Mucenic Artemie a fost un mare ostaș al împăraților în Alexandria. El conducea armata din Alexandria, dar era creștin, și pe atunci mulți erau creștini. Doar nepotul Marelui și Sfântului Împărat Constantin, care s-a lepădat de credință – Iulian, numit și Apostatul – a început să prigonească iarăși Biserica lui Hristos, chinuindu-i pe creștini și ducându-i la moarte.
Acest mare soldat, Artemie din Alexandria, Îl propovăduia pe Hristos și le spunea tuturor:
„Să nu vă lăsați credința, căci credința este cea mai mare comoară a noastră.”
A auzit Iulian Apostatul, împăratul, de această propovăduire și l-a chemat la el. Când a venit, Artemie i-a spus:
„O, împărate, ce ai cu oamenii cei nevinovați? De ce îi duci la moarte? De ce prigonești Biserica? Ai o așa moștenire și nu-L lași pe Dumnezeu să lucreze cu oamenii, sau pe oameni să lucreze cu Dumnezeu?”
S-a mâniat împăratul și a întrebat: „Cine este acesta?”
I s-a spus că este cel care conduce armata din Alexandria și că este un om foarte viteaz, care a obținut multe victorii.
Atunci a poruncit să fie bătut, dar Artemie nu înceta propovăduirea. Oricât îl bătea, el nu tăcea. Împăratul a poruncit să se despice o stâncă mare și, în mijlocul ei, să fie pus Artemie, ca să nu mai poată vorbi și să fie strivit. Cu toate că stâncile îl striveau, el putea să vorbească. Era plin de răni, dar gura nu-i tăcea, ci Îl lăuda pe Hristos și striga către creștini:
„Să nu vă lăsați credința!”
Au venit atunci păgâni să-l acuze pe Artemie că ar fi dărâmat capiștile lor, unde se închinau zeilor lor, dar acestea erau minciuni menite să-l întărâte și mai mult pe împărat.
Oricât a căutat împăratul să-l omoare, Artemie, plin de răni, fără aproape nici sânge, tot vorbea și îi îndemna pe toți. Mulți dintre păgâni, văzând acestea, au crezut și ei în Hristos.
Și i-a spus Artemie împăratului:
„Vei merge la o luptă cu perșii, și acolo vei rămâne.”
Mulți au auzit aceste cuvinte. Până la urmă, împăratul Iulian a poruncit să i se taie capul Sfântului Artemie, și astfel mucenicul și-a primit cununa.
După aceasta, Iulian Apostatul a plecat la război și, așa cum a spus mucenicul Artemie, a fost lovit de o săgeată cu rană de moarte. Înainte de a muri, a strigat:
„M-ai învins, Galileene!”
El s-a lepădat de Hristos, și iată cum a strigat, înainte de a muri: „M-ai învins, Galileene!”
Așa a murit împăratul Iulian, cel care a prigonit mulți creștini, episcopi și preoți. Dar n-a domnit mult, pentru că Dumnezeu nu l-a îngăduit. De aceea a și murit în acel război cu perșii, iar amintirea lui a rămas tristă și rușinoasă. Fiind nepot al marelui împărat Constantin cel Mare, care a zidit atâtea biserici și a dăruit libertate creștinilor, Iulian a adus rușine numelui bunicului său.
Astăzi îl prăznuim și pe Sfântul Cuvios Gherasim din Kefalonia, de la care avem și noi un papuc. Este un sfânt cunoscut și foarte iubit.
El a fost mai întâi la Ierusalim, unde, după un an de ascultare, a fost hirotonit preot. Se îngrijea de biserică, aprindea candelele și slujea cu multă râvnă. După un timp, a dorit să meargă în pustiu și s-a retras în locul unde postise Mântuitorul Hristos. Acolo a postit și el 41 de zile și a primit putere de la Dumnezeu, care îi asculta rugăciunile. Mulți credincioși își vedeau cererile împlinite prin rugăciunile ieromonahului Gherasim.
Apoi s-a mutat în insula Kefalonia, unde a adunat 25 de călugărițe și a întemeiat o mănăstire. Nevoințele sale erau mari, dar și darurile primite de la Dumnezeu erau mari. Toți îl căutau pentru ajutor, pentru sănătate, pentru izbăvire din boli.
Sfântul Gherasim a făcut din Kefalonia un loc de atracție duhovnicească pentru creștini și monahi. A trecut la Domnul la 15 august 1579, cunoscându-și dinainte sfârșitul. După moartea sa, s-au săvârșit multe minuni la sfintele sale moaște, care au fost găsite neputrezite chiar în ziua prăznuirii sale, la 20 octombrie. De aceea, pomenirea sa nu se face la data adormirii, care a fost de sărbătoarea Maicii Domnului, ci la descoperirea sfintelor sale moaște. Aceste sfinte moaște sunt un odor de mare preț, iar la mănăstirea Sfântului Gherasim vin mulțimi de credincioși din toate părțile, inclusiv mulți români.
Anul trecut am fost și eu acolo și am slujit în această zi. Sfântul Gherasim este căutat de mulți pentru că darurile sale sunt bogate. Este ca și cum ar fi viu cu trupul său, atât de mult îi ajută pe cei necăjiți. Este viu cu sufletul în ceruri și mereu se roagă pentru lume.
De aceea, Sfântul Gherasim este pomenit de mulți creștini pentru împlinirea rugăciunilor lor. Și noi se cuvine să-i aducem cinstire și rugăciune. Sâmbătă seara am făcut și Acatistul Sfântului Gherasim din Kefalonia, care este tot mai cunoscut pentru darurile sale revărsate asupra credincioșilor.
Ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Artemie și Sfântului Cuvios Gherasim din Kefalonia să dăruiască tuturor slujitorilor care au fost astăzi aici, împreună cu mine, multă bucurie duhovnicească și darul sfințeniei, precum și râvnă în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Să avem o eparhie vie, cu credincioși care se roagă, care postesc, care iubesc pe Dumnezeu și care își iubesc semenii, făcând voia lui Dumnezeu.
Să ne primească Dumnezeu rugăciunile, să fim mereu vii în credință, rugători și postitori, să-L avem pe Dumnezeu în minte și în inimă, în toate cele ce facem — să fim cu Dumnezeu și să lucrăm cu Dumnezeu, ca El să ne fie călăuză în viața aceasta și să ne ajute să suim cu sufletele noastre către limanul Împărăției cerești, de care să avem parte cu toții.
Amin.”
