Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a rostit duminică, 3 mai, un amplu cuvânt de învățătură în biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae din Parohia Poenari Enuță, Protopopiatul Bolintin, după ce a săvârșit Taina Sfântului Botez pentru prunca Ecaterina, fiica părintelui paroh George Stan.
Evenimentul a fost marcat de o atmosferă de bucurie, ierarhul subliniind încă de la început importanța familiei creștine și a nașterii de prunci, în contextul actual al societății.
Bucuria familiei și modelul preotului cu copii
PS Ambrozie a evidențiat faptul că botezul celui de-al patrulea copil al familiei preotului paroh reprezintă un exemplu viu pentru comunitate, într-o lume în care, a arătat ierarhul, familia este tot mai afectată de influențe ideologice și de mentalități secularizate.
„Acestora le contrapune exemple vii de familii, de preoți care nasc toți copiii, preotese care nu avortează și iată câtă bucurie într-o familie de preot, atât de tânăr, să aibă patru copii.”
Ierarhul a vorbit despre rolul educației primite în familie și despre responsabilitatea părinților de a transmite credința mai departe, arătând că aceste valori sunt esențiale pentru viitorul societății.
Critică la adresa clasei politice
În partea a doua a predicii, Episcopul Giurgiului a formulat un mesaj direct privind situația socială actuală, criticând lipsa de implicare și de responsabilitate a clasei politice.
„Oamenii politici nu mai au empatie, nu au grijă de copii, de bătrâni, de săraci. Iar cea care mai face ceva, în mod real, este Biserica Ortodoxă Română.”
Potrivit ierarhului, Biserica rămâne un reper de stabilitate prin proiectele pastorale și sociale dezvoltate în comunități, inclusiv centre educaționale și activități dedicate sprijinirii celor vulnerabili.
Exemple de credință și jertfă în comunitate
PS Ambrozie a oferit și exemple concrete din viața eparhiei, evocând familii numeroase și inițiative locale care au contribuit la dezvoltarea comunităților.
În acest context, a relatat cazul unui credincios care, în ciuda dificultăților și a încercărilor, a reușit să ridice o biserică și a susținut viața spirituală a unei comunități întregi, subliniind rolul credinței și al perseverenței.
„Vă spun acest lucru ca să vedeți că noi nu ne hrănim din povești. Foarte importantă este educația pe care părinții o dau copiilor și nepoților. Este chiar salvatoare în vremurile acestea.”
Familia creștină, răspuns la provocările contemporane
În încheiere, ierarhul a subliniat că familia rămâne nucleul esențial al vieții creștine și al echilibrului social, îndemnând la păstrarea rânduielilor și a credinței moștenite.
„Să vezi o tânără familie cu patru copii este un lucru extraordinar. După cum vă văd eu și după zâmbetul acesta larg, cred că nu vă opriți aici.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica pe care PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a rostit-o duminică, 3 mai în biserica cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, din parohia Poenari Enuță, Protopopiatul Bolintin, după ce a săvârsit Taina Sfântului Botez pentru prunca Ecaterina, fiica părintelui paroh George Stan:
„Multă bucurie astăzi la parohia dumneavoastră din Poenari, pentru a încreștina pe cea de-a patra pruncă a părintelui, care primește un prea frumos nume, al Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, mare făcătoare de minuni, ocrotitoarea Sfintei și Voievodalei Mănăstiri Comana, acolo unde avem și moaștele sale.
Pentru satul acesta eu am un respect aparte, pentru că aici, la Poenari, există biserica veche, istorică, foarte frumoasă, pe care așteptam, de multă vreme, să o putem restaura.
În acești 20 de ani de arhierie, de când sunt episcop aici, la Giurgiu, aAm urmărit activitatea pastorală a tinerilor teologi care s-au format aici, la Seminarul din Giurgiu, la Seminarul „Teoctist Patriarhul” din București, în mediile universitare sau academice.
