Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a evidențiat în cadrul unei emisiuni la Trinitas TV amploarea acțiunilor social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române, subliniind că aceasta este cel mai mare filantrop al României. Ierarhul a atras atenția asupra faptului că Biserica sprijină în mod constant categoriile defavorizate și că suma investită doar în ultimul an a depășit 73 de milioane de euro.
Ajutor concret pentru cei nevoiași
„S-a arătat, și cu dovezi scriptice, că Patriarhia a cheltuit peste 73 de milioane de euro pentru categoriile defavorizate. Dar câte alte fapte bune și câte ajutoare nu au fost cuantificate și nu au fost notate acolo?” a afirmat Episcopul Ambrozie.
Totodată, ierarhul a subliniat că aceste eforturi sunt adesea ignorate de cei care contestă rolul Bisericii în societate și susțin că aceasta ar trebui să se implice mai mult în construirea de spitale și școli, în loc să ridice lăcașuri de cult.
„Activitatea Bisericii este, desigur, pusă sub semnul întrebării de către unii, care repetă la nesfârșit că Biserica trebuie să facă spitale, să facă școli, că nu ne trebuie Catedrala Mântuirii Neamului.”
Catedrala Mântuirii Neamului – un proiect național
Episcopul Ambrozie a apărat construirea Catedralei Mântuirii Neamului, argumentând că acest proiect reprezintă o necesitate spirituală și un simbol al identității naționale.
„Un medic, șef de secție, care a făcut doctorate și rezidențiate, dar care este și un om al Bisericii, le-a răspuns celor care contestau Catedrala: «De ce nu veniți odată? Eu am fost la sfințire și am avut sentimentul împărătesei Olga și al lui Vladimir, care, în căutarea identității religioase, au mers peste tot și, când au ajuns în Sfânta Sofia, au zis: Aici este cerul coborât la Constantinopol».”
Ierarhul a subliniat că, deși mulți dintre cei care vor veni la evenimente organizate în Catedrală vor fi primiți cu toate onorurile, doar puțini dintre ei au susținut în mod real acest proiect.
„Câți dintre cei care vor veni atunci, cu poziții publice, au pledat în mod real pentru această cauză? Câți au susținut cu adevărat ideea de a avea o Catedrală a Mântuirii Neamului?”
Biserica, păstrătoarea artei și identității naționale
Episcopul Giurgiului a mai punctat importanța arhitecturii bisericești autentice, subliniind că Biserica Ortodoxă Română depune eforturi pentru a păstra stilul tradițional al lăcașurilor de cult.
„În momentul de față, avem specialiști în artă bisericească, avem preoți care cunosc și care se informează, avem comisii la toate nivelurile, de toate gradele, care au grijă ca arhitectura să fie autentică, pe linie ortodoxă și canonică.”
”Am avut binecuvântarea Preafericitului Daniel ca, în plenul Sfântului Sinod, să vorbesc tocmai despre acțiunile social-filantropice, nu doar la nivel de Giurgiu, ci la nivel de țară.
Între altele, am arătat faptul că, la ora actuală, Biserica Ortodoxă Română este, indubitabil, cel mai mare filantrop al țării.
Zilele trecute, s-a arătat, și cu dovezi scriptice, că Patriarhia a cheltuit peste 73 de milioane de euro, destinați cu precădere acestor categorii defavorizate. Dar câte alte fapte bune și câte ajutoare nu au fost cuantificate și nu au fost notate acolo?
Activitatea Bisericii este, desigur, pusă sub semnul întrebării de către unii, care repetă la nesfârșit că Biserica trebuie să facă spitale, să facă școli, că nu ne trebuie Catedrala Mântuirii Neamului.
Discutam zilele trecute cu niște oameni luminați, oameni cu rosturi, care au venit la Adunarea Națională Bisericească.
Le-am spus: „E bine că sunteți aici, în Biserică, în Adunarea Națională Bisericească. Domniile voastre, văzând toate aceste lucruri, trebuie să le popularizați – nu spre slava Bisericii sau pentru proslăvirea ierarhilor, ci pentru ca oamenii să vadă că Biserica este cu adevărat maica neamului românesc.”
Le-am spus acest lucru unor oameni care, stând pe margine, judecau Biserica, spunând ceea ce domnia voastră ați amintit deja – că Biserica trebuie să facă școli, că trebuie să fie mai prezentă.
Discutam zilele trecute cu niște medici. Îmi spuneau că, în cercurile lor de intelectuali, discutau, printre altele, despre faptul că se ridică Catedrala Mântuirii Neamului. „Știți, banii aceștia era mai bine să fie dați săracilor.” E o idee reiterată de două mii de ani încoace.
Un medic, șef de secție, care a făcut doctorate și rezidențiate, dar care este și un om al Bisericii, le-a răspuns: „Voi ați intrat vreodată în marile catedrale ale lumii?”
„Cum să nu? Viena – Sfântul Ștefan, Roma – Piața San Pietro, Veneția, Florența… toate!”
„Și v-au plăcut?”
„Da, cu precădere.”
Dar mi-a plăcut ce le-a spus acest medic acestor oameni:
„De ce nu veniți odată? Eu am fost la sfințire și am avut sentimentul împărătesei Olga și al lui Vladimir, care, în căutarea identității religioase, au mers peste tot și, când au ajuns în Sfânta Sofia, au zis: Aici este cerul coborât la Constantinopol.”
Oamenii aceștia, când intră acum în Catedrală și vin la evenimente, vor fi invitați, pe 26, să fie primiți pe covorul roșu, în față, ca să fie văzuți.
Dar te întreb: câți dintre cei care vor veni atunci, cu poziții publice, au pledat în mod real pentru această cauză? Câți au susținut cu adevărat ideea de a avea o Catedrală a Mântuirii Neamului, în care pomelnicele sunt puse în piciorul Sfintei Mese?
Cred că acesta este singurul proiect național – nu vreau să fiu patetic, dar cred în acest proiect. Este singurul proiect de țară care s-a realizat datorită Patriarhului Daniel. Punct.
Dacă ne amintim de Nicolae Ivan al Clujului, în plină stăpânire austro-ungară, sau de Șaguna, bunăoară, cu al lui statut, aceștia au cerut un teren pentru a ridica o catedrală, iar autoritățile – a se înțelege, maghiare – i-au dat un teren mlăștinos în inima Clujului. El a zis: „Ok, o să iau asta.” A băgat niște stejari seculari, i-a înfipt acolo, și aceia au constituit – neacademic vorbind – temelia actualei catedrale, unde a păstorit Bartolomeu Anania.
În acel film deja amintit, marele arhitect Berechet, arhitectul Patriarhiei, a pus la dispoziție ilo tempore acele proiecte de catedrale frumoase, bizantine, neo-bizantine, pe care le-a oferit eparhiilor cu titlu gratuit, ca oamenii să aibă un model de construcție.
La polul opus, spun cu durere, în anumite regiuni vezi biserici ridicate în grabă, fără stil arhitectonic, din dorința oamenilor, dar fără consultare. Ori, în momentul de față, avem specialiști în artă bisericească, avem preoți care cunosc și care se informează, avem comisii la toate nivelurile, de toate gradele, care au grijă ca arhitectura să fie autentică, pe linie ortodoxă și canonică.
Mănăstirile trebuie să înflorească, altfel, cum se spune neacademic, se înmulțesc ca ciupercile și apoi se năruie. Ce folos?”, a spus PS Ambrozie.
