PS Timotei Prahoveanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a explicat, la Catedrala Patriarhală, pilda bogatului căruia i-a rodit țarina.
„Toate faptele bune făcute oamenilor se îndreaptă către Dumnezeu. Nu este nimic îndreptat către oameni. Noi ceea ce facem, facem în perspectiva împlinirii cuvintelor Mântuitorului: Dacă ați făcut unuia dintre cei prea mici ai mei, Mie mi-ați făcut. Când cineva face unui om aflat în suferință, de fapt, îi face lui Dumnezeu.
Sunt oameni care în viața lor caută lucrurile esențiale. Sunt oameni care au privit spre aproapele lor la fel de mult sau uneori mai mult decât spre ei înșiși. Oameni care au făcut mult bine, care au zidit biserici, mănăstiri, catedrale.
Sfântul Ioan Gură de Aur, între altele, ne spune nu doar săracii au nevoie de bogați, mai ales bogații au nevoie de săraci pentru a putea intra în Împărăția Lui Dumnezeu. Iar cei care împrumută pe săraci, pe Dumnezeu împrumută. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că locul cel mai bun, cel mai sigur de a ne pune avuțiile, este în Împărăția Cerurilor.
Au existat întotdeauna oameni care au înțeles că ceea ce au primit nu le aparține. Darurile bogate, într-un an roditor, nu sunt îndreptate către o singură persoană. Ni se spune că Dumnezeu face să răsară soarele Său peste cei buni și peste cei răi, peste cei drepți și peste cei păcătoși, ceea ce înseamnă că darurile acestea de pe câmp, darurile din grădini, darurile din anumite instituții, se cuvin tuturor, dar trebuie bine administrate, bine chivernisite.
Au fost oameni care în diferite domenii s-au evidențiat printr-o înțelepciune inspirată de Dumnezeu și au făcut lucruri bune, rămânând în istoria unor locuri, în istoria unei țări și chiar în istoria lumii.
Cel amintit în Evanghelia de astăzi, în mod firesc, nu numai duhovnicesc, dar măcar ca un om bun s-ar fi putut gândi când a primit atâta bogăție să o împartă și altora. Sau dacă nu s-o împartă, măcar s-o ofere puțin din ea, dar mintea lui a fost întunecată și degeaba îl judecăm doar pe el pentru că și noi procedăm adeseori la fel.
Dacă am primit ceva mai mult decât vecinul sau cunoscutul nostru, să nu ținem doar pentru noi, să nu avem doar proiectele zidirii unor mari hambare, mai mari decât le avem, pentru că ceea ce agonisim aici poate fi risipit într-o clipă, iar plecarea noastră poate fi oricând, pe neașteptate, cum s-a întâmplat și în cazul celui amintit în Evanghelia de astăzi.
Dacă vom fi înțelepți și vom oferi măcar uneori, măcar către un om, nu putem noi, din această calitate, să ajutăm lumea întreagă. Dar fiecare dintre noi se poate îndrepta măcar către un om, măcar către cineva care așteaptă un gând bun, o faptă bună și o privire pe măsură.
Ne rugăm, iubiți credincioși, Preamilostivului Dumnezeu, să nu fim numiți nebuni, să fim înțelepți pentru a răscumpăra vremea”, a predicat Preasfințitul Timotei Prahoveanul.
