Voievodala Mănăstire Comana a fost, în seara dinaintea praznicului Adormirii Maicii Domnului, locul unui eveniment duhovnicesc de excepție: slujba de Priveghere unită cu Prohodul Maicii Domnului, oficiată de Preasfințitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, alături de obștea monahală și sute de pelerini.
În cadrul acestei seri de rugăciune, ierarhul giurgiuvean a rostit o predică amplă, cu îndemnuri la întărirea credinței, la trăirea în evlavie și la desprinderea de patima iubirii de argint, subliniind că adevărata comoară a vieții este comuniunea cu Dumnezeu.
Maica Domnului – Ocrotitoarea fiecăruia dintre noi
Preasfințitul Ambrozie a evidențiat că Maica Domnului nu este doar Născătoarea de Dumnezeu, ci și „Maica fiecăruia dintre noi”, întrucât „noi toți suntem frați întru Iisus Hristos”.
„Pietatea aceasta, evlavia aceasta pe care noi o arătăm față de Maica Domnului se manifestă în diferite moduri. În primul rând, prin slujbe. Toate rânduielile Sfintei noastre Biserici abundă în cântări închinate Maicii Domnului”, a amintit ierarhul, evocând tradiția imnelor, acatistelor și paracliselor închinate Născătoarei de Dumnezeu.
În cadrul slujbei, un moment deosebit a fost hirotesirea în treapta de citeț a domnului Marius Mădălin Aldea, tată a zece copii și cântăreț la Mănăstirea Comana, pe care Preasfinția Sa l-a felicitat pentru implicarea în viața liturgică.
Pelerinajul – o mărturie vie a credinței
Vorbind despre puterea pelerinajului, PS Ambrozie a evocat atât tradiția binecunoscută de la Mănăstirea Nicula, cât și pe cea a Mănăstirii Comana, unde credincioșii vin din toate colțurile țării.
Ierarhul a îndemnat ca pelerinii care trec prin satele din jurul mănăstirii să sprijine comunitățile locale prin cumpărarea de produse tradiționale: „Oamenii nu au altă sursă de venituri și, totodată, luați produse sănătoase, fără chimicale, fără aditivi.”
Aurul și bijuteriile nu pot înlocui curăția sufletului
Într-un moment central al predicii, Preasfințitul Părinte Ambrozie a rostit cuvintele care au devenit laitmotivul serii:
„Ce folos că ne împodobim cu tot argintul și cu aurul din lume, suntem plini de aur și de bijuterii, când sufletul nostru e despărțit de Dumnezeu?”
A amintit exemplul soției Sfântului Neagoe Basarab, care și-a vândut toate bijuteriile pentru a sprijini ridicarea Catedralei de la Curtea de Argeș, îndemnând credincioșii să urmeze modelul jertfelniciei în sprijinul Bisericii și al picturii Mănăstirii Comana.
Îndemnuri pentru familie, credință și iertare
Preasfinția Sa a vorbit despre chemarea mamelor de a fi rugătoare și ocrotitoare ale familiei, sub binecuvântarea Maicii Domnului, și a încurajat părinții să-și aducă des copiii la Sfânta Împărtășanie.
„Singurul sens al existenței sunt copiii și nepoții. Faceți jertfe la biserică pentru ei. Țineți de credința ortodoxă și veniți la biserică”, a spus ierarhul, cerând și împăcare cu vrăjmașii: „Iertați-i și miluiți-i și spuneți: Domnul să-i ierte, să-i miluiască pe dânșii.”
