PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a atras atenția joi, 21 mai, în predica rostită la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a Parohiei Mihăilești, asupra importanței libertății religioase, a mărturisirii credinței în societatea contemporană și a rolului familiei creștine în transmiterea valorilor spirituale.
Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în ziua Înălțării Domnului și a prăznuirii Sfinților Mari Împărați, întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena, subliniind că această dublă sărbătoare trebuie să fie prilej de reflecție atât pentru credincioși, cât și pentru cei aflați în funcții de conducere.
„Cred că și oamenii de astăzi, care sunt oameni politici, care sunt factori de decizie, ar trebui să se gândească la libertățile religioase din lume, din Europa, de pe întreg mapamondul și să dea libertate oamenilor să-și manifeste credința, religia să fie predată în școli, iar orele de curs și începutul anului școlar, indiferent de gradul unităților de învățământ, să se facă prin sfințirea cu agheasmă”, a spus PS Ambrozie.
Sfinții Împărați Constantin și Elena, model pentru conducători
Episcopul Giurgiului a arătat că Sfinții Împărați Constantin și Elena rămân repere pentru conducătorii care înțeleg responsabilitatea puterii și importanța libertății religioase.
„Sărbătoarea Sfinților Împărați ar trebui să ne aducă aminte fiecăruia dintre noi și, în mod deosebit, conducătorilor, ceea ce au făcut împărații cei întocmai cu apostolii, faptul că au dat libertate creștinismului, că Sfântul Împărat Constantin a știut să asculte de sfaturile mamei sale în problemele religioase, în problemele credinței”, a afirmat ierarhul.
PS Ambrozie a amintit că Sfântul Împărat Constantin „a văzut Crucea pe cer, în anul 312”, înaintea luptei cu Maxențiu, iar mai târziu a devenit un model pentru împărații creștini.
„Împărații de mai târziu, bazileii de odinioară, întotdeauna s-au raportat la Sfântul Constantin cel Mare, iar cel care are puterea și sceptrul întotdeauna s-a îngrijit să dea libertăți religioase și să aibă grijă de poporul său, de cei pe care îi păstorea”, a spus Episcopul Giurgiului.
Ziua Eroilor și lecția de memorie pentru copii
În predică, PS Ambrozie a vorbit și despre legătura dintre Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, amintind că în bisericile din Patriarhia Română se trag clopotele și se organizează momente comemorative la monumentele eroilor.
Ierarhul a evocat și momentele de la Mănăstirea Comana, unde copiii sunt aduși în fața osemintelor eroilor pentru a înțelege, pe limba lor, ce înseamnă jertfa pentru țară.
„Sunt eroii care au murit pentru noi, ca noi să avem o țară a noastră, să fim independenți”, a relatat PS Ambrozie răspunsul simplu al unei mame către copiii săi, arătând că uneori o explicație scurtă poate transmite mai mult decât un discurs amplu.
„Oameni care au murit ca noi să avem o țară a noastră, să fie suverană, liberă și independentă”, a adăugat ierarhul, subliniind importanța memoriei eroilor pentru generațiile tinere.
Mărturisirea credinței prin viața de familie
PS Ambrozie a vorbit și despre dificultatea mărturisirii credinței într-o societate secularizată, arătând că cel mai convingător argument creștin rămâne viața de familie.
„În lumea de astăzi, cuvântul lui Iisus Hristos, care spune: «Și-Mi veți fi Mie mărturisitori», cum putem să-l împlinim fără să deranjăm, fără să spunem că suntem ortodocși, că mergem la biserică, că facem pelerinaje la mănăstiri? Știți cum putem să facem? Prin viața de familie”, a spus ierarhul.
Episcopul Giurgiului a subliniat că preoții și credincioșii devin convingători atunci când ceea ce mărturisesc se vede în propria viață.
