De sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a prezidat Sfânta Liturghie în biserica închinată Maicii Domnului din Palaio Banyo, cartierul Diplokionion (Beșiktaș).
În cuvântul său, Patriarhul a subliniat rolul Maicii Domnului în viața Bisericii și a poporului: „Ea a fost, este și va fi mereu ocrotitoarea neamului nostru și apărătoarea de neînvins a Cetății noastre.”
Patriarhul a adăugat: „Am venit aici să luăm din candela ei neostoită untdelemnul nădejdii, de care avem atâta nevoie astăzi, mai ales în vremuri când se aud mesaje de disperare și voci ale lipsei de speranță, în primul rând din partea celor iresponsabili. Nu îi urmați, iubiți copii, pe falșii profeți care vestesc că «sfârșitul este aproape» și îndeamnă la fugă spunând: «Mâine va fi prea târziu». Repetăm și stăruim: Nu, nu-i urmați! Nu vă lăsați înșelați! Ci luați curaj și nădejde din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și prăznuiți-o cu bucurie și înălțare, ea care a biruit chiar și moartea și trăiește între noi, ea care «în Adormirea sa nu a părăsit lumea» și, mai presus de toate, ea care L-a născut pe Hristos, Cel ce prin moarte a călcat moartea și i-a nimicit puterea.”
Amintirea tragicelor evenimente din 1955
La împlinirea a 70 de ani de la pogromul din septembrie 1955, Patriarhul Bartolomeu a evocat tragedia prin cuvintele Patriarhului Athenagoras, adresate atunci premierului Adnan Menderes „O moștenire de veacuri, o întreagă civilizație, un motiv de mândrie pentru țară și un patrimoniu universal al umanității au fost lovite în părțile cele mai vitale; cele sfinte și sacre ale credinței noastre au fost pângărite. Din cele optzeci de biserici și locuri sfinte, șaptezeci au suferit distrugeri cumplite, multe au fost arse. Prețioase vase și veșminte liturgice au fost distruse. Ochii icoanelor au fost scoși. Lucrări de artă de valoare inestimabilă au fost anihilate. Cele mai sfinte ale cultului au fost batjocorite și jefuite rușinos. Morminte au fost dezgropate, inclusiv morminte patriarhale. Moaște au fost mutilate. Grămezi de oase au fost scoase din locurile lor de odihnă și arse. Clerul a fost căutat peste tot, maltratat, amenințat cu moartea, unii chiar executați. S-au desfășurat scene de groază… Aceste evenimente înfricoșătoare au avut caracterul unei persecuții împotriva Bisericii și creștinilor ei și au reprezentat o lovitură gravă în istoria și viața Patriarhiei Ecumenice.”
Patriarhul a subliniat că această amintire nu caută să redeschidă răni, ci să prevină repetarea unor asemenea tragedii. „Nu pot exista cetățeni de rang secund, nici «copii ai unui dumnezeu mai mic»” a afirmat ierarhul.
Nădejdea prin ocrotirea Maicii Domnului
Patriarhul Bartolomeu a subliniat că, pentru comunitatea ortodoxă din Constantinopol, Maica Domnului rămâne „singura speranță și mântuire, izvor de bucurie și putere”, arătând că, după distrugerile din 1955, prin mijlocirea Maicii Domnului, disperarea s-a transformat treptat în nădejde pentru zile mai bune.
În final, Patriarhul l-a felicitat pe Mitropolitul Atenagora al Kydoniei pentru activitatea pastorală, spirituală și liturgică, și a transmis binecuvântarea sa părintelui arhimandrit Ghedeon Magriotis, preotul slujitor, precum și Comitetului parohial și susținătorilor comunității pentru contribuția lor la viața Bisericii și la continuitatea istoriei grecilor din Palaio Banyo, sub ocrotirea Maicii Domnului.