Rugăciune și unitate în vremuri grele
În final, PS Ambrozie a atras atenția asupra vremurilor tulburi și a răutății crescânde din lume, chemând la unitate, rugăciune și sprijin reciproc:
„Credința ne leagă și trebuie să ne rugăm unii pentru alții, să fim ca frații în unire. Dacă am venit la priveghere și nu ne rugăm, degeaba am venit.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de Preasfinţitul Părinte Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, din ziua Înainteprăznuirii Adormirii Maicii Domnului, după slujba de Priveghere și Prohodul Maicii Domnului la Voievodala Mănăstire Comana:
”Ne bucurăm în mod deosebit că, în această seară, ne-am aflat din nou împreună la Sfânta și Voievodala Mănăstire Comana, la slujba de priveghere, la Prohodul Maicii Domnului. Este un moment deosebit când, alături de părinții călugări ai mănăstirii și de preoții veniți din parohiile satelor și localităților din țară, se adună foarte mulți pelerini care își arată evlavia față de Maica Domnului, cea care nu este numai Maica lui Dumnezeu, nu este numai Născătoarea de Dumnezeu, ci este și Maica fiecăruia dintre noi, pentru că noi toți suntem frați întru Iisus Hristos, Domnul nostru.
Pietatea aceasta, evlavia aceasta pe care noi o arătăm față de Maica Domnului se manifestă în diferite moduri. În primul rând, prin slujbe. Toate slujbele, potrivit rânduielilor statornicite ale Sfintei noastre Biserici, abundă în cântări închinate Maicii Domnului: la toate Ceasurile Împărătești, la toate slujbele de peste an, în acatiste și paraclise, în rânduielile din Minei, din Triod și din Penticostar, se găsesc imne și cântări în care Maica Domnului este preacinstită.
Există nu doar o teologie marianică pe care Sfânta noastră Biserică o predă cateheților, citeților, cântăreților. În seara aceasta, a fost hirotesit citeț un tânăr teolog, tată a 10 copii, care cântă împreună cu familia sa, de la cei mai mari – studenți – până la cel mai mic, care ne-a ajutat și la slujba de astăzi.
Teologia referitoare la Maica Domnului arată că ea este mai presus decât cetele îngerești, mai mărită fără de asemănare decât serafimii și mai cinstită decât heruvimii. Cultul ei este unul de supravenerare, iar calitatea de Născătoare de Dumnezeu este o taină pe care Sfinții Părinți o recunosc ca fiind de neînțeles pentru mintea omenească. Aceasta este starea la care a fost ridicată de Pruncul pe care L-a născut, L-a crescut, L-a coborât de pe Cruce și al Cărui destin pentru omenire l-a înțeles încă din clipa în care Arhanghelul Gavriil i-a binevestit că va rămâne Fecioară și că Dumnezeu îi va da Fiului ei un scaun mai presus decât cel al regelui și profetului David.
Este minunat să vezi cum, alături de călugării rugători ai mănăstirii, vin pelerini din toate colțurile țării. Și mă gândeam să vă aduc înaintea ochilor imaginea celui mai mare pelerinaj care are loc în aceste zile premergătoare praznicului Adormirii Maicii Domnului, la mănăstirea din inima Transilvaniei – Mănăstirea Nicula.
Acolo se află o icoană făcătoare de minuni, pictată de preotul Luca din Iclod, icoană care a plâns de-a lungul veacurilor și a făcut minuni, chiar și în vremea Uniației sau în timpul prigoanelor ordonate de generalul Bukow, din porunca împărătesei Maria Tereza, când mănăstirile și schiturile ortodoxe erau distruse, iar credincioșii ortodocși erau persecutați.
Dumnezeu a dat însă semne poporului credincios din încercata Transilvanie, iar icoana de la Nicula continuă până astăzi să plângă și să facă minuni. Este un pelerinaj despre care chiar și presa, de multe ori indiferentă față de evenimentele religioase, scrie cu uimire.
Pelerinajul acesta începe din timp, pelerinii mergând pe jos din satele învecinate și din orașul Gherla, unde se află și un penitenciar de maximă siguranță. Sătenii îi întâmpină pe drumul lor cu hrană pregătită în casele lor – mâncare gătită, fructe, poame binecuvântate la praznicul Schimbării la Față – și le oferă cu dragoste pelerinilor osteniți care merg spre mănăstire.
