Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, a rostit un cuvânt de învățătură despre credință, răbdare și jertfă, joi, 23 aprilie, la Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Botoșani, cu prilejul sărbătorii ocrotitorului lăcașului de cult.
Credința, adevărata putere a omului
În debutul predicii, ierarhul a subliniat că viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe rămâne o lecție fundamentală pentru creștini:
„Viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este o mărturie vie că adevărata putere nu stă în ranguri sau în bogății, ci în credința neclintită.”
PS Nectarie a amintit și cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nimic nu este mai puternic decât omul care are credință adevărată”, arătând că statornicia în credință, chiar în fața suferinței și a morții, definește adevărata tărie spirituală.
Model de mărturisire și curaj
Ierarhul a evidențiat faptul că Sfântul Gheorghe nu a fost doar un militar al Imperiului Roman, ci mai ales un „ostaș al lui Hristos”, care a avut curajul să mărturisească adevărul în fața persecuțiilor.
„Nu este de ajuns să cunoaștem binele, ci trebuie să avem și curajul de a-l împlini”, a subliniat episcopul, evocând învățătura Sfântului Vasile cel Mare.
Totodată, răbdarea sfântului în suferințe a fost prezentată ca un exemplu de urmat, în lumina cuvintelor Sfântului Efrem Sirul: „Cel ce rabdă pentru Dumnezeu este mai mare decât cel care face minuni”.
Lupta simbolică cu răul
Referindu-se la icoana Sfântului Gheorghe, PS Nectarie a explicat semnificația luptei cu balaurul:
„Balaurul este păcatul, frica și îndoiala, iar biruința vine prin credință și prin unirea cu Hristos, mai ales prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului.”
Ierarhul a arătat că această luptă este una personală, pe care fiecare creștin este chemat să o ducă în viața de zi cu zi.
Dragostea jertfelnică și inima milostivă
În continuare, episcopul-vicar a vorbit despre importanța dragostei creștine, inspirată din învățătura Sfinților Părinți:
„Dragostea adevărată nu caută ale sale, ci se jertfește pentru aproapele”, a spus acesta, citându-l pe Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Totodată, a evocat și cuvântul Sfântului Isaac Sirul despre „inima milostivă”, care „arde și se roagă pentru întreaga făptură”, subliniind nevoia de compasiune și solidaritate în viața creștină.
Îndemn la răbdare și nădejde
PS Nectarie i-a îndemnat pe credincioși să își cerceteze viața și să urmeze exemplul sfinților mucenici:
„Avem noi curajul credinței? Avem noi răbdare în încercări? Avem noi dragoste jertfelnică?”
În același context, a amintit îndemnul părintelui Cleopa Ilie: „Răbdare, răbdare, răbdare… până la sfârșit”, subliniind că perseverența este cheia mântuirii.
Ierarhul a atras atenția și asupra pericolului deznădejdii:
„Deznădejdea este o lipsă a credinței (…), o șoaptă care spune omului că nu se mai poate ridica.”
Chemare la viață în Hristos
În încheiere, Preasfințitul Părinte Nectarie a îndemnat credincioșii să trăiască în comuniune cu Dumnezeu și să rămână statornici în credință:
„Să cerem Sfântului Mare Mucenic Gheorghe să ne întărească în lupta cea bună și să ne ajute să rămânem statornici până la sfârșit.”
Ierarhul a subliniat că scopul vieții creștine este dobândirea mântuirii, prin rugăciune, răbdare și încredere în Dumnezeu, exprimând nădejdea că fiecare credincios va auzi, la finalul vieții, chemarea: „Bine ai făcut, slugă bună… vino de moștenește Împărăția Tatălui Meu”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de Preasfințitul Părinte Nectarie de Bogdania, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului, joi, 23 aprilie, la Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Botoșani:
„Hristos a înviat!
Mulțumim bunului Dumnezeu, Celui închinat în Sfânta Treime – Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, mulțumim Maicii Domnului și Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, precum și împreună-ostenitorului, nevoitorului și rugătorului, părintele Cleopa Ilie, care ne-a adus astăzi în această frumoasă biserică voievodală, pentru a-l cinsti pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, chip al credinței statornice și al jertfei pentru Hristos.
Viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este o mărturie vie că adevărata putere nu stă în ranguri sau în bogății, ci în credința neclintită. Așa cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nimic nu este mai puternic decât omul care are credință adevărată.”
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a arătat prin viața sa că, rămânând statornic chiar și în fața suferinței și a morții, credința rămâne neclintită.