Unul dintre acești teologi, fiu al satului, este părintele George Stan Ionel, care, după cum cunoașteți, are mai multe specializări; are și Facultatea de Agronomie la bază. Sigur că, în clipa în care dumnealui a cerut să meargă la seminar, la București, cumva m-am întristat, văzându-i calitățile intelectuale pe care le avea, notele maxime pe care le-a obținut în gimnaziu, și așteptam momentul să se întoarcă aici.
Există un cuvânt care nu este pe deplin înțeles: nu există proroc în patria lui. Dar părintele, venind dintr-o familie foarte frumoasă, a fost încă de la început apreciat și asimilat ca unul de-al satului.
Nu m-am așteptat ca, într-un timp atât de scurt, să aibă o activitate pastorală, culturală și administrativă atât de intensă și de concentrată. Iată, biserica veche se restaurează. Nimeni nu-i dădea o șansă în vremea păstoririi părintelui Anton, și totuși părintele a reușit acest lucru.
Pe lângă jertfirea de sine și sprijinul preotesei Maria, mama a patru copii, a avut și privilegiul de a-l avea ca naș pe unul dintre cei mai vrednici preoți ai Patriarhiei Române, părintele Costel Burlacu, cu care și eu, încă din vremea patriarhului Teoctist, am lucrat și am învățat de la oameni de mare valoare ai Bisericii Ortodoxe Române.
Și preoții mai tineri, și mulți dintre slujitorii din eparhia noastră l-au avut ca pedagog la seminar pe părintele Costel, care a fost și vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, având multă experiență pastorală și în relația cu instituțiile de stat și administrative ale Bucureștiului. Dumnealui a sfătuit preoții, i-a ajutat, așa cum s-a întâmplat și cu părintele Ionel, pentru că fără îndrumare și fără sfătuire nu ar fi putut să facă toate acestea aici, la Poenari, unde, sigur, există și biserica cea nouă, de peste drum, pe care am ridicat-o din contribuția credincioșilor dumneavoastră.
Acolo păstorește un alt părinte la care țin foarte mult, părintele Constantin, căruia i-am botezat întâiul născut, pe Nectarie, și mă bucur de relația foarte bună de prietenie și de colegialitate pe care cei doi preoți o au.
Comuna Poenari înseamnă foarte mult pentru noi, pentru că aici locuiesc oameni harnici și gospodari. Este important ca, pe lângă bunăstarea pe care trebuie să o avem în fiecare cămin, în fiecare familie, să existe, înainte de toate, și credință – raportarea la Dumnezeu, la valorile netrecătoare, veșnice, legate de familie, pentru că anul acesta este închinat familiei creștine și femeilor sfinte care s-au jertfit pentru credință – mame de mărturisitori, de mitropoliți și de voievozi.
Pentru părintele Stan Ionel și pentru doamna preoteasă am o admirație aparte, pentru că sunt un exemplu, o adevărată paradigmă pentru familiile tinere de astăzi, cu precădere pentru familiile preoților tineri, care sunt influențate, uneori, de narativele societății consumiste și globaliste de astăzi. Aceste influențe afectează viața de familie, în sensul că nu mai nasc toți copiii. Sigur, justificări pentru aceasta sunt multe, dar ele nu stau în picioare, cele legate de comoditate, de sărăcie, de modernism, de aceste valori sau, mai bine spus, pseudovalori ale ideologiilor care se perpetuează astăzi în lume și în societate, și, din nefericire, și în societatea noastră.
Acestora le contrapune exemple vii de familii, de preoți care nasc toți copiii, preotese care nu avortează, care nu se păzesc și iată câtă bucurie într-o familie de preot, atât de tânăr, să aibă patru copii.
Trecând pe la Ghionea, pe aici, există o altă familie care are șapte copii. Sunt finii părintelui Pisculungeanu, secretarul și șeful protoieriei noastre, și au șapte copii. Sunt atât de fericiți.
