În cadrul Privegherii dedicate Sfântului și Dreptului Lazăr, oficiate la Catedrala Patriarhală, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a abordat o temă profundă: ce înseamnă a fi prietenul lui Dumnezeu și cum se manifestă această relație specială.
„A fi prieten cu Dumnezeu, oare nu este prea îndrăzneț ca cineva să spună asta? Să îndrăznim noi, să cutezăm noi, care suntem lutul, să credem că putem fi prieteni cu Dumnezeu, care este Olarul, noi făptura față de El, care este Stăpânul? Nu este o lipsă de cuviință? Nu este o impietate? Nu este, cum am spus, o prea mare îndrăzneală?
A fi prieten al lui Dumnezeu este o hotărâre a lui Dumnezeu. Nu eu mă socotesc prieten al lui Dumnezeu, El hotărăște, El declară, El numește pe cineva dacă este prieten al Lui.
Așa L-a numit Domnul Hristos pe Lazăr. Departe fiind Domnul și primind veste că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit câteva zile și, la un moment dat, a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc (Ioan 11, 11). A fi prieten al lui Dumnezeu este o onoare, dar, așa cum în lumea de aici un titlu de noblețe nu ți-l dă decât regele, nu ți-l poți tu singur lua, tot așa Dumnezeu numește pe cineva prieten al Său.
Domnul Hristos a cunoscut slăbiciunea firii omenești, a știut că apostolii se vor lepăda, pentru un moment, și, cu toate acestea, i-a numit prieteni, pentru că, după ce ei s-au umplut de Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii, fidelitatea lor, credincioșia lor, dragostea lor față de învățătorul lor, față de prietenul lor a mers până la moarte.
Lazăr a primit să sufere boală, Lazăr a primit să moară pentru ca Domnul Hristos să-și arate puterea dumnezeirii Sale. Pentru că Lazăr s-a arătat prieten al Domnului Hristos, când Domnul Hristos se afla într-un moment deosebit de important, crucial, vital. Lazăr este mărturia, este semnul că și Hristos va învia. Înviindu-l pe Lazăr, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, Domnul Hristos a arătat că ceea ce face altuia, peste o săptămână, va face pentru Sine. Lazăr, prietenul Domnului Hristos din Betania, a tăcut, dar, o, cât de mult grăiește până în zilele noastre. Cu ce plecăm noi de la întâlnirea cu Sfântul și dreptul Lazăr, după ce ne-am rugat lui și l-am lăudat și încă o vom face și de acum înainte?
Rămâneți fideli lui Dumnezeu, nu vă îndoiți, nu vă clătinați. A spus Domnul Hristos: Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc (Ioan 15, 14). Dacă păziți poruncile mele și când vă este bine și când nu vă este bine. Credincioșia față de cineva, fidelitatea față de Dumnezeu, prietenia față de Dumnezeu, se arată în momente de încercare, în momente de criză, când Biserica este batjocorită, când dumneavoastră, credincioșii, sunteți ironizați, luați în râs, când despre pelerinii care așteaptă ore întregi pentru a se închina la sfintele moaște, fie aici în București, fie la Iași, fie la Suceava, sau în oricare altă parte, când despre ei se spune că sunt înapoiați din Evul Mediu, atunci când Dumnezeu este batjocorit, rămâi tu credincios lui Dumnezeu?
Dacă ne este slabă credința, Sfinte și dreptule Lazăr, întărește-ne-o! Dacă nu mai avem speranță, învață-ne, Sfinte Lazăr, că la Dumnezeu singur ne este scăparea și nădejdea. Dacă dragostea noastră se împuținează, tu, Sfinte Lazăr, care te-ai arătat credincios prieten al lui Hristos, sporește-ne dragostea!”, a spus Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul.