În cadrul sărbătorii Soborului Sfinților Arhangheli și al tuturor Puterilor Cerești, celebrată în noiembrie 2024 la Stockholm, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, a subliniat rolul esențial al îngerilor păzitori în viața credincioșilor. El a afirmat că, în momentele de primejdie, nu „norocul” ne-a protejat, ci îngerul nostru păzitor, evidențiind că nu datorită „norocului” am fost feriți, ci datorită prezenței și grijii îngerului păzitor.
”Îngerul nostru păzitor îl primim la botez și ne este alături neîncetat și își ia în ajutor și alți îngeri, atunci când ne este greu. Oare în câte împrejurări grele ne-am aflat cu toții, uneori chiar pe buza unei prăpastii, în primejdie de moarte și am intuit ceva. Dacă făceam un pas înainte, acel pas ar fi fost fatal și nu l-am făcut fiindcă ne-a oprit cineva. Și acela a fost Îngerul nostru păzitor care ne-a fost alături și am simțit adierea aripilor sale protectoare deasupra creștetului nostru și am scăpat din primejdie.
Nu am avut noroc, scump frate și scumpă soră, că se spune în vorbirea curentă ”am avut noroc și am fost izbăviți de această primejdie, am avut noroc și am ieșit din acest necaz”. Nu, nu norocul ne-a ajutat, ci ne-a ajutat îngerul păzitor. Deci nu am avut noroc, ci l-am avut pe Îngerul nostru păzitor. De aceea se cuvine să-i cerem ajutorul neîncetat, dacă nu reușim să-i citim din cartea de rugăciuni, din Ceaslov canonul dedicat îngerului nostru păzitor, măcar această rugăciune în versuri pe care am învățat-o atunci când am putut grăi prima oară. Cred că înainte de a rosti rugăciunea Tatăl Nostru, cu toții am învățat, de la bunicii noștri și de la părinții noștri, rugăciunea către îngerul păzitor.
În numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh” Preaiubiții mei, astăzi îi prăznuim pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și pe ceilalți Arhangheli și toate puterile îngerești, dar și pe îngerul păzitor al vieții noastre. V-am vorbit de multe ori despre Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și ceilalți Arhangheli și v-am spus și cu alte prilejuri, vă spun și acum, că numele de Gavriil se tâlcuiește din ebraică ”puterea lui Dumnezeu”, numele de Mihail, tot din ebraică, ”Cine este ca Dumnezeu” și numele celorlalți Arhangheli, tot din ebraică, Rafail, care înseamnă ”Dumnezeu vindecă”, Uriil, care înseamnă ”focul lui Dumnezeu”, Salatiil, ”mijlocitorul către Dumnezeu”, Gudiil, ”slăvirea lui Dumnezeu”, și Varahil, ”binecuvântarea lui Dumnezeu”.
Așadar, este o o mare bucurie și binecuvântare să avem aliați puternici, să avem aliați ai Luminii și să înțelegem că în toată vremea și în tot locul suntem protejați de aceste duhuri slujitoare. În dumnezeiasca Scriptură, și în Vechiul Testament, și în Noul Testament, Dumnezeu ne arată cum i-a trimis, în cele mai grele momente ale vieții unor oameni, pe îngerii Săi slujitori. Ne întărim atunci când îi vedem pe îngeri, cum îi luminează și îi sprijină pe profeți și pe apostoli, și pe drepți, și pe toți cei care cer ajutorul la atotmilostivul Dumnezeu, iar acesta își arată mila prin aceste duhuri slujitoare, care veghează asupra noastră, care ne protejează și care ne poartă pe brațe. Un părinte în vechime a fost foarte descurajat atunci când i-a văzut pe îngerii cei căzuți, pe diavolii cei înfricoșați, într-un număr foarte mare, luptând împotriva nevoitorilor împotriva celor care doreau să se apropie de Dumnezeu. Însă, atunci când un înger luminos s-a apropiat cu bucurie de acest părinte și i-a spus: ”Uită-te în dreapta!” și s-a uitat în dreapta, a rămas înmărmurit și întărit când a văzut armata cerului pogorâtă din văzduh pentru a lupta umăr la umăr alături de creștinii nevoitori. A înțeles că, în silința noastră de a cuceri cerul, însăși cerul este alături de noi.
Așadar, să nu ne descurajăm, preaiubiții mei, atunci când ne este greu, ci să cerem ajutorul atotmilostivului Dumnezeu, care ne ocrotește și prin puterile îngerești, și prin Sfinții care au purtat trup asemenea nouă și care au biruit cele trecătoare, dobândind cele netrecătoare, cele veșnice. Dar în mod deosebit, îngerii sunt duhuri slujitoare. Îi vedem și în Vechiul Testament, așa cum v-am spus, întărindu-o pe profeți, îi vedem alături de apostoli, izbăvindu-i din temniță și din legături ocrotindu-i în cele mai grele momente ale vieții lor, îi vedem la nașterea Mântuitorului Iisus Hristos slavoslovind, îi vedem pe îngeri neîncetat și mai cu seamă în lucrarea de tămăduire. Pe de o parte, în Vechiul Testament, îl vedem pe Arhanghelul Rafael, cel care i-a tămăduit pe Tobit și Tobie, iar pe de alta îl vedem pe îngerul care se pogora din când în când în scăldătoarea de la Vitezda și, prin mila lui Dumnezeu, îi tămăduia pe cei care zăceau acolo și așteptau vindecarea.
V-am vorbit despre Sfinții Arhangheli și cu alte prilejuri mai pe larg, acum vreau să vă spun câteva lucruri despre îngerul păzitor pe care îl vedem înfățișat în multe icoane și în bisericile noastre cu pictură exterioare, din Bucovina, îi vedem pe îngeri înlănțuiți, cete, cete, și suntem și mai încurajați văzând această legătură minunată a îngerilor, cei care leagă pământul de cer și cerul de pământ, această rețea nevăzută care ne conectează pe toți la Dumnezeul cel viu.
