În Duminica a 33‑a după Rusalii, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare și a tâlcuit sensurile duhovnicești ale Evangheliei citite în prima zi a perioadei Triodului.
„Evanghelia de astăzi este una pe care fiecare credincios trebuie să o asculte cu mare atenţie. Este o pildă despre doi oameni credincioşi, un fariseu şi un vameş. Este important să subliniem faptul că amândoi cred în Acelaşi Dumnezeu și aparţin aceleiaşi religii. Amândoi erau credincioşi practicanți, care veneau zilnic la templu pentru a‑şi spune rugăciunile. Dar vedem că la sfârşitul rugăciunii, unul dintre ei se întoarce la casa sa cu pacea lui Dumnezeu în suflet, iar celălalt fără ea.
Rugăciunea fariseului începe astfel: Dumnezeule, îţi mulțumesc. Este un început bun, chiar foarte bun, deoarece rugăciunea de mulțumire către Dumnezeu este o faptă bună. Însă, imediat vedem pentru ce anume mulțumește el: pentru că nu sunt ca ceilalţi oameni (Lc. 18, 11).
Debordant în privinţa siguranței de sine, a propriei capacități de a respecta poruncile, a propriilor merite şi virtuți, fariseul este concentrat doar asupra lui însuşi. Drama acestui om este faptul că urmărind doar litera Legii a devenit lipsit de iubire, de dragoste. Vedem că şi cele mai mari virtuți, dacă nu sunt dublate de dragoste nu pot folosi la nimic.
Vameşul stătea departe şi nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer, adică spre Dumnezeu, deoarece în fața lui Dumnezeu se simțea mărunt, păcătos, și îşi bătea pieptul, pentru că în piept se află inima.
Rugăciunea vameșului ne ajută să înţelegem ce anume Îi este plăcut lui Dumnezeu. Spre deosebire de fariseu, vameşul nu se compară cu alţii. Se recunoaşte păcătos înaintea lui Dumnezeu şi Îi cere iertare. El nu începe cu înșiruirea meritelor, ci pornește de la ce îi lipsește. Nu începe prin a‑şi etala bogăţia faptelor bune, ci lipsa lor, sărăcia, dar nu sărăcia economică, deoarece vameșii erau înstăriți şi, uneori, prin câștiguri nedrepte, erau mai bogați decât propriii lor conaționali. Este vorba de o sărăcie a vieţii sufletești, pentru că nu se trăiește nicicând bine în stare de păcat. Vameșul se recunoaşte pe sine ca fiind sărac în fapte bune înaintea lui Dumnezeu, iar Domnul îi ascultă rugăciunea alcătuită din doar cinci cuvinte, dar care sunt rostite din inimă: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului»
Rugăciunea lui scurtă se naşte chiar din inimă, este transparentă: îşi pune inima înaintea Domnului, nu pune în față aparențele, imaginea. A ne ruga cu adevărat înseamnă a ne deschide sufletul, inima, înaintea lui Dumnezeu, fără falsități, fără scuze, fără justificări.
Privind la vameș, trebuie să redescoperim de unde ar trebui să începem urcușul nostru duhovnicesc în perioada următoare, a Triodului și a Postului Mare. Trebuie să începem de la a ne considera păcătoși, având nevoie de ajutorul lui Dumnezeu!
Este primul pas corect îndreptat spre Dumnezeu, Care-și arată milostivirea faţă de cei care recunosc că sunt păcătoși. În schimb, rădăcina oricărei greșeli sau rătăciri, potrivit învăţăturii Sfinților Părinți, este de a ne crede drepţi, buni. A ne considera drepţi înseamnă să-L excludem pe Dumnezeu, singurul drept, din această ecuație.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca, intrând în aceste săptămâni pregătitoare pentru Sfântul și Marele Post, luminați de lecturile minunate ale Evangheliei care vor fi oferite în duminicile următoare, să ne pregătim cu adevărat pentru trecerea vrednică a postului, menit să ne ajute să dobândim cu adevărat rugăciunea smerită înaintea lui Dumnezeu.
Să ne cercetăm cu atenție viețile, greșelile și păcatele noastre, neapărat în scaunul de spovedanie, să împlinim cu sârguință cerințele postului, smerenia, milostenia, iubirea aproapelui. Trebuie să ne amintim că mântuirea noastră depinde de acestea toate și de conștientizarea păcatelor noastre, de pocăință sinceră, din inimă, înaintea lui Dumnezeu și de schimbarea vieții noastre.”, a spus PS Paisie Sinaitul.
