Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a oficiat duminică, 24 mai 2026, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie Arhierească în biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” din parohia Vânătorii Mici, Protopopiatul Bolintin, în Duminica a VII-a după Paști, dedicată Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic.
Vizita arhierească a avut și o semnificație aparte pentru comunitate, întrucât, după Sfânta Liturghie, a fost săvârșită Taina Sfântului Botez pentru întâiul născut al părintelui paroh Dan Gabriel Cucu și al preotesei Daiana.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a vorbit despre rolul familiei preotului în societatea contemporană și despre responsabilitatea clericilor de a rămâne repere morale și spirituale în comunitate.
„Preotul și familia sa reprezintă un reper de viață morală”
Preasfințitul Părinte Ambrozie a rememorat începuturile legăturii sale cu comunitatea din Vânătorii Mici și a vorbit despre transformările petrecute în ultimii ani în viața parohiei.
„Venim cu mare bucurie în comunitatea dumneavoastră, în această biserică, după mulți, mulți ani. Știu, părinte secretar, că biserica aceasta a fost una dintre primele biserici pe care le-am sfințit aici. Atunci am cunoscut comunitatea de la Vânători, când aici păstorea preacucernicul părinte Rizea”, a spus Episcopul Giurgiului.
Ierarhul a vorbit apoi despre alegerea noului paroh și despre exemplul oferit de familia acestuia.
„După pensionarea preacucerniciei sale, am adus aici un tânăr teolog pe care l-am admirat încă din vremea anilor de seminar de la Giurgiu și care vine dintr-o familie frumoasă, numeroasă, de la Cartojani”, a afirmat Preasfinția Sa.
Referindu-se la misiunea preotului în comunitate, PS Ambrozie a subliniat că familia clericului are un rol esențial într-o societate marcată de confuzie și criză de repere.
„Însemnătatea sau rostul preotului într-o comunitate, chiar și una mică din punctul de vedere al numărului credincioșilor, este unul foarte, foarte important, pentru că preotul și familia sa reprezintă un reper de viață morală, de conduită socială”, a spus ierarhul.
„Familia preotului reprezintă un reper de moralitate și de normalitate”
În contextul Anului omagial al pastorației familiei creștine, Episcopul Giurgiului a transmis un mesaj puternic despre degradarea reperelor morale din societatea actuală și despre responsabilitatea familiilor de preoți.
„Ar trebui menționat și faptul că anul acesta, 2026, este Anul pastorației familiei creștine. În această societate în schimbare, bulversată de multe ori de lipsa de repere, de ideologii, de lucrurile pe care le vedem astăzi în societate, de nonvalori și pseudo-valori, familia preotului, cum spuneam mai devreme, reprezintă un reper de moralitate și de normalitate”, a afirmat PS Ambrozie.
Preasfinția Sa a arătat că se bucură să vadă familii tinere de preoți care își asumă misiunea pastorală și viața comunitară.
„Eu, ca episcop, mă bucur foarte tare de preoții tineri pe care îi vedem că au absolvit seminarul, facultatea, cum sunt și mai tinerii noștri confrați de aici, părintele Dan Gabriel, părintele Ionel Mihai Cucu, de familiile lor frumoase, care reprezintă un exemplu în viața comunității pe care o păstoresc”, a spus Episcopul Giurgiului.
PS Ambrozie a subliniat și importanța pregătirii intelectuale și duhovnicești a clericului.
„Atunci când preotul este un om care are o distincție aparte, o pregătire aparte și se străduiește să-și depășească pregătirea pe care a făcut-o în instruirea sa teologică, în seminar, în facultate sau postuniversitar, la master, când citește, când se informează, când este raportat la realitățile sociale ale lumii în care trăim, la nevoile comunității (…), știe să aibă un cuvânt bun și un ajutor să-l acorde fiecăruia”, a afirmat ierarhul.
Bucuria botezului și evocarea Sfintei Blandina
Episcopul Giurgiului a explicat că prezența sa la Vânătorii Mici a fost legată și de botezul fiului părintelui paroh.
„De aceea spun că am venit cu multă bucurie astăzi să fim părtași, eu și confrații mei clerici, la botezul întâiului născut al Daianei și al părintelui Dan Gabriel. Este un moment de mare bucurie pentru noi”, a spus PS Ambrozie.
Ierarhul a făcut referire și la Sfânta Blandina, pomenită începând din acest an la data de 24 mai.
„Am venit astăzi la sărbătoarea Sfintei Blandina, care este pomenită, începând de anul acesta, în data de 24 mai, o sfântă care a fost deportată, în vremea lui Stalin, în Siberia și care, după mulți ani de pribegie și deportare, eliberată fiind, în 1964, a revenit la Iași și spăla pardoseala Catedralei de la Iași, a Sfintei Parascheva. A fost respinsă de propria familie, dar ea spunea tot timpul: «Știe Dumnezeu, are grijă Dumnezeu»”, a afirmat Preasfinția Sa.
