În noaptea sfântă a Învierii Domnului, în fața unei mulțimi copleșite de emoție și lumină, Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a rostit o predică profundă și cutremurătoare, aducând în fața credincioșilor nu doar bucuria pascală, ci și un avertisment duhovnicesc despre pericolul în care se află o lume dezrădăcinată de credință.
Ierarhul a subliniat, cu ocazia acestui Praznic al Praznicelor, că Învierea lui Hristos este piatra de temelie a credinței noastre, iar participarea la bucuria liturgică a Sărbătorii luminează nu doar sufletele, ci întreaga societate:
„Este o noapte plină de bucurie, o noapte plină de speranță pentru fiecare dintre noi. La Sfintele Paști, mai mult decât oricând, ne gândim la cei dragi ai noștri care nu mai sunt, care s-au mutat la ceruri și care așteaptă și ei lumină din lumina lui Hristos.”
Un moment de maximă intensitate a fost acela în care Preasfințitul Ambrozie a tras un semnal de alarmă privind consecințele unei societăți care își pierde reperele duhovnicești:
„O lume fără credință, un univers fără repere morale, de multe ori ajunge la grave derapaje, care pun în pericol nu doar viețile tinerelor generații, care vin din urma noastră și vor veni și după noi. Ajung să consume droguri și etnobotanice la o vârstă la care ar trebui să exalte de bucurie, de fericire, pentru că sunt tineri, pentru că sunt sănătoși, pentru că părinții lor au făcut atât de multe eforturi pentru ei.”
Preasfințitul Ambrozie a accentuat că Sărbătoarea Paștelui nu este doar o tradiție sau un festin culinar, ci este o realitate profundă care trebuie trăită liturgic:
„Nu există Înviere fără credință. Nu există Paști fără mers la biserică. Dacă Paștele înseamnă numai mâncare, băutură, atunci n-am înțeles că bucuria noastră trebuie să fie cea în Duhul Sfânt.
Suntem împreună astăzi ca să ne rugăm ca Hristos, Care este Pacea lumii, să aducă pace și în lume, în universul întreg, și între noi, oamenii, să-i inspire pe liderii religioși ai lumii, pe cei care conduc popoarele, pe cei care conduc țara noastră binecuvântată de Dumnezeu – Grădina Maicii Domnului.
Aduceți lumină și bucurie și salutul nostru pascal părinților dumneavoastră, bunicilor dumneavoastră, celor de acasă.”
Ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să păstreze mărturisirea pascală ca salut viu până la Înălțare:
„Să nu ne rușinăm – ca atunci când întâlnim pe stradă, în comunitățile unde Dumnezeu ne-a rânduit să trăim – să salutăm cu Hristos a înviat!, care este totodată și o mărturisire de credință.”
În predica sa, episcopul a relatat o întâmplare emoționantă dintr-un amfiteatru universitar, unde un tânăr student a reușit, cu un simplu cuvânt, să dărâme argumentele raționaliste împotriva Învierii:
„Studentul a spus, în fața întregii aule: Hristos a înviat! Și atunci toți din aulă au răspuns într-un glas: Adevărat a înviat! Așa încât toată conferința profesorului a căzut.”
Episcopul Ambrozie al Giurgiului împlinește, pe 20 aprilie, în ziua de Paști, 56 de ani.
ADEVARULBISERICII.RO publică integral predica rostită de PS Ambrozie în noaptea de Înviere:
”Hristos a înviat!
Ne bucurăm în mod deosebit că și anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne aflăm împreună, cler și credincioși, în sfintele noastre biserici și mănăstiri, prăznuind Învierea din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Și anul acesta a binevoit Dumnezeu, pentru mângâierea noastră, pentru întărirea noastră în credință, ca Sfânta Lumină, care a venit din înaltul cerului în mormântul din Ierusalim, în mormântul gol al Mântuitorului Iisus Hristos, să fie adusă, cu binecuvântarea întâistătătorului Bisericii noastre, a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Patriarhia Română, în anul acesta al Centenarului Bisericii Ortodoxe Române, când se împlinesc, așa cum spuneam, 100 de ani de la ridicarea la treapta de Patriarhie a Bisericii noastre dreptmăritoare – a Bisericii Ortodoxe Române.
Ne bucurăm în mod deosebit că noi, cei care facem parte din Biserica lui Hristos, din Biserica Ortodoxă – dar nu numai, pentru că anul acesta și romano-catolicii prăznuiesc împreună cu noi, în această dată a celor 20 de zile ale lunii aprilie – Învierea din morți.