M-am gândit la această imagine să vi-o propun pentru că, în episcopia noastră, iubiți credincioși și credincioase, cel mai mare pelerinaj se face la Sfânta și Voievodala Mănăstire Comana. Aici, la mănăstire, vin credincioși de pretutindeni. Vin de departe și îmi place să cred că vin din credință.
Trecând prin satele învecinate Mănăstirii Comana, ei sunt întâmpinați de sătenii care își scot la poartă rodul muncii lor – legumele și fructele – pentru a le oferi celor care trec dinspre București, dinspre localitatea 1 Decembrie și chiar din satele apropiate. Oamenii ar putea astăzi să cumpere, să achiziționeze din aceste roade pe care ei le produc. Mulți nu au altă sursă de venituri, iar astfel i-ați putea ajuta și, totodată, să luați produse – cum se spune astăzi – sănătoase, fără chimicale, fără aditivi.
M-am gândit de multe ori la această imagine și, aici, la mănăstire, îi îndemnăm adesea pe pelerinii care vin dinspre București, trecând prin sate, să ia de la săteni lucruri proaspete, lucruri sănătoase.
Dar, revenind la praznicul acesta al Maicii Domnului, mă gândeam – și trebuie să spun că și părintele stareț Mihail a remarcat – că suntem bucuroși, pe de o parte, că sunteți alături de noi la slujbă, la priveghere, și că ați stat în deplină rânduială. Chiar și cei de afară, care au o tradiție aparte ca noaptea să o petreacă în priveghere alături de o persoană defunctă.
Ceea ce facem noi aici este o noapte de priveghere. Ori, dacă te duci la un priveghi, nu-i așa?, la cineva drag și apropiat care a răposat, acolo te duci cu decență, cu resemnare, cu sobrietate și nu tulburi niciodată gazdele – pe cei care și-au pierdut o persoană dragă.
Așa este și la mănăstire. Ați venit la un priveghi nu pentru o persoană obișnuită, ci pentru Maica lui Dumnezeu, cea care L-a născut pe Iisus Hristos. Și această noapte trebuie să fie una pe care și călugării – care și-au deschis porțile mănăstirii, au scos odoarele la închinare, argintăria, au împodobit biserica – așa cum v-ați împodobit și dumneavoastră. Pentru că sunteți aici în mănăstire și ați venit cu toții din dragoste pentru copiii dumneavoastră, pentru nepoții dumneavoastră, pentru cei pe care, și anul acesta, călugării din mănăstire și preoții i-au așteptat să-i vadă, să-i reîntâlnească măcar o dată pe an.
Anul acesta nu au mai venit ca în alți ani, nu știm ce s-a întâmplat, dar vă rog să le transmiteți că ne-au lipsit. Eu am binecuvântat fiecare copil, fiecare prunc, fiecare femeie, fiecare bărbat și m-am gândit și la cei care au pierdut ocazia, oportunitatea aceasta de a lua binecuvântare la Sfânta Mănăstire.
Suntem oameni păcătoși cu toții și greșim și avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Avem nevoie să fim mai buni. Ați adus și copilași bolnavi, cu neputință, care sunt agitați, care nu pot dormi, care sunt irascibili, care fac pipi în pat noaptea. Să-i iertați, că sunt copii, sunt pui de om.
Trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva noi, cei mari, am păcătuit. Pentru că, așa cum spune Sfânta Scriptură, Cartea Cărților: „Părinții au mâncat aguridă și li s-au strepezit dinții copiilor”. Adică, dacă cei mici sunt bolnăviori, înseamnă că părinții sau bunicii, undeva, au greșit, au păcătuit.