Îngerul nostru păzitor îl primim la botez și ne este alături neîncetat și își ia în ajutor și alți îngeri atunci când ne este greu. Oare în câte împrejurări grele ne-am aflat cu toții, uneori chiar pe buza unei prăpastii, în primejdie de moarte, și am intuit ceva. Dacă făceam un pas înainte, acel pas ar fi fost fatal și nu l-am făcut fiindcă ne a oprit cineva și acela a fost Îngerul nostru păzitor, care ne-a fost alături și am simțit adierea aripilor sale protectoare deasupra creștetului nostru și am scăpat din primejdie.
Nu am avut noroc, scump frate și scumpă soră, că se spune, în vorbirea curentă, ”am avut noroc și am fost izbăviți de această primejdie, am avut noroc și am ieșit din acest necaz”. Nu, nu norocul ne-a ajutat, ci ne-a ajutat îngerul păzitor. Deci nu am avut noroc, ci l-am avut pe Îngerul nostru păzitor. De aceea se cuvine să-i cerem ajutorul neîncetat. Dacă nu reușim să-i citim din cartea de rugăciuni, din Ceaslov canonul dedicat îngerului nostru păzitor, măcar această rugăciune în versuri pe care am învățat-o atunci când am putut grăi prima oară, cred că înainte de a rosti rugăciunea Tatăl Nostru, cu toții am învățat, de la bunicii noștri și de la părinții noștri, rugăciunea către îngerul păzitor. Eu am învățat o de la ”buna mea”, de la ”tâna mea”, care nu știa carte și care spunea, în dulcele grai popular, ”Înger, îngerașul meu, sluguța lui Dumnezeu”, așa este numit în vatra mea părintească îngerul păzitor: ”sluguța lui Dumnezeu”. Și îngerul păzitor și toți îngerii sunt sluguțele lui Dumnezeu, dar sunt și sluguțele noastre, sunt păzitorii noștri și noi suntem sluguțele lor și le cerem ajutorul și sprijinul. Neîncetat să spunem această rugăciune către îngerul păzitor: ”Înger, îngerașul meu, sluguța lui Dumnezeu” sau ”ce mi te-a dat Dumnezeu, totdeauna fi cu mine și mă învață să fac bine. Eu sunt mic, Tu fă-mă mare. Eu sunt slab, Tu fă-mă tare, și în tot locul mă păzește și de rele mă ferește”. Și spunem, la final, ”Doamne, îngerașii tăi fie păzitorii mei, și în zi, și noapte, până în ceasul cel de moarte”.
Mi-a spus un adult, atunci când l-am îndemnat să rostească rugăciunea în versuri către îngerul păzitor, ”bine, părinte, dar nu mai sunt mic, sunt acum mare”. ”Ba ești mic sufletește, toți suntem mici sufletește” și avem nevoie să creștem, să ne desăvârșim în Hristos. Așadar, e la fel de actuală această rugăciune în versuri către îngerul păzitor așa cum a fost în copilăria noastră. S-o rostim neîncetat, să nu ezităm să o rostim, fiindcă am întâlnit mulți credincioși care îmi spuneau: ”Păi, este o rugăciune a copilăriei!”. Să fie o rugăciune a copilăriei perpetue, a copilăriei sufletești, preaiubiții mei, fiindcă atunci când pălește inocența noastră, neprihănirea noastră sufletească, suntem cuprinși de orbire și nu mai vedem cerul, nu mai vedem lumina.
Iată, îi vedem pe copilașii care surâd și care râd, și în vis, și atunci când ne privesc, și mai cu seamă în vis ni se spune că acești copilași îi văd pe îngerii lor protectori, Îl văd pe însuși Mântuitorul Iisus Hristos. Ei cu multă neprihană o privesc chiar pe preasfânta Născătoare de Dumnezeu și ei râd.
Asemenea lor să fim și noi, preaiubiții mei, să avem această inocență, să avem această neprihănire și să surâdem neîncetat și să nu ne pierdem copilăria lăuntrică, să nu ne pierdem inocența, fiindcă numai dacă suntem asemenea copiilor sufletește, nu în naivitate, să fim maturi duhovnicește, dar să fim neprihăniți lăuntric asemenea copilașilor. Numai la această măsură Îl putem vedea cu adevărat pe Dumnezeu și îi putem vedea pe îngerii noștri păzitori. Noi înșine, în multe împrejurări ale ale vieții, i-am văzut pe Îngerii păzitori, pe îngerii noștri protectori.
Cuviosul Paisie Aghioritul ne spune că, la un moment dat, fiind în grea încercare, cuprins de boală, l-a văzut pe îngerul păzitor și i-a trecut toată durerea, a fost tămăduit de boală, însă a fost atât de bucuros atunci când l-a privit, încât dorea să mai aibă dureri fizice și să fie cuprins de aceeași boală numai cu mângâierea și dulceața de a-l revedea pe îngerul păzitor.
Așadar, preaiubiții mei, suntem păziți zi și noapte de îngerii lui Dumnezeu. Atâta vreme cât îi avem pe îngeri lângă noi, suntem ocrotiți, suntem protejați, suntem întăriți și mulțumim atotmilostivului Dumnezeu că ni i-a dat și ni dă în ajutor pe îngerii Săi. Așadar, să le cerem și astăzi, la prăznuirea, lor sprijinul să le cerem în toată vremea fiindcă minunat este Domnul întru sfinții săi slujitori și Lui se cuvine cinstea, slava și închinăciunea, în vecii vecilor. Amin!”, a spus PS Macarie.