Este o noapte plină de bucurie, o noapte plină de speranță pentru fiecare dintre noi, pentru că, la Sfintele Paști, mai mult decât oricând, ne gândim la cei dragi și apropiați ai noștri, care nu mai sunt, care s-au mutat la ceruri și care așteaptă și ei lumină din lumina lui Hristos.
De aceea, indiferent de câtă credință am avea, câtă evlavie am avea fiecare dintre noi, cum spun, indiferent de preocupările noastre, luăm din lumina lui Hristos și o ducem la mormintele lor binecuvântate și le spunem și lor: Hristos a înviat!
Pentru că suntem convinși că, dacă Hristos a înviat din morți, credința noastră nu este zadarnică. Credința noastră nu este mărturisită în zadar, pentru că Hristos, cum spun Scripturile, S-a făcut Începătura celor din veac adormiți.
Mă bucur în mod deosebit să constat că, în Episcopia noastră, preoții și credincioșii au făcut eforturi spirituale deosebite în acest Sfânt și Mare Post al Paștilor, că au mers la Sfintele Denii, că și-au sfințit casele și că, în noaptea aceasta, înțeleg că lumina aceasta pe care o poartă în mâinile și în sufletele lor este doar un simbol al credinței lor, al evlaviei și al mărturisirii într-o lume secularizată, într-o lume parcă prea grăbită, într-o lume parcă prea indiferentă de valorile ortodoxe, valorile creștinești nepieritoare.
O lume fără credință, un univers fără repere morale, de multe ori ajunge la grave derapaje, care pun în pericol nu doar viețile tinerelor generații, care vin negreșit din urma noastră și vor veni și după noi. Dar, dacă ar fi numai atât… făcându-i să trăiască în nonsens, făcându-i să ajungă la apatie, să caute bucuria și nuanța acolo unde ele nu sunt – în afara credinței, în afara reperelor morale – ajungând să consume droguri și etnobotanice la o vârstă la care ei trebuie să exalte de fericire, de bucurie, pentru că sunt tineri, pentru că sunt sănătoși, pentru că părinții lor au făcut atât de multe eforturi pentru ei.
Suntem împreună astăzi ca să ne rugăm ca Hristos, Care este Pacea lumii, să aducă pace și în lume, în universul întreg, și între noi, oamenii, să-i inspire pe liderii religioși ai lumii, pe cei care conduc popoarele, pe cei care conduc țara noastră binecuvântată de Dumnezeu – Grădina Maicii Domnului.
Mă bucur că ați venit în noaptea aceasta sfântă ca să vă rugați împreună cu părinții de la Catedrala noastră Veche, istorică, împreună cu vicarul Episcopiei noastre, starețul Mănăstirii Sfântul Ioan Rusul, unde vă invităm în aceste zile minunate să ieșiți cu copiii, să vă închinați la iarbă verde, să ciocniți în roșu și să rostiți: Hristos a înviat!
Vă doresc multă sănătate, să fiți sănătoși, Maica Domnului să vă ocrotească familiile, să veniți și în zilele acestea premergătoare sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, ocrotitorul cetății noastre, când, împreună cu autoritățile, ne vom afla aici, la Catedrala Veche Episcopală, având oaspete de seamă pe Preasfințitul Macarie, din Mitropolia vecină de la Ruse, Bulgaria.
Hristos a înviat, oameni buni!
Aduceți lumină și bucurie și salutul nostru pascal părinților dumneavoastră, bunicilor dumneavoastră, celor de acasă.
Nu există Înviere fără credință. Nu există Paști fără mers la biserică. Dacă Paștele înseamnă numai mâncare, băutură, atunci n-am înțeles că bucuria noastră trebuie să fie cea în Duhul Sfânt.
Părintele vicar arhimandritul dr. Teodor, cu preoții de la Catedrală – părintele consilier Marian Cioănel, părintele consilier Ștefan Moise și părintele consilier Ștefan Popescu – au pregătit Sfintele Paști și pastorala noastră episcopală, pe care o veți primi fiecare dintre dumneavoastră.
Pe mâna dreaptă și pe mâna stângă, în cele două abside laterale, veți putea să luați Paștele, să-l duceți la casele și familiile dumneavoastră.
Mâine, la orele prânzului, părinții vor face slujba numită în popor „a doua Înviere”, unde vă așteptăm și pe dumneavoastră. La ora 12:00 va avea loc ceremonia îndătinată.
