Patriarhul Alexandriei și al întregii Africi, Teodor II, a reacționat cu profundă durere la vestea atacului sinucigaș care a vizat Biserica Ortodoxă a Profetului Ilie din cartierul Doueilaa al Damascului. Într-o declarație publică, ierarhul a condamnat vehement atentatul, exprimând solidaritate cu Patriarhul Antiohiei și cu întreaga comunitate ortodoxă afectată de tragedie.
Declaraţia integrală
„Am aflat cu adâncă durere astăzi despre tragicul eveniment, atacul sinucigaș cu bombă, asupra îndelung încercatei în ultimii ani comunități greco-ortodoxe a Proorocului Ilie din Doueilaa, Damasc, care a avut drept rezultat moartea îngrozitoare și rănirea a zeci de frați ortodocși de-ai noștri. De aceea mă grăbesc să îmi exprim sprijinul din tot sufletul, dar și cu puterea rugăciunii mângâietoare, atât față de Preafericitul frate al meu, Patriarhul Antiohiei și al întregului Orient, Ioan, cât și față de familiile îndurerate și de celelalte membre ale familiei spirituale ortodoxe din Damasc.
Cu inimă împovărată mă întreb: de ce această ură între frați care conviețuiesc de secole pe pământurile binecuvântate ale vestitului Damasc? De ce acest dezastru asupra fraților noștri creștini pașnici, care, aflați și ei în mijlocul durerii comune trăite de toți, indiferent de neam sau credință, în vâltoarea chinuitoare a momentelor cumplite marcate de șuieratul morții adus de rachete și de zgomotul asurzitor al bombardamentelor ucigașe, au găsit refugiu în alinarea vieții liturgice, mai ales în Taina Sfintei Euharistii, în sfânta zi de duminică, rugându-se fierbinte „pentru pacea întregii lumi”? La ce folosesc aceste acte odioase de ură, sânge și distrugere, în vremurile deja atât de grele și înfricoșătoare pe care le trăiește omenirea?
Să ne rugăm din tot sufletul nostru Unicului și Marelui Dumnezeu al Păcii și al Împăcării ca acest eveniment nedrept, îngrozitor și cu totul de condamnat, care a adus sfârșitul tragic fraților noștri, să devină începutul unei mișcări unitare de reconciliere și de înțelegere reciprocă în viața de zi cu zi a semenilor noștri chinuiți din Orientul Mijlociu sângerând, astfel încât niciodată să nu se mai repete o faptă fratricidă de ură oarbă, mai ales în numele lui Dumnezeu.
Profund îndurerat, exprim încă o dată, din binecuvântata țară a păcii, Egiptul, compasiunea și durerea clerului sacru și a poporului iubitor de Hristos al Străvechiului Patriarhat al Alexandriei și al întregii Africi, precum și a mea personal, față de comunitatea greco-ortodoxă din Damasc și față de familiile victimelor martirizate și ale răniților în urma atacului cu bombă, chemând asupra Bisericii Antiohiei, a Preafericitului ei Întâistătător și a poporului creștin-ortodox aflat în suferință, întărirea și mângâierea de sus, precum și harul ocrotitor al Dumnezeului Treimic.”