El nu a fost doar un ostaș pământesc, conducător în armata romană, ci mai ales un ostaș al lui Hristos și a împlinit cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, care ne spune că nu este de ajuns să cunoaștem binele, ci trebuie să avem și curajul de a-l împlini.
În fața prigoanei, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe nu a tăcut, nu s-a temut, ci a mărturisit cu îndrăzneală adevărul: că unul este Dumnezeu cel adevărat, Iisus Hristos, Căruia ne închinăm în Sfânta Treime – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Răbdarea lui în chinuri ne aduce aminte de cuvântul Sfântului Efrem Sirul, care spune că „cel ce rabdă pentru Dumnezeu este mai mare decât cel care face minuni”. Prin această răbdare, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a dobândit cununa muceniciei și a devenit pildă pentru toți creștinii.
Cei care au mers la locurile sfinte, înainte de a ajunge în cetatea sfântă a Ierusalimului, trec prin orașul Lida, de unde era mama Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Acolo se află și mormântul Sfântului. Pe locul unde a trăit împreună cu părinții săi a fost ridicată, după moartea sa, o frumoasă biserică, care există până astăzi.
Adeseori, când ne închinăm la icoana Sfântului Gheorghe, vedem o reprezentare care poate părea, la prima vedere, greu de înțeles: Sfântul este înfățișat călare pe un cal de luptă, iar la picioarele sale se află un balaur.
Minunea cu balaurul ne arată, în mod simbolic, lupta fiecăruia dintre noi cu răul. Balaurul este păcatul, frica și îndoiala, iar biruința vine prin credință și prin unirea cu Hristos, mai ales atunci când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.
Astfel, numai așa putem trăi ceea ce spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, că dragostea adevărată nu caută ale sale, ci se jertfește pentru aproapele. Iar această dragoste se arată printr-o inimă vie, printr-o inimă milostivă, așa cum ne învață Sfântul Isaac Sirul: „Inima milostivă arde și se roagă pentru întreaga făptură.” Este o inimă care nu rămâne indiferentă, ci se roagă, iubește și suferă pentru neputința și durerea fiecăruia.
În cele din urmă, viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cel care ne-a adunat astăzi aici, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, este o mărturisire deplină a lui Hristos, asemenea cuvântului Sfântului Ignatie Teoforul, care spune: „Mai bine să mor pentru Hristos decât să împărățesc peste marginile pământului.”
Iubiți credincioși, să luăm și noi aceste pilde de viață ale sfinților: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Arhidiacon Ștefan, care sunt dintre cei mai străluciți mucenici ce și-au dat viața pentru Hristos Domnul. Să luăm aminte la aceste pilde, să ne cercetăm viața și să ne întrebăm adeseori: avem noi curajul credinței? Avem noi răbdare în încercări? Avem noi dragoste jertfelnică? Avem noi acea răbdare despre care vorbea Sfântul Părinte Cleopa: „Răbdare, răbdare, răbdare… până când?” Nu până la prășit, ci până la sfârșit. Pentru că sfârșitul este cel care încununează viața fiecăruia dintre noi.
Dar nimeni nu poate ajunge la un sfârșit fericit și binecuvântat de Dumnezeu dacă nu se străduiește, încă de la începutul zilei, să se roage lui Dumnezeu și să spună: „Învrednicește-mă, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să o petrec.” Iar noaptea să spună: „Învrednicește-mă, Doamne, noaptea aceasta fără de păcat să o petrec.” Cu alte cuvinte, și ziua, și noaptea să ne străduim să le petrecem fără de păcat înaintea lui Dumnezeu și atunci când greșim, pentru că oameni suntem, să nu deznădăjduim.
Deznădejdea este o lipsă a credinței, o lipsă a curajului duhovnicesc. Ea nu face altceva decât să șoptească diavolul în urechea omului: „Tu nu te mai mântuiești, tu nu te mai poți ridica.”
Sfinții sunt alături de noi și ne înconjoară împreună cu Maica lui Dumnezeu. De aceea, este o mare binecuvântare pentru orașul acesta că, începând din anii ’90, consiliul local, împreună cu primăria, primarul și consilierii, au luat decizia de a pune orașul Botoșani sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Să cerem Sfântului Mare Mucenic Gheorghe să ne întărească, să ne dea putere în lupta cea bună și să ne ajute să rămânem statornici până la sfârșit. Iar la sfârșitul vieții fiecăruia dintre noi, Domnul să-Și întindă mâna și să spună: „Bine ai făcut, slugă bună. Vino de moștenește Împărăția Tatălui Meu.”
Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfântul Părinte Cleopa să trăim creștinește, cu frica lui Dumnezeu, slăvindu-L pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt în toate zilele vieții noastre. Amin.”