Vă iubim din tot sufletul și, fără dumneavoastră, vă mărturisim că bisericile noastre ar fi goale, ar fi sărace.
Ne mândrim cu giurgiuvenii noștri, le binecuvântăm familiile, ne rugăm pentru copiii dumneavoastră.
Să ne țină Dumnezeu sănătoși, într-un mulți și fericiți ani!
La mulți ani! Hristos a înviat!
Hristos a înviat!
Să fie spre bucuria Preacucerniciilor Voastre, preacucernici părinți consilieri, părinți arhidiaconi, părinți diaconi, iubiți credincioși și credincioase!
Hristos a înviat!
Ce vorbe sfinte! Îți simți obrajii încălziți de lacrimi, și în suflet serafimii cântă când tu, creștine, le auzi… Sunt versurile Zoricăi, pe care le-a scris și pe care părintele Teofil Părăian de la Sâmbăta de Sus le rostea deseori.
Vă mulțumesc că ați rămas cu noi și la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Vă mulțumim că ne însoțiți cu rugăciunile dumneavoastră în permanență, pe noi, slujitorii sfintelor altare.
Dumneavoastră, cei care sunteți „aminul” Bisericii, vă suntem nu doar recunoscători, dar și noi, la rândul nostru, cu nevrednicie – adevărat! – vă pomenim pe fiecare dintre dumneavoastră în parte, pe cei pe care îi aduceți spre pomenire la sfintele altare, și ne rugăm împreună, fiecare dintre noi și toți laolaltă, ca Dumnezeu să Se milostivească spre noi, să ne dea lumină în suflete, să ne dea iertare de păcate, să dea pace lumii și înțelepciune liderilor lumii, credință și evlavie mai mari și mai puternice liderilor religioși.
Să vă dea Dumnezeu, oameni buni, sănătate! Să vă bucurați de aceste sărbători pascale pline de lumină alături de rude și prieteni și să nu-i uităm nici pe cei care au adormit mai înainte de vreme – pe părinții, pe bunicii noștri, pe moșii și strămoșii noștri. Să mergem la morminte, să le aprindem candele, să le îngrijim mormintele, să le ducem flori și să le spunem și lor: Hristos a înviat!
Pentru că ei sunt doar adormiți. Ei nu sunt morți. Ei au adormit întru nădejdea Învierii celei de obște.
Și dacă Hristos, Care a înviat din morți și S-a făcut începutul – sau începătura, cum zice Sfântul Apostol – celor din veac adormiți, și ai noștri răposați vor învia. Ei, cei care au adormit, repet, întru nădejdea Învierii celei de obște.
Așadar, cu aceste gânduri și cu aceste sentimente, bucuroși că Dumnezeu ne-a mai îngăduit încă un Paște împreună, că am avut sănătate și ne-am putut deplasa, că am stat la sfintele slujbe, să mergem plini de recunoștință acasă și, zilele acestea, până la Înălțare, să nu ne rușinăm – ca atunci când întâlnim pe stradă, în comunitățile unde Dumnezeu ne-a rânduit să trăim – să salutăm cu Hristos a înviat!, care este totodată și o mărturisire de credință.
Se spune că, undeva, într-un amfiteatru, oameni de știință – sau de pseudoștiință – încercau să combată Învierea lui Hristos cu argumentele lor, ale intelectualilor fără de Dumnezeu.
Auditoriul era diversificat, era divers: erau foarte mulți, erau oameni de știință, erau studenți preocupați de cercetare, de studiu.
Și, după ce conferențiarul nostru, profesor universitar, altminteri, și-a ținut discursul său, la un moment dat, un student a ridicat mâna. Profesorul i-a dat cuvântul, gândind că vrea să-l completeze cumva sau să întărească cele spuse mai înainte de acest profesor mare, altminteri, cu doctorate, cu școală multă, dar care voia să combată adevărul Învierii lui Hristos.
Și studentul a spus, în fața întregii aule: Hristos a înviat!
Și atunci toți din aulă au răspuns într-un glas: Adevărat a înviat!
Așa încât toată conferința profesorului a căzut și toate argumentele lui…
Ăsta este cel mai mare adevăr: să-L mărturisim pe Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu adevărat și Om adevărat, Care a luat firea noastră omenească, a îndumnezeit-o, a trecut-o prin iad, dar a înălțat-o în sânurile Sfintei Treimi.
La mulți ani! Să fiți sănătoși! Hristos a înviat!”
