Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul ortodox al Europei de Nord, aflat în Stockholm cu ocazia Sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Mina, a subliniat în cuvântul său că „Hristos nu intră nepoftit în casa inimii noastre și nu forțează ușa nimănui.”
”Iată, ne pregătim să intrăm în Postul Crăciunului, iar Mântuitorul Iisus Hristos ni se înfățișează din nou sub chipul copilului Emanuel. Să-I deschidem ușa inimii noastre, să nu o lăsăm zăvorâtă, să nu o lăsăm blocată, frate și soră, ci să I-o deschidem ca Domnul să-Și facă culcuș în ea.
Iată, cât ajutor ne dă Sfântul Mare Mucenic Mina, și lucrarea de tămăduire este evidentă prin prezența lui Ioan Vlad, care a venit aici împreună cu noi. Deși se află pe scaun, el a început să facă primii pași, ajutat de buna și jertfelnica sa mamă, de personalul medical, dar, mai presus de toate, de marele Doctor și Mântuitor, Iisus Hristos. Credem deplin în știința medicală, căci ne amintim cum, în momentele de comă profundă, medicii erau atât de sceptici, iar Ioan Vlad nu mai avea nicio șansă să supraviețuiască. Totuși, noi ne-am încredințat Doctorului Celui Mare, care l-a tămăduit și sufletește, și trupește, iar acum îl ridică încet, dar sigur. Aceasta este o mare minune la care suntem martori.
Iată, astăzi, el a venit la Dumnezeiasca Liturghie. Când era în comă profundă, sedat, racordat la atâtea aparate și plin de branule și fire, oare ne-am gândit că va veni și această clipă în care va fi cu noi la Sfânta Liturghie? Aceasta înseamnă să ne jertfim, preaiubiții mei, și să ne dăruim Domnului, umplându-ne de El la fiecare slujbă și la fiecare Liturghie. El bate la poarta inimii noastre cu delicatețe, dragoste și multă răbdare. Niciodată nu impune, niciodată nu forțează zăvorul să intre înlăuntrul nostru. Mântuitorul Iisus Hristos stă la ușa zăvorâtă, răbdător, iubitor și îngăduitor, dar niciodată nu intră nepoftit, niciodată nu sparge ușa, nu forțează intrarea.
Preaiubiții mei, cu multă bucurie și recunoștință ne-am adunat și anul acesta pentru a-l sărbători pe Sfântul Mare Mucenic Mina, ocrotitorul paraclisului nostru episcopal, unde se cinstește icoana sa relicvar, înaintea cărora cu toții am dobândit alinare și întărire și izbăvire de primejdii, necazuri și strâmtorări.
Sfântul Mare Mucenic Mina întinde mâna către noi spre ajutor grabnic, iar noi i-o prindem cu putere și ieșim la limanul cel lin.
De-a lungul anilor, am fost martor la lucrările minunate pe care le-a săvârșit împreună cu noi aici, în Europa de Nord, și pretutindeni. Am fost alături de frățiile voastre, cei care locuiți aici, la Stockholm, în necazuri, în primejdii, în pagube, în întristări și cu toții am cerut ajutorul acestui Mare Mucenic al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar el a pus umărul în purtarea crucii noastre, iar atunci când am fost cuprinși de valurile ispitelor și necazurilor pe marea cea sărată și învolburată a acestei vieți, a întins mâna spre noi și noi am prins-o împreună și ne a scos la liman. Cât ajutor ne-a dat în necazuri și strâmtorări!? Cu toții sunteți martori și beneficiari ai lucrării lui minunate. Cu toții! Unii dintre frățiile voastre ați dat numele mucenicului Mina copilașilor voștri, însă neîncetat i-am cerut ajutorul, fiindcă simțim că suntem copiii săi și el este cu inima de copil alături de noi, întru Mântuitorul Iisus Hristos, Emanuel, copilul care se jertfește nesângeros pentru noi la fiecare dumnezeiască liturghie.