„Este cel mai mare argument și cea mai mare putere de convingere pe care o avem atunci când nu triumfăm și când nu ne lăudăm cu lucrurile pe care noi le știm, cu teologia noastră, cu clericalismul nostru, cu rolul preotului în societate, ci suntem convingători conform îndemnului biblic: «Vorbești tu despre Hristos? Eu Ți-L voi arăta pe Hristos din viața mea, din felul meu de a fi»”, a afirmat PS Ambrozie.
„Mama este cea care transmite credința”
În contextul Anului omagial al pastorației familiei creștine, PS Ambrozie a vorbit despre rolul mamelor și bunicilor în transmiterea credinței.
„Să vorbim despre mamele noastre și despre bunicile noastre, despre cum ne-au crescut, pentru că, dacă nu era bunica să ne învețe credința și mama să ne ducă la biserică… Mama este cea care transmite credința”, a spus ierarhul.
Episcopul Giurgiului a amintit și de mamele unor mari personalități bisericești, între care Anastasia, mama Sfântului Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului, precum și de femeile sfinte intrate în Sinaxar.
Mihăilești, comunitate importantă pentru Episcopia Giurgiului
La începutul predicii, PS Ambrozie a vorbit despre importanța orașului Mihăilești pentru viața bisericească a Episcopiei Giurgiului și despre proiectul ridicării unei noi catedrale închinate Maicii Domnului.
„Orașul Mihăilești este foarte important din punct de vedere administrativ, pastoral și educațional. Întotdeauna a fost important pentru viața bisericească din Episcopia Giurgiului”, a spus ierarhul.
PS Ambrozie a evidențiat activitatea părintelui consilier administrativ Gabriel Chirculeanu și a părintelui Cristian Țârdea, pe care i-a felicitat pentru lucrarea desfășurată în parohie și pentru implicarea în proiectul bisericii brâncovenești.
„Aveți un proiect de biserică brâncovenească foarte, foarte frumos”, a spus Episcopul Giurgiului, arătând că astfel de edificii se ridică drept mărturie a credinței și a continuității neamului.
La final, ierarhul le-a transmis urări celor care poartă numele Sfinților Împărați Constantin și Elena și i-a îndemnat pe credincioși să nu uite originea apostolică a creștinismului românesc.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de PS Ambrozie, joi, 21 mai, în ziua Înălțării Domnului și a prăznuirii „Sfinţilor Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena”, după a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica „Sf. Împărați Constantin și Elena” a Parohiei Mihăilești:
”Hristos S-a înălțat!
Trăim o mare bucurie noi, clericii aflați astăzi la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul Mihăilești, ocrotită ieri și astăzi de cel între sfinți, cuviosul părintele nostru Arsenie Boca de la Prislop, cel care multă vreme s-a rugat aici, la Drugănescu, și a îndrumat credincioșii. Iar acum, după trecerea sa în rândul sfinților, cu zi de pomenire, ne veghează, credem noi, mai mult ca oricând.
Orașul Mihăilești este foarte important din punct de vedere administrativ, pastoral și educațional. Întotdeauna a fost important pentru viața bisericească din Episcopia Giurgiului, pentru urbea de aici, pentru locuitorii de aici, pentru că, fiind al treilea oraș din episcopia noastră, din județul nostru, se bucură de școli foarte bune, de profesori foarte buni și de venirea aici, la Mihăilești, la vechea biserică, a unuia dintre cei mai bine pregătiți, din punct de vedere teologic și pastoral, preoți din episcopie, în speță părintele consilier administrativ, profesor Gabriel Chirculeanu, care, de când a venit aici, alături de confratele său, părintele Cristian Țârdea, a făcut foarte multe lucruri frumoase pentru comunitatea de aici, fiind foarte respectați.