Daruri pentru clerici și apreciere pentru activitatea pastorală
La finalul slujbei, PS Ambrozie a oferit clericilor prezenți seturi de icoane cu sfintele recent canonizate și volume duhovnicești.
Totodată, ierarhul l-a felicitat pe părintele paroh Dan Gabriel Cucu pentru activitatea desfășurată în comunitate în ultimii aproape doi ani.
„Preacucernice părinte, sunt aproape doi ani de când ați venit aici (…), dar ați schimbat, ați reușit în acest timp, îndrumat fiind sau având exemplul fratelui și al tatălui socru, fața bisericii și a comunității de aici”, a spus Episcopul Giurgiului.
În încheiere, Preasfințitul Părinte Ambrozie a binecuvântat comunitatea și a evidențiat bucuria adusă de nașterea și încreștinarea unui copil în viața unei parohii.
„Să fiți sănătoși, oameni buni, să vă bucurați de faptul că această comunitate de aici, de la Vânători, s-a îmbogățit cu încă un copilaș, că preotul dumneavoastră, păstorul de suflet, este tată de acum. De două ori puteți să-i spuneți «părinte»”, a încheiat PS Ambrozie.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de PS Ambrozie, la data de 24 mai 2026, în Duminica a VII-a după Paști, a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic, în biserica cu hramul Nașterea Maicii Domnului, din parohia Vânătorii Mici, Protopopiatul Bolintin, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie Arhierească a fost oficiată de Episcopul Giurgiului:
„Venim cu mare bucurie în comunitatea dumneavoastră, în această biserică, după mulți, mulți ani. Știu, părinte secretar, că biserica aceasta a fost una dintre primele biserici pe care le-am sfințit aici. Atunci am cunoscut comunitatea de la Vânători, când aici păstorea preacucernicul părinte Rizea.
După pensionarea preacucerniciei sale, am adus aici un tânăr teolog pe care l-am admirat încă din vremea anilor de seminar de la Giurgiu și care vine dintr-o familie frumoasă, numeroasă, de la Cartojani. A ales ca partener de viață pe soția sa, Daiana, care iată este cea care i-a dăruit un băiețel.
Venim cu mare bucurie și vedem foarte, foarte multe schimbări aici, la biserică. Biserica pare mai luminoasă, mai gătită, ca o mireasă, cum spun cuvintele Scripturii, ca să primească în sânul comunității pe întâiul născut al familiei părintelui Dan Gabriel Cucu și al preotesei sale.
Ne bucurăm că în sobor, astăzi, alături de noi, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, au fost părintele secretar, părintele Florin Pisculungeanu, confrații preoți, fratele și bunicul de acum, care a ținut un foarte frumos cuvânt de învățătură, părintele Ionel Andrei. Și iată că la sobor s-au adăugat și părintele Iulian Dincă, părintele Gerard Iantone Marian, care au dorit să fie alături astăzi de noi, de părinții diaconi, la acest mare eveniment.
Este o duminică cu semnificație aparte, pentru că, în primul rând, pentru noi, ca teologi, glasul Evangheliei de astăzi a sunat atât de actual. Mântuitorul spune: «Atâta timp cât am fost în lume, i-am păzit în numele Tău. Nu Mă rog să-i iei pe ei din lume», referindu-Se la apostoli, «ci să-i păzești pe ei de cel viclean».
Rugăciunea mai presus de lume a Mântuitorului se referă și la noi, cei care suntem urmași ai apostolilor Domnului, și ne face să conștientizăm încă o dată că noi, ca și clerici, ar trebui să fim sarea lumii, cei care prin glasul Evangheliei rostesc cuvintele vieții celei veșnice.
Însemnătatea sau rostul preotului într-o comunitate, chiar și una mică din punctul de vedere al numărului credincioșilor, este unul foarte, foarte important, pentru că preotul și familia sa reprezintă un reper de viață morală, de conduită socială. El este părinte. Vocativul de „părinte” este chemat cu majusculă, pentru că nu are doar propria familie, ci are fii și fiice duhovnicești, pe cei care alcătuiesc o parohie.
Eu, ca episcop, mă bucur foarte tare de preoții tineri pe care îi vedem că au absolvit seminarul, facultatea, cum sunt și mai tinerii noștri confrați de aici, părintele Dan Gabriel, părintele Ionel Mihai Cucu, de familiile lor frumoase, care reprezintă un exemplu în viața comunității pe care o păstoresc.
Ar trebui menționat și faptul că anul acesta, 2026, este Anul pastorației familiei creștine. În această societate în schimbare, bulversată de multe ori de lipsa de repere, de ideologii, de lucrurile pe care le vedem astăzi în societate, de nonvalori și pseudo-valori, familia preotului, cum spuneam mai devreme, reprezintă un reper de moralitate și de normalitate.