Iată, Mântuitorul S-a jertfit sângeros pe cruce. De asemenea, și Marele Mucenic Mina din Egipt s-a jertfit ca un mielușel pentru Mielul Dumnezeiesc și la fiecare Liturghie ne învață ca să ne jertfim și noi duhovnicește și să ne umplem de Hristos Cel răstignit și înviat, care Se jertfește pentru noi. Aceasta așteaptă Marele Mucenic Mina: să ne jertfim cu timp și fără timp, întru răbdare, întru dragoste, întru blândețe, și toate acestea mărturisind cu cuget curat dreapta credință. Aceasta așteaptă Mucenicul Mina neîncetat de la noi, frate și soră, și toți mucenicii și toți cuvioșii și toți sfinții Bisericii: ca să ne jertfim cu timp și fără timp și să fim aici, la dumnezeiasca jertfă. Suntem una cu cei care sunt la dumnezeiescul jertfelnic, cel mai presus de ceruri, și ne pomenesc acolo. Și aceste firimituri cad și la masa noastră, a celor care suntem aici, în Biserica luptătoare, și, dacă suntem în Biserica luptătoare, să ne luptăm așa cum s-au luptat sfinții, în frunte cu Marele Mucenic Mina.
Iată cât ajutor ne dă Sfântul Mare Mucenic Mina și lucrarea de tămăduire, fiindcă Ioan Vlad este aici, împreună cu noi. A venit pe scaun deocamdată, dar a început să facă primii pași, ajutat de buna și jertfelnica sa mamă, ajutat de personalul medical, dar, mai presus de toate, ajutat de marele Doctor și Mântuitor Iisus Hristos. Credem în știința Lui medicală deplin, fiindcă ne aducem aminte când era în comă profundă că medicii erau atât de sceptici și, în viziunea lor, Ioan Vlad nu mai avea nicio șansă să supraviețuiască. Însă, noi ne-am încredințat Doctorului Celui Mare și l-a tămăduit și sufletește, l-a tămăduit și trupește, și-l ridică. Sigur, recuperarea este lentă, dar sigură, și aceasta este o mare minune pe care a săvârșit-o, la care suntem martori.
Iată, a venit la Dumnezeiasca Liturghie. Ne-am gândit noi, atunci când era în comă profundă, sedat și racordat la atâtea aparate, și plin de branule și de fire, că va veni și această clipă în care să fie cu noi la Dumnezeiasca Jertfă, la Sfânta Liturghie? Aceasta înseamnă să ne jertfim, preaiubiții mei, și să ne aducem jertfă Domnului și să ne umplem de El la fiecare slujbă, la fiecare Liturghie. El bate cu foarte multă delicatețe la poarta inimii noastre și cu foarte multă dragoste și cu foarte multă răbdare. Dar niciodată nu impune, niciodată nu forțează zăvorul să intre înlăuntrul nostru. Pe ușa care, uneori, este zăvorâtă stă Mântuitorul Iisus Hristos, la ușa zăvorâtă, încuiată, răbdător, îndelung răbdător, iubitor, îngăduitor. Dar niciodată nu intră nepoftit, niciodată nu sparge ușa, nu forțează ușa, nu intră niciodată Mântuitorul Iisus Hristos nepoftit.
Iată, ne pregătim să intrăm în Postul Crăciunului. Iarăși Mântuitorul Iisus Hristos ni se înfățișează sub chipul copilului Emanuel. Să-I deschidem ușa inimii noastre, să n-o lăsăm zăvorâtă, să n-o lăsăm blocată, frate și soră, ci să I-o deschidem ca Domnul să-Și facă culcuș în ea. Ieslea să o primenim, să o curățim, fiindcă asta dorește Domnul: simplitate, dar curăție. Nu dorește o iesle împodobită cu un așternut luxos și foarte special, ci dorește o iesle din paie, așa cum a fost și ieslea Sa din Betleem, dar curată și înmiresmată. Aceasta dorește Domnul, și aceasta să facem și acum, în prag de Crăciun, scump frate și scumpă soră. Fiindcă, de 1000 de ori, dacă S-ar naște Hristos în Betleemul Iudeii, dacă nu se naște și în inima noastră, totul este în zadar. Aceasta dorim la fiecare Liturghie și la fiecare prăznuire a Crăciunului. Nașterea Domnului este la fiecare Liturghie aici. Aici suntem în Betleemul duhovnicesc, aici suntem în Ierusalimul duhovnicesc cu Domnul. Și El este împreună cu noi, frate și soră, și aceasta dorește Domnul: să se nască și să crească în inimile și sufletele noastre.
Așadar, Hristos să se nască în inimile tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.