Și eu mă uit, eu, ca și colegul meu, vicarul Sfintei Episcopii, arhimandritul Teodor Radu Șerban, câtă bucurie și câtă pace aduc copiii în familie. Și noi ne bucurăm ori de câte ori suntem invitați să luăm parte la evenimentele din familiile preoților tineri de astăzi.
Cineva m-a îndrumat și m-a îndemnat întotdeauna ca, la evenimente ca acestea, la creștinarea pruncilor, să fiu alături de preoți și de familiile lor. Și, când vezi după ani de zile că vine la tine și îți spune, atunci când îmbătrânești, că tu l-ai botezat, este o mare bucurie.
Dar și mai mare este bucuria când o tânără preoteasă îți spune că tu ai botezat-o și apoi ai botezat toți copiii ei.
Încreștinarea unui prunc este un eveniment unic și de mare bucurie, pentru că pruncul primește harul, ungerea cu Sfântul și Marele Mir și primește toate darurile Duhului Sfânt, pe care, în potență, le avem cu toții. Trebuie doar să ne lucrăm mântuirea.
Fără botez nu există mântuire, fără încreștinare, fără viață creștină, fără spovedanie, fără împărtășanie.
Pentru familia nașilor, pentru părintele profesor Costel, părintele doctor, și pentru doamna preoteasă Maria Burlacu, am un respect aparte, pentru tactul pastoral pe care părintele profesor îl are, pentru modalitatea de a comunica, de a împărtăși și de a convinge.
Este un preot care determină și motivează oamenii să miște lucrurile, să facă, să construiască proiecte. Și acest lucru se vede prin faptul că părintele fin și doamna preoteasă Maria l-au ascultat.
Ceea ce s-a realizat aici a fost sub îndrumarea și cu binecuvântarea părintelui naș. De aceea vreau să-i fac și eu un dar.
Este o icoană de argint, foarte prețioasă, de la o licitație. Vreau să v-o ofer și să o păstrați în familie. De asemenea, una dintre cărțile pe care le-am scris, cu cod QR și icoana Sfântului Gheorghe, pe care vi le ofer cu mare drag pentru dumneavoastră și pentru doamna preoteasă.
De asemenea, o icoană pictată de unul dintre pictorii moldoveni din episcopia noastră, acreditat, părintele Severian.
Pentru părintele paroh și doamna preoteasă Maria, ofer icoana Mântuitorului Iisus Hristos și un „Palimpsest”, o carte în care colegii au adunat predicile pe care le-am rostit în diferite locuri.
Părinte Costel, ați avut mână bună, și dumneavoastră, și doamna preoteasă Maria, și vă mulțumim pentru grija pe care ați purtat-o acestor copii.
Părintele Stan Ionel este unul dintre preoții de vârf ai episcopiei noastre, și avem multe astfel de vârfuri, mulți preoți tineri de care ne bucurăm.
Nu m-am așteptat niciodată, cum nici dumneavoastră, ca părinți, nu vă așteptați uneori, ca tinerii, copiii dumneavoastră, să realizeze atât de multe lucruri frumoase, deși sunt tineri și nu au experiența părinților și a bunicilor, tot așa și noi, cei care suntem părinți duhovnicești, care am trecut prin durerile nașterii, cum spune Sfântul Apostol Pavel, până când Hristos ia chip în diaconii și preoții tineri de astăzi, ne bucurăm și suntem impresionați de ceea ce reușesc să facă.
Ei au stat pe lângă mine o bună perioadă, au avut grijă de mine, ca episcop, cum are și arhidiaconul Pavel Blaj, membru al Grupului Psaltic Tronos. I-am crescut, i-am sfătuit, i-am îndrumat și vă dați seama ce bucurie trăiesc eu astăzi când vin aici, văd biserica restaurată, aceste spații, acest centru cultural atât de frumos și, mai ales, pe dumneavoastră, cu copiii în biserică.
Vă felicit din toată inima. Maica Domnului să vă binecuvânteze!
