Cu prilejul sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur, ocrotitorii tuturor școlilor teologice, PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a rostit o predică de substanță pastorală și socială, în care a atras atenția asupra fenomenelor tot mai îngrijorătoare din societatea contemporană: violența în familie, bullying-ul și crimele comise inclusiv de minori.
Sfânta Liturghie Arhierească a fost săvârșită vineri, 30 ianuarie, în Biserica Buna Vestire din Giurgiu, cunoscută drept biserica tinerilor, unde ierarhul a slujit înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența elevilor Seminarului Teologic „Teoctist Patriarhul” din Giurgiu.
„Sunt lucruri la care noi nu am asistat în copilăria noastră”
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Ambrozie a vorbit deschis despre degradarea climatului social și despre responsabilitatea comună a familiei, școlii, Bisericii și statului în formarea tinerilor:
„Înțeleg, târziu, și autoritățile de stat, care sunt preocupate de fenomenul acesta al violenței în familie, al bullying-ului, al crimelor care se petrec în societate. Ați văzut în județul Timiș: un copil a fost ucis de către alt copil, un copil de 13 ani și-a ucis un prieten. Sunt niște lucruri la care noi nu am asistat în copilăria noastră.”
Ierarhul a subliniat că accesul necontrolat la informație, lipsa discernământului și absența unor repere morale solide contribuie la apariția acestor derapaje grave, care afectează tot mai mult lumea copiilor și a adolescenților.
Grija Bisericii pentru formarea tinerilor
Adresându-se elevilor seminariști, PS Ambrozie a evidențiat rolul educației teologice și al formării duhovnicești în modelarea unor tineri echilibrați și responsabili:
„Sunt etape, sunt trepte pe care trebuie să le parcurgeți pentru a deveni ceea ce ne dorim atât noi, clericii și profesorii dumneavoastră formatori, cât mai ales societatea, care așteaptă de la elevii de astăzi, teologii de mâine, să aibă o pregătire deplină și să fie asumați în tot ceea ce fac.”
Ierarhul a vorbit și despre eforturile părinților și ale profesorilor, care veghează permanent asupra parcursului tinerilor, subliniind că responsabilitatea alegerilor personale revine, în cele din urmă, fiecăruia.
Modele de viață și responsabilitate personală
În predică, Preasfințitul Părinte Ambrozie a evocat și exemple concrete de foști elevi ai seminarului care, deși proveniți din medii dificile, au reușit să se împlinească profesional și uman, tocmai datorită sprijinului primit la timp și a asumării unei direcții corecte în viață.
Totodată, ierarhul a atras atenția asupra folosirii cumpătate a rețelelor de socializare și a tehnologiei moderne, subliniind importanța discernământului (diakrisis) în viața tinerilor.
Sărbătoare a educației teologice
La finalul Sfintei Liturghii, trei elevi din anul al IV-lea – Ioan-Andrei Petrache, Ștefan Chirculeanu și Valentin Drăghiceanu – au susținut cateheze dedicate Sfinților Trei Ierarhi, moment apreciat de ierarh drept o dovadă a seriozității și a formării temeinice primite în cadrul seminarului.
În semn de prețuire, PS Ambrozie le-a oferit elevilor icoane și publicații bisericești, încurajându-i să rămână statornici în vocația lor și în slujirea Bisericii.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica pe care PS Ambrozie a rostit-o vineri, 30 ianuarie, când Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte pe Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, ocrotitorii tuturor şcolilor teologice, iar Întâistătătorul Eparhiei Giurgiului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească în Biserica Buna Vestire din municipiul Giurgiu, cunoscută ca ,,biserica tinerilor”:
”Iubiți credincioși și credincioase, dragi elevi seminariști,
Se cade, înainte de toate, să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru faptul de a ne fi aflat astăzi împreună la hramul Seminarului Teologic „Teoctism Patriarhul” din Giurgiu.