Cel mai important lucru pentru orașul Mihăilești, cred, este ridicarea acestei catedrale închinate Maicii Domnului de la Mihăilești, pe care părinții de aici, împreună cu autoritățile locale, cu ctitorii, sponsorii, binefăcătorii și miluitorii, în frunte cu domnul primar Adrian Gâjâlă și cu consilierii locali, nădăjduim că se vor strădui ca, în anul acesta al familiei creștine, să mai pună o piatră de temelie și să continue lucrările, pentru ca locuitorii orașului, precum și satele și comunele dependente de Mihăilești, să aibă o catedrală reprezentativă.
Spunem lucrul acesta pentru că este sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena. Dumneavoastră cunoașteți că vechea Catedrală a Mitropoliei, ridicată de Constantin Șerban Voievod, poartă hramul Sfinților Împărați Constantin și Elena, hramul istoric al vechii catedrale de pe Dealul Mitropoliei, cum este cunoscut până astăzi.
Acolo, la catedrală, în urmă cu mulți ani, după o vizită în Cipru, la Mănăstirea Kykkos, am adus părticele din moaștele Sfinților Împărați din această mănăstire, fiind prezent la hirotonia întru episcop a starețului Nichiforos, obștea fiind invitată de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, al cărui vicar eram atunci, cu titlul Sinaitul, să vină în Patriarhia Română, să aducă aceste sfinte moaște și să prezinte un concert de muzică bizantină. Așa încât Palatul Patriarhiei, sala de acolo, de peste 800 de locuri, a fost plină de credincioși prezenți la acest eveniment, când corul Sfintei și Marii Mănăstiri Kykkos, construită de Comneni, mănăstirea din Ciprul de astăzi, a venit și ne-a adus moaștele Sfinților Împărați.
Aseară, cu toții am urmărit slujba de priveghere și astăzi știm că la Mitropolie, sediul Patriarhiei de astăzi, desigur după 1925, părintele Patriarh, înconjurat de ierarhi, a slujit. Un moment fericit, care se întâmplă foarte rar, este coincidența aceasta: peste sărbătoarea Sfinților Împărați să se suprapună sărbătoarea Înălțării Domnului.
Cunoașteți, desigur, și v-ați bucurat că, în Anul Centenar, vedem că avem o Catedrală Națională care a fost sfințită în 2018, iar acum, în Anul Centenar 2025, a fost sfințită și pictura. Este una dintre cele mai mari catedrale din lume, cu o pictură în mozaic foarte frumoasă, reprezentativă, care ne face să fim demni, ne face să fim mândri. Fiind Catedrala Mântuirii Neamului, are în piciorul Sfintei Mese o treime dintr-un milion de nume de eroi căzuți pe toate câmpurile de luptă pentru întregirea și apărarea neamului, căzuți în lagăre, duși în deportări și aruncați în temnițe.
330.000, dacă bine îmi amintesc, de nume de eroi ai neamului, de militari și soldați, adunate de prin arhive, de la Ministerul Apărării Naționale și de la unități ale armatei, sunt puse în piciorul Sfintei Mese.
Sărbătoarea Înălțării Domnului este sărbătoarea eroilor și, de aceea, la bisericile din cuprinsul Patriarhiei Române, din Biserica Ortodoxă Română, se trag clopotele astăzi.
Se fac momente comemorative la care copiii vin la operele comemorative de război, la mausolee, la troițe, în sate și în comune. Știți că peste tot există o troiță sau o cruce, un monument al eroilor care au participat în Primul Război Mondial și în Al Doilea Război Mondial.
Iar la Sfânta Mănăstire Comana, unde există un mausoleu, ca și la Biserica „Înălțarea Domnului” din Giurgiu, unde există al doilea mausoleu, sunt momente în care se aduc coroane de flori, se recită poeme și poezii patriotice, ca să ne aducem aminte că noi avem astăzi o țară, că suntem o țară suverană, independentă, zidită și datorată acestor eroi căzuți pe toate câmpurile de luptă pentru libertatea și demnitatea noastră.