Și la Ghionea era un cătun și acolo, în sat, un orfan, crescut de bunica sa, care era nevăzătoare, era îndemnat tot timpul să facă ceva pentru sat. Acel tânăr, pe nume Alin Nicolae, a ajuns un om de afaceri respectabil, în domeniul petrolului, și a construit acolo o biserică, o grădiniță, o casă parohială. Acolo păstorește un preot tânăr, părintele Ionuț Niță, cu șapte copii.
Îmi povestea acest domn, cu care am început proiectul de la Ghionea, că în fiecare zi i se arăta diavolul și îl mustra, îl vedea în oglindă și îi spunea: „O să faci biserică tu? Tu o să faci aici biserică?”
A refăcut proiectul, iar când, pe terenul mlăștinos de la Ghionea, măsurau ca să toarne fundația, a venit un vânt puternic și le-a luat singurul proiect pe care îl aveau, și nu l-au mai găsit.
Diavolul l-a chinuit vreme de cinci sau zece ani, cât a ridicat biserica. Iar în ziua sfințirii, de Sfinții Împărați, în mai 2009, dacă îmi amintesc bine, atunci s-a eliberat de toată această tensiune și de chinurile pe care demonii i le făceau.
Lângă el era bunica nevăzătoare, care se bucura că i-a dat sfaturi bune în copilărie.
Vă spun acest lucru ca să vedeți că noi nu ne hrănim din povești. Foarte importantă este educația pe care părinții o dau copiilor și nepoților. Este chiar salvatoare în vremurile acestea, în care vedem sociopați care se luptă pentru putere, iar societatea este tot mai divizată.
Oamenii politici nu mai au empatie, nu au grijă de copii, de bătrâni, de săraci. Iar cea care mai face ceva, în mod real, este Biserica Ortodoxă Română, prin proiectele pe care preoții le construiesc: centre pastorale, educaționale, cum este și acesta de aici, de la Poenari.
Este bine ca aceste lucruri să se cunoască și clericul, indiferent de treaptă, să le mărturisească cu glas puternic, pentru că aici, în biserică, Hristos ia chip în noi și, cu darul Duhului Sfânt, prin împărtășire, prin mersul la biserică, prin îmbisericire, noi creștem și ne mântuim.
Nu am cuvinte, părinte, să vă laud activitatea. Sunteți ca și copilul meu, dacă îmi permiteți să spun lucrul acesta, și mă bucur de preoteasa dumneavoastră, pe care o văd ca pe o adevărată mamă. Patru copii născuți natural.
Trebuie spus și lucrul acesta: există ideea că mamele nu trebuie să nască natural, că se deformează, că pățesc nu știu ce. Niște nebunii din astea.
O doctoriță de la Iași, zilele trecute, a spus: „Din puțina mea experiență de medic, am văzut că, atunci când copiii sunt zămisliți în post, există riscul ca sarcina să se oprească din evoluție, copiii să se nască cu probleme, iar mămicile să sufere.”
Pentru aceste afirmații, a fost sancționată de toți. Consiliul medicilor analizează cazul, să vadă dacă îi va retrage dreptul de a mai profesa ca medic.
Nu mai poți spune nici măcar din experiență ceva, dar, până la urmă, noi trebuie să ținem de ceea ce ne-au învățat părinții și bunicii noștri: „Cinstită este nunta întru toate și patul neîntinat”.
Copiii să nu se zămislească în post, pentru că ies bolnavi și îi chinuie pe părinți. Acesta este adevărul. Pe cine deranjează adevărul? „Adevărul vă va face liberi”, spune Hristos. Și noi trebuie să mărturisim aceste lucruri.
Cum să nu vorbesc despre un preot care are șapte copii, care au crescut împreună, s-au îmbolnăvit împreună. Într-o societate secularizată, să vezi o tânără familie cu patru copii este un lucru extraordinar.
După cum vă văd eu și după zâmbetul acesta larg, cred că nu vă opriți aici.
Să fiți sănătoși și să ne invitați și pe noi la toate aceste momente frumoase.
La mulți ani! Hristos a înviat!”