Vedeți, noi, în mănăstire, nu avem soție, nu avem copii, nu avem familie, cum aveți voi, de care vă bucurați. Să dea Dumnezeu să fie ocrotiți, să fie binecuvântați, să vă bucurați de copii și de nepoți, să trăiți pentru ei și prin ei.
Dar, dacă ați venit la mănăstire, atunci trebuie să fiți în deplină așezare și să învățați din rânduiala călugărilor bătrâni de aici, care au barba albă și se roagă pentru dumneavoastră, binecuvântându-vă, așa cum am făcut și eu astăzi cu fiecare în parte.
V-am văzut în haine frumoase, în haine scumpe, în branduri, cum se spune. Copiii dumneavoastră sunt foarte, foarte frumoși – de la cei mici până la fetele de măritat. Și acum înțeleg de ce veniți: ca să vi-i ocrotească Dumnezeu, ca să vi-i ocrotească Maica Domnului.
Ce folos că ne împodobim cu tot argintul și cu aurul din lume, suntem plini de aur și de bijuterii, când sufletul nostru e despărțit de Dumnezeu?
Uite, eu, aici, la mănăstire, între icoanele făcătoare de minuni și odoarele care sunt aici, am vrut să fac și eu o jertfă și am adus de la Muntele Athos – Grădina Maicii Domnului, unde nu intră picior de femeie, pentru că așa sunt rânduielile de 2000 de ani – o icoană pictată de către călugări, cu post și cu rugăciune. Această icoană a Maicii Domnului, din care vedeți că Pruncul coboară, are un sens profund teologic: El coboară cu piciorușele Lui, iese din cadrul icoanei.
Cei care au pictat icoana aceasta unică în Sfântul Munte – despre care unii călugări și preoți mi-au spus că este făcătoare de minuni, că îndeplinește toate dorințele și că ne ocrotește – au lucrat-o cu multă evlavie. Eu am cumpărat-o și am donat-o mănăstirii. Și repet: mulți dintre cei care vin aici s-au închinat la icoană cu evlavie și au primit binecuvântarea Maicii și vindecarea.
Într-o mănăstire, spre deosebire de bisericile din sat – de la Vărăști, de la Dobreni, de la Vidra, de la 1 Decembrie, de unde veniți fiecare dintre dumneavoastră – călugării, spre deosebire de preoții de la orașe cu familiile lor, se roagă și ziua, și noaptea. Și atunci această priveghere, citirea Psaltirii, postul negru îi fac pe părinții călugări să aibă niște daruri aparte.
Uite, părintele Macarie, de pildă – cine nu-l cunoaște dintre dumneavoastră pe părintele Macarie? Cine nu-l cunoaște pe părintele Ghelasie? Cine nu-i cunoaște pe călugării de aici, din mănăstire – pe părintele Iacob, pe părintele David și pe ceilalți?
Stăteam și mă gândeam că vremurile astea grele, care ne sperie pe toți, cu lipsurile acestea financiare – pentru profesori în școli, pentru spitale, pentru sănătate, pentru burse la copii, pentru îngrijirea medicală – arată că s-au terminat banii țării și oamenii nu mai au posibilități ca altădată. Mai mult decât atât, sunt și temători, speriați de tot ce aud la televizor, de tot ce se discută, încercând să-și drămuiască bănuții și ceea ce au.
Și uite că bisericile noastre rămân nepictate. Oamenii care veneau altădată – și primăria, și Consiliul Județean, și Ministerul Cultelor, de care depindem – ajutau. Acum nu mai ajută nimeni și biserica mănăstirii stă nepictată. Părinții se chinuie, își dau pensiile – că a ieșit la pensie părintele Ghelasie, urmează și părintele Macarie – și pe noi nu ne ajută nimeni.