Încercăm, la mausoleul de la Comana, acolo unde sunt sute de oseminte pe care călugării de acolo le-au spălat, le-au uns cu Sfântul Mir și le-au așezat în lapidariul, în gropnița de acolo, să explicăm copiilor câte o lecție de istorie. Sigur că noi ne înflăcăram, plini de patriotism, în fața acestor eroi martiri și vorbeam foarte mult, dar cumva nu atrăgeam numaidecât atenția copiilor și nu știam să ne adresăm lor.
Și am văzut o mamă cu doi copii de mână care, atunci când au văzut osemintele, oasele eroilor martiri de acolo, din gropnița mausoleului de la Comana, au întrebat:
„Mamă, ce sunt osemintele acestea?”
Cumva ușor înfricoșați, dar și interesați, pentru că era ceva extraordinar pentru ei să vadă atâtea oseminte.
Iar mama le-a răspuns în două fraze:
„Sunt eroii care au murit pentru noi, ca noi să avem o țară a noastră, să fim independenți.”
Atât le-a spus mămica și copiii au fost fascinați și au zis:
„Uau, așa este! Oameni care au murit ca noi să avem o țară a noastră, să fie suverană, liberă și independentă.”
Așadar, sărbătoarea Sfinților Împărați ar trebui să ne aducă aminte fiecăruia dintre noi și, în mod deosebit, conducătorilor, ceea ce au făcut împărații cei întocmai cu apostolii, faptul că au dat libertate creștinismului, că Sfântul Împărat Constantin a știut să asculte de sfaturile mamei sale în problemele religioase, în problemele credinței.
Și gândiți-vă că nu i-a fost ușor să vină în Senatul Roman să pledeze cauzele religioase ale creștinilor și să le dea libertate.
El a avut, ne spune viața sa, și o revelație, o teofanie. A văzut Crucea pe cer, în anul 312, înaintea sau în ajunul luptei pe care a purtat-o cu rivalul său, Maxențiu.
Nici când era bolnav, pe patul de moarte, și i s-a sugerat de către vrăjitori să ucidă copii și să se spele în sângele lor, n-a preferat lucrul acesta. Și, fiind îndemnat de episcopul Silvestru, a primit botezul.
Împărații de mai târziu, bazileii de odinioară, întotdeauna s-au raportat la Sfântul Constantin cel Mare, iar cel care are puterea și sceptrul întotdeauna s-a îngrijit să dea libertăți religioase și să aibă grijă de poporul său, de cei pe care îi păstorea.
Cred că și oamenii de astăzi, care sunt oameni politici, care sunt factori de decizie, ar trebui să se gândească la libertățile religioase din lume, din Europa, de pe întreg mapamondul și să dea libertate oamenilor să-și manifeste credința, religia să fie predată în școli, iar orele de curs și începutul anului școlar, indiferent de gradul unităților de învățământ, să se facă prin sfințirea cu agheasmă și așa mai departe.
Zilele trecute am stat de vorbă cu cineva din Occident, vrând să cunosc felul în care trăiesc ei acolo și cum își manifestă credința.
Aici, în țară, știm și vedem cum stau lucrurile. Dacă ai șansa și binecuvântarea ca, într-o urbe sau într-o comună, să ai un primar harnic și vrednic, cum este domnul Adrian Gâjâială, să fie prezent alături de preoți, implicat alături de preoți în acțiunile culturale, educaționale și, nu în ultimul rând, administrativ-bisericești, atunci lucrurile sunt simple.
Dar v-ați gândit vreodată cum ar fi să fii preot, să fii cleric într-o țară în care conaționalii tăi sau concetățenii tăi să fie de altă religie, să-ți fie permise doar anumite drepturi, să nu poți să porți uniforma clericală, să nu ai o biserică a ta, să stai în chirie, să vorbești musulmanilor sau celor care aparțin așa-zisei Biserici Scientologice, care este la mare căutare astăzi? Actori și oameni celebri se duc către teozofii, către isme și așa mai departe, către ideologii.
