Episcopul Giurgiului, Preasfințitul Părinte Ambrozie, a tras un semnal de alarmă cu privire la situația gravă a mănăstirilor din România, unde numărul celor care își aleg viața monahală este în continuare scădere. Într-o declarație fermă, ierarhul a vorbit despre pericolul pe care îl reprezintă secularizarea țării pentru viața de mănăstire, subliniind că este din ce în ce mai dificil să se formeze o obște stabilă.
Preasfinția Sa a explicat că, în multe mănăstiri, la slujirea călugărilor s-au adăugat și mireni care preiau anumite responsabilități. Episcopul Giurgiului a adus în discuție și problema înființării de noi mănăstiri fără a exista monahi care să le poată sluji.
”Părintele Patriarh amintește adeseori un lucru extraordinar: într-o vreme în care mănăstirile din Transilvania aveau posibilități, ele țineau școlile, susțineau bisericile satului.
În perioada în care mănăstirile au fost distruse – dacă ne amintim de încercările din Transilvania – există scriitori străini care au relatat despre dezrădăcinarea românilor de acolo și despre încercările de distrugere a credinței ortodoxe, prin trecerea la uniatism. Este o problemă care m-a preocupat și am dezvoltat-o într-o teză de doctorat. Așadar, a fost o perioadă în care mănăstirile ajutau parohiile.
Părintele Patriarh spune că, atunci când mănăstirile erau abandonate și nu mai aveau viețuitori, preoții satelor, împreună cu credincioșii, ajutau comunitatea. Prin urmare, viața monahală, mănăstirile și călugării nu sunt apanajul episcopului – care și el, în sine, este un călugăr.
Astăzi, vocația monahală este așa cum este, într-o lume secularizată. Dacă vorbim cu călugării, cu maicile starețe, cu monahii de vocație din marile mănăstiri, îi întrebăm: mai intră tineri astăzi în mănăstiri, mai sunt neofiți? Și spun că nu sunt foarte mulți.
Așadar, în unele dintre marile mănăstiri, abia dacă poți să menții o obște cât un sat. Astăzi, mirenii vin și preiau anumite atribuții în mănăstiri. De exemplu, sunt profesori și teologi care devin ghizi, cum s-a întâmplat la Sinaia. Bunăoară, la Sinaia, am avut teologi și ghizi care ulterior au devenit miniștri la Secretariatul de Stat pentru Culte. Îi știu, i-am prins în vremea în care erau ghizi la Mănăstirea Sinaia.
Așadar, sigur că aceste spații monahale, care au avut și au o identitate și o istorie aparte, sunt prezervate și conservate. Acolo deținem adevărate comori de artă, de arhitectură și cărți rare.
Cu atât mai mult, în mănăstirile noi pe care le înființăm, încercăm să acționăm cu discernământ. Nu suntem obligați de unii oameni care vor numaidecât să ctitorească, să deschidă o mănăstire, să doneze un teren, să ridice o biserică. Bun, deschizi o mănăstire, ridici o biserică – dar cu cine o vei îngriji, cu cine o vei popula? Pentru că monahii de astăzi sunt puțini.
O mănăstire nouă este cea de la Bolintin-Vale, pe care un teolog, un om de afaceri în primă instanță, a donat-o Episcopiei. Astăzi avem o mănăstire foarte frumoasă, pe un domeniu de 5 hectare, cu toate clădirile construite în stil aghioritic.
Părintele Macarie, un părinte încercat, ctitor și al Mănăstirii Sfântului Ioan, a venit și a preluat frâiele acolo, alături de măicuțele foarte harnice, venite de la Mănăstirea Găiseni, veche de 500 de ani. Călugărițele de acolo, oameni cu pregătire academică, au avut rosturi, dar sunt în vârstă și s-au retras. Ce se va întâmpla după ce ele vor trece în lumina acelui ascuns, de care vorbea Nichifor Crainic?
Secularizarea, din păcate, își pune amprenta încet-încet și asupra societății românești.
Însă Biserica, are un traseu dinamic în lume și în societate.”, a spus PS Ambrozie la Trinitas TV.