Și venim plini de aur, de bijuterii… O să se bată neamurile pe ele când vom muri: pe aur, pe avere. Unii dintre copii abia așteaptă să le moară părinții ca să vadă ce moștenesc. Ați văzut și dumneavoastră, cei mai în vârstă, aveți experiențe de viață. Și atunci, de ce să nu dau și eu? Ce-mi trebuie zece perechi de brățări, zece perechi de cercei, pe care îi pierd și îmi stric liniștea?
Ajutați, așa cum făceau sfinții de altădată. Uite, soția lui Neagoe Basarab, când a văzut că domnitorul sfânt, prăznuit pe 26 septembrie, ridica catedrala de la Curtea de Argeș, și-a vândut toate bijuteriile și le-a dat pentru zidirea ei.
Și atunci, căutați să dați pomelnice la mănăstire, să se roage călugării ziua și noaptea. Dați și dumneavoastră un pomelnic și ajutați să se picteze aici. Aveți nume de sfinți, dar și nume moderne – pe care le-ați luat din Occidentul unde muncesc copiii dumneavoastră și unde au emigrat. Luați un sfânt ajutător al familiei, nume pe care l-a purtat bunicul, bunica, nașii de botez, și pictați-l aici, ca Dumnezeu să vă ocrotească copiii și familia.
Sunt vremuri grele și vedeți că și nouă ne este greu. Nu mai vine nimeni la slujbă să asculte duminica sau la sărbători. Oamenii nu se mai spovedesc, nu mai postesc, nu cer ajutorul lui Dumnezeu și de aceea este atâta suferință și neînțelegere.
Bărbații aceștia, care sunteți ca brazii – o cruce de bărbați pe care i-am văzut în seara asta – mai ascultați și de neveste, și de mame, și de soții. Iar dumneavoastră, femeile, să știți că nu ați pus monopol pe bărbați: nu-i mai bateți la cap de dimineața până seara. Nouă, bărbaților, ne ajunge să ni se spună o dată, că pricepem. Nu vă transformați soții și bărbații în copii, cicălindu-i toată ziua.
Dumneavoastră, ca mame, înțelegeți taina maternității, taina prin care Maica Domnului a adus pe lume, fără să-și piardă castitatea și fecioria – înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere – pe Fiul lui Dumnezeu. Și când vedeți o icoană cu Maica Domnului cu Pruncul în brațe, care stă să iasă în lume, să se arate între oameni, să crească, să se întărească cu Duhul, să propovăduiască, să vă aduceți aminte că și voi sunteți chemate să fiți mame binecuvântate și rugătoare.
Ăsta e sensul acestei icoane, din care Pruncul coboară în lume. Dumneavoastră simțiți o bucurie în suflețel și vă rugați mai mult și postiți. Se zice că bărbatul este stâlpul casei, că este o cruce întreagă, că e capul familiei, că e stâlpul familiei. Dar cine ține casa cu rugăciune, cu grijă, cu maternitate, bibilind lucrurile prin casă, având grijă de copilași și așa mai departe?
Nici nu știți ce binecuvântați sunteți că aveți familii și copii. Dacă vi se pare că e greu și că nu vă ascultă bărbații, nu vă ascultă copiii, ia veniți o săptămână să stați la mănăstire, pe mâna părintelui bătrân Ghelasie, să fiți o săptămână cu părintele la slujbă, să mâncați aici ghiveciul călugăresc, nu doar bunătăți. La slujbă iarna, când trece vara și vine frigul în chiliile neîncălzite, o zeamă lungită și așa mai departe. Să vedeți ce bine e aici!
Oameni buni, fiți mai buni! Știți că oamenii blestemați, care fac rău, care curvăsăresc, care strică familiile, care răpesc averea altora, care depun jurământ strâmb și fac atâtea răutăți pe care le vedeți în lume… Ei bine, aceia nu putrezesc. Doar sfinții nu putrezesc! Ați văzut că i-au scos din pământ pe părintele Ilie Cleopa, pe părintele Paisie – oameni care au făcut ani grei de temniță și de închisoare, care au stat prin păduri ascunși și nu îi mâncau fiarele sălbatice, se hrăneau doar cu rădăcini.