Îmi spunea acea persoană cu care vorbeam – și vă rog să rețineți lucrul acesta, că este important să medităm asupra lui –:
„La noi, în Germania, este foarte greu să vorbești despre credință, despre felul în care îți practici credința, cum îți trăiești credința, pentru că orice discuție pe baza credinței provoacă disensiuni, discuții și, de multe ori, dezbinare între oameni.”
La noi, în România, este foarte simplu, că nu mai discută nimeni despre credință. Este foarte simplu. Vedeți, oamenii nu se ceartă între ei pentru că nu discută. La biserică, dacă vin, când intră în biserică vorbesc tot despre ale lumii, despre familie, despre copii.
Dar să-L mărturisim pe Hristos într-o societate secularizată, să mărturisim prin viața noastră, lucrul acesta se întâmplă foarte rar. Și atunci, dacă aterizăm în concret și ne raportăm și la societatea românească, vedem că, în lumea aceasta, oamenii, acum, în modernismul sau postmodernismul acesta, nu mai vorbesc despre Biserică, despre rostul Bisericii în societate, despre familia creștină în societate.
Ați văzut? A fost referendumul și atunci, ca și acum, în chestiunile legate de oprirea unor drepturi religioase, istorice, educaționale, de a ne pomeni eroii și oamenii de cultură, vedeți că oamenii n-au votat așa cum ne-am fi așteptat, ca să nu mai fim prigoniți și să cădem sub incidența legilor anumitor ideologii.
În lumea de astăzi, cuvântul lui Iisus Hristos, care spune: „Și-Mi veți fi Mie mărturisitori”, cum putem să-l împlinim fără să deranjăm, fără să spunem că suntem ortodocși, că mergem la biserică, că facem pelerinaje la mănăstiri? Știți cum putem să facem? Vorbeam pe drum cu diaconii cu care am venit, cu arhidiaconul Pavel Blaj, de la Tronos. Prin viața de familie.
Este cel mai mare argument și cea mai mare putere de convingere pe care o avem atunci când nu triumfăm și când nu ne lăudăm cu lucrurile pe care noi le știm, cu teologia noastră, cu clericalismul nostru, cu rolul preotului în societate, ci suntem convingători conform îndemnului biblic:
„Vorbești tu despre Hristos? Eu Ți-L voi arăta pe Hristos din viața mea, din felul meu de a fi.”
În clipa în care ai în spatele tău o familie frumoasă, cum are părintele Chirculeanu, cum are părintele Cristian Țârdea, părintele Eugen, părintele Eduard Bătrâneanu, părintele Constantin și ceilalți preoți care sunt aici, suntem foarte convingători.
În clipa în care, în această societate și în această lume de acum, vine un preot care are șapte copii, cum este părintele Niță de la Ghionea, și alții care au patru sau cinci copii și toți sunt reușiți, toți ascultă de tată și de mamă, suntem foarte convingători atunci că ceea ce postulăm, ceea ce predicăm noi se găsește și în viața noastră.
De aceea, în societatea și în lumea de astăzi, care este atomizată, cum îmi place să spun mereu și repet lucrul acesta, fragmentată, divizată, dezbinată, este foarte important să vedem rolul pe care familia îl are astăzi în actualitate și de ce noi trebuie să vorbim, în anul acesta al familiei creștine și al femeilor sfinte care au intrat în Sinaxar, să vorbim despre mamele voievozilor și domnitorilor, despre Sfânta Blandina, care a făcut 15 ani grei în Siberia și care, atunci când a ieșit, în 1964, a fost prigonită chiar de propriii ei copii, care au alungat-o din casă.
Să vorbim despre mamele care au născut arhierei. Anastasia, mama Sfântului Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului. Să vorbim despre mamele noastre și despre bunicile noastre, despre cum ne-au crescut, pentru că, dacă nu era bunica să ne învețe credința și mama să ne ducă la biserică…
Mama este cea care transmite credința.