Vă felicităm pentru frumoasele activități pe care le desfășurați la Seminarul Teologic din Giurgiu, sub îndrumarea bunilor, devotaților și înțelepților dumneavoastră profesori și profesoare. Activitățile frumoase pe care le faceți la seminar ne umplu inimile de bucurie, iar ziua de astăzi ne-a făcut pe mine și pe confrații mei în slujire să ne bucurăm duhovnicește, văzând pe colegii voștri pe care, cred eu, voi i-ați ales și i-ați desemnat, cu binecuvântarea profesorilor, să țină astăzi aceste trei frumoase cateheze: domnul elev seminarist Ioan-Andrei Petrache, domnul elev seminarist Ștefan Chirculeanu și, nu în ultimul rând, domnul elev seminarist Valentin Drăghiceanu.
Foarte frumoase catehezele dumneavoastră, domnilor elevi! Se vede că ați muncit foarte mult. Am fost foarte atent la catehezele voastre, dorind să văd cât de mult ați studiat, cât de mult ați lucrat. Dacă ați întrebat un bun prieten, ChatGPT-ul – dar nu cred că s-a întâmplat –, cum fac, din nefericire, de multe ori elevii și profesorii, auzind de multe ori folosindu-se această informație a inteligenței artificiale, care nu este întotdeauna deplină și nici sigură de multe ori.
Mi-a plăcut foarte mult determinarea și curajul cu care ați rostit catehezele, toți trei elevii. În vremea în care și noi, la rândul nostru, cei care am făcut facultatea, cei care am făcut seminarul teologic, țineam cateheze, trebuie să vă mărturisim acum, pentru că ați trecut acest obstacol: noi eram foarte timizi, foarte emoționați. Dar sunt etape, sunt trepte pe care trebuie să le parcurgeți pentru a deveni ceea ce ne dorim atât noi, clericii, profesorii dumneavoastră formatori, cât mai ales societatea, care așteaptă de la dumneavoastră, de la elevii de astăzi, teologii de mâine, să aveți o pregătire deplină, să fiți asumați în tot ceea ce faceți și, dacă nu este prea mult, să dați dovadă de vocație reală, așa cum a spus unul dintre elevi, care este și copil de preot, în speță Ioan-Andrei Petrache, să aibă ca model pe tatăl, pe mama, pe cei care l-au născut și care l-au crescut și educat.
Fiecare dintre dumneavoastră, elevii seminariști, sunteți mândria părinților dumneavoastră și o să vă repetăm lucrul acesta până la obstinație, poate până vom ajunge să vă plictisim, ca dumneavoastră să nu uitați că părinții au făcut eforturi extraordinare pentru ca dumneavoastră să veniți într-un seminar teologic, să beneficiați de tot ceea ce vă oferă o școală teologică vocațională, de sprijinul pe care autoritățile municipale îl dau seminarului, cum, de altfel, îl dau fiecărei școli, indiferent de profilul acesteia.
Eu, ca și profesorii dumneavoastră, purtăm discuții pe care dumneavoastră, de multe ori, nu le știți. Și e bine să cunoașteți lucrul acesta: că părinții dumneavoastră vă supraveghează, că părinții dumneavoastră țin legătura cu profesorii și profesoarele de la seminar, că preoții de la bisericile din oraș sau de la cele din care proveniți, din satele și comunele județului nostru, ale Episcopiei Giurgiului, sunt atenți la parcursul dumneavoastră. Sunteți sub radarul atenției noastre.
Aveți grijă să nu treceți pe sub radar, pentru că vă spun un lucru: mă întâlnesc, după 20 de ani, cu elevi care au absolvit Seminarul Teologic și unii dintre ei sunt medici astăzi, sunt la rezidențiat sau au alte preocupări în societate.
Unul dintre ei, îmi aduc aminte, era un copil sărac de pe Teleorman. L-am angajat și l-am adus la Mănăstirea Sfântul Gheorghe, ca să aibă grijă de mănăstire, ca să putem să-i dăm un salariu. Și, în urmă cu un an de zile, a venit la catedrală. Nu l-am mai recunoscut. A trecut mult timp, cu doi copii. Era ofițer.
Era un copil foarte, foarte necăjit și ceilalți colegi, pentru că era necăjit și sărăcuț, prost îmbrăcat, făceau