De aceea eu, ca episcop, ca persoană singură prin statut — sunt monah, sunt călugăr — neavând familie, mă bucur foarte mult de ceea ce văd la familiile preoților tineri sau mai în vârstă, cu multă experiență, de lucrarea pastorală pe care o fac într-o comunitate, bucurându-se și de respectul autorităților, al consilierilor și al epitropilor, al edililor, al primarilor, viceprimarilor și chiar de respectul președintelui Consiliului Județean.
Atunci când preotul este un om care are o distincție aparte, o pregătire aparte și se străduiește să-și depășească pregătirea pe care a făcut-o în instruirea sa teologică, în seminar, în facultate sau postuniversitar, la master, când citește, când se informează, când este raportat la realitățile sociale ale lumii în care trăim, la nevoile comunității care este formată din copii, din tineri, din adulți sau seniori, știe să aibă un cuvânt bun și un ajutor să-l acorde fiecăruia după nevoile pe care le are, potrivit vârstei și statutului său.
De aceea spun că am venit cu multă bucurie astăzi să fim părtași, eu și confrații mei clerici, la botezul întâiului născut al Daianei și al părintelui Dan Gabriel. Este un moment de mare bucurie pentru noi și am venit astăzi la sărbătoarea Sfintei Blandina, care este pomenită, începând de anul acesta, în data de 24 mai, o sfântă care a fost deportată, în vremea lui Stalin, în Siberia și care, după mulți ani de pribegie și deportare, eliberată fiind, în 1964, a revenit la Iași și spăla pardoseala Catedralei de la Iași, a Sfintei Parascheva. A fost respinsă de propria familie, dar ea spunea tot timpul: «Știe Dumnezeu, are grijă Dumnezeu».
Am adus câte un set de icoane ale femeilor sfinte care au fost canonizate anul trecut, începând cu Sfânta Platonida Anastasia, mama Sfântului Andrei Șaguna, împreună cu Sfânta Olimpiada de la Fărcașa, mama Sfântului Cuviosului Părintelui nostru Petroniu de la Schitul românesc Prodromu.
Aș dori să ofer câte un set din aceste prea frumoase icoane. Începem cu părintele nostru secretar al protoieriei, părintele Florin, care totdeauna are grijă de preoții săi. Aici este Cuvioasa Platonida și aici este sfânta de astăzi, Sfânta Blandina, mărturisitoare a credinței ortodoxe.Apropo de Crezul de astăzi, și sigur, și părintelui o carte despre locurile sfinte, scrisă de părintele David Pristavu.
Părintelui Ionel de la Cartojani vreau să-i ofer un set de icoane, să le pună la biserică, acolo, spre bucuria credincioșilor. Se află cu Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” într-un proces de restaurare.
Părintelui nostru paroh și sărbătoritului de astăzi, de asemenea, un set de icoane. Și al patrulea set de icoane vreau să-l ofer părintelui foarte harnic și lucrător, părintele Ionel Mihai. Un set de icoane ale sfintelor canonizate, la fel și câteva cărți pe care le-am pregătit aici pentru preoții noștri.
Vă doresc multă, multă sănătate tuturor! Evenimentul acesta al încreștinării unui prunc este un moment de mare bucurie, un moment unic care adună în biserică, la săvârșirea Tainei, pe cei care au dat viață pruncului, dar și toate rudele, prietenii și, în cazul unui preot, cum este părintele Gabriel Dan, vin și confrații preoți și enoriașii pe care îi păstorește.
Preacucernice părinte, sunt aproape doi ani de când ați venit aici, dar ați schimbat, ați reușit în acest timp, îndrumat fiind sau având exemplul fratelui și al tatălui socru, fața bisericii și a comunității de aici.
M-am bucurat să văd credincioșii prezenți astăzi la biserică. Vă felicit pentru activitatea pastorală pe care o desfășurați aici. Noi v-am adus și câte un cadou, câte o reverendă pentru dumneavoastră, pentru fiecare în parte.
În aproape doi ani de zile — ați fost instalat acum aproape doi ani, la 1 noiembrie — ați reușit să faceți lucruri frumoase cu enoriașii dumneavoastră buni pe care îi păstoriți.
Mai sunt multe lucruri de făcut: de tencuit biserica pe afară, de zugrăvit, curtea aceasta mare și frumoasă trebuie împodobită cum nu este în altă parte.
Vă felicităm din toată inima! Să fiți sănătoși, oameni buni, să vă bucurați de faptul că această comunitate de aici, de la Vânători, s-a îmbogățit cu încă un copilaș, că preotul dumneavoastră, păstorul de suflet, este tată de acum. De două ori puteți să-i spuneți „părinte”.
Mulțumim pentru prezența numeroasă a dumneavoastră de astăzi, a preoților și a credincioșilor. Să trăiți întru mulți și fericiți ani!”