Părinte Gabriel, părinte Cristian, preacucernici părinți, noi vă admirăm mult activitatea pe care o faceți atât la parohie, cât și la Centrul Eparhial de la Giurgiu.
De aceea dorim să vă oferim astăzi o icoană frumoasă, realizată de un coleg de-al dumneavoastră, consilier la Centrul Eparhial, care a participat în 2020 la concursul „Icoana din sufletul copilului”. Este vorba despre părintele Severian Luca. Această frumoasă icoană a dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana ne arată ce înseamnă familia, dorim să v-o oferim aici, la parohie, să o aveți ca model și ca îndemn.
Am primit-o și noi de la părintele Severian și v-o oferim cu mare drag. Are și însemnele că a participat la un concurs organizat la sărbătoarea Sfinților Împărați.
Vă felicităm pe dumneavoastră, pe doamnele preotese, pe domnii consilieri și pe cei care vă susțin în activitatea frumoasă de aici.
Pentru domnul primar Adrian Gâjâială oferim una dintre cărțile pe care și noi le-am scris. Are și cod QR acolo, când mai mergeți cu mașina să mai ascultați, și o icoană frumoasă a Înălțării Domnului. Vă stă foarte bine să veniți în biserică cu tricolorul și cu însemnele de primar, pentru că Imnul de Stat spune: „Preoți, cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină”.
Și sigur, domnilor și doamnelor profesoare de aici, de la liceu, pentru doamna director, domnule primar, să fiți sănătoși! Mulțumim pentru întâmpinare! Ne bucurăm să vă revedem!
Îi urăm succes părintelui profesor și consilier Gabriel Chirculeanu și părintelui Cristian Țârdea. Aveți un proiect de biserică brâncovenească foarte, foarte frumos.
Știți că mănăstirile și operele comemorative de altădată s-au ridicat în vremuri de războaie, în vremuri de greutăți, ca mărturie a biruințelor pe care voievozii noștri le-au avut: Ștefan cel Mare, Matei Basarab și alți domnitori, până târziu, în vremea constituirii statului românesc și a independenței sale, au ridicat astfel de monumente ca mărturie a faptului că Dumnezeu a păzit poporul român și că Dumnezeu și Maica Domnului ne-au acoperit cu Sfântul Ei Acoperământ.
Tuturor celor care purtați numele Sfinților Împărați vă doresc la mulți ani, să fiți sănătoși și să nu uitați că avem un creștinism de origine apostolică.
Să nu uitați că Sfântul Împărat Constantin s-a născut la Niș, în Serbia de astăzi, în vechea Dacie de altădată, care cuprindea și localitatea Niș.
Să nu uitați că Constantin cel Mare a devenit sfânt datorită mamei sale, care l-a alăptat cu laptele credinței. Ea era creștină, el era păgân și a primit botezul pe patul de moarte.
Să nu uitați că primele sinoade care au avut loc și primele legiuiri care au fost date de Sfântul Constantin cel Mare au fost făcute în numele credinței, în numele Sfintei Cruci, care s-a arătat pe cer.
Ziua de odihnă, ziua duminicii, a fost statornicită de împărat și de primul Sinod de la Niceea.
Anul acesta, așa cum vedem din presa ortodoxă internațională, sperăm ca școala de teologie de la Halki, după cum declară reprezentanții Patriarhiei Ecumenice de la Istanbul, Constantinopolul de altădată, să se redeschidă și să ne aducem aminte de cei care au studiat acolo, de faptul că școala de la Halki se află la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului, unde doamna Maria Brâncoveanu a adus osemintele soțului ei martir și ale celor patru fii ai săi.
Să mărturisim credința, domnule primar, doamnelor și domnilor profesori.
Copiii dumneavoastră vă fac cinste și duc numele bun al părinților, al profesorilor și al mihăileștenilor mai departe. Este singurul lucru pe care îl putem oferi copiilor și generațiilor care vin după noi, negreșit, atunci când noi nu vom mai fi.”