Dar am văzut și oameni la care, atunci când preoții au cerut reînhumarea și scoaterea trupului din pământ, nu erau putreziți, ci arătau ca strigoii. Ce păcate vor fi avut oamenii aceștia în viață? De aceea să vă îngrijiți să nu greșiți, să nu faceți rău la nimeni, pentru că repede, repede îmbătrâniți, vă ies ghiocei în păr și în barbă, la bărbați, și trece viața.
Și de ce să ne înjure cineva și să spună: „Ce om nenorocit! Ce femeie blestemată!”, când poate să spună: „Ce femeie cumsecade a fost! Ajuta, împărțea, dădea de pomană, nu a stricat casa nimănui.” Singurul sens al existenței dumneavoastră sunt copiii și nepoții. Faceți jertfe la biserică pentru ei. Țineți de credința ortodoxă și veniți la biserică.
Tare mi-ar plăcea ca și duminicile, și în celelalte sărbători, să umpleți biserica cu prezența dumneavoastră, fie că veniți de la Vărăști, de la Dobreni sau din satele învecinate. Ne bucurăm noi, călugării, și părintele Mihail că ați venit astăzi și, cu ajutorul bunului Dumnezeu, să nu uitați că v-am rugat și noi să ne ajutați să terminăm pictura aici, la biserică.
Când veți veni, să ne bucurăm cu fiecare dintre dumneavoastră, să vă pomenim, să luăm un pomelnic permanent aici, să fiți citiți la rugăciuni și să vă iertați dușmanii. Iertați-i și miluiți-i, și spuneți așa: „Domnul să-i ierte, să-i miluiască pe dânșii.” Împărtășiți copiii cât mai des și țineți de credință, că vremurile sunt tare grele.
Sfântul Paisie Aghioritul și alți părinți, au profețit că va începe războiul acela mare. Și nu vedeți câtă răutate este în lume? Unde sunt banii lumii? Unde s-au ascuns? De ce mor oamenii în războaie nevinovate? De ce puternicii lumii sunt atât de nebuni și nu vor pace?
Vedeți ce scumpă e viața când te gândești că ești în siguranță în satul tău, în căsuța ta, în pătuțul tău și că poți să-ți duci copiii la școală. Spuneți-le și celor care trăiesc în străinătate – că aveți mulți copii și nepoți plecați. Eu i-am văzut: o vreme m-am ocupat de relațiile externe ale Bisericii și am călătorit în Europa, în Statele Unite, în Australia. Am întâlnit foarte mulți români, unii de altă etnie, care sprijineau bisericile, erau cumsecade și iubitori de Dumnezeu. Sunt foarte credincioși și îi întâlnesc și aici, în vecinătate, pe la târguri. Sunt, să știți, mai buni decât mulți români.
În Biserică nu facem diferență – când ne spune Apostolul că „nu este nici rob, nici slobod, nici elin, nici păgân” – noi suntem una, indiferent de etnie, de culoare. Credința ne leagă și trebuie să ne rugăm unii pentru alții, să fim ca frații în unire.
Altminteri, dacă am venit la priveghere la Sfânta Mănăstire și nu ne rugăm, degeaba am venit. Eu mă duc acasă și la miezul nopții fac slujbă și vă pomenesc pe fiecare dintre dumneavoastră.
Mulțumim părintelui Mihail că ne-a primit. Mulțumim preoților și cântăreților care au cântat așa de frumos – parcă în niciun an, Înaltpreacuvioase, nu a fost o slujbă atât de frumoasă – și m-am bucurat să-i văd pe cei mici ai dumneavoastră: sunt frumoși tare. Să fiți sănătoși! Vă iubim mult și ne rugăm pentru sănătatea dumneavoastră. Maica Domnului să vă ajute, să vă ocrotească!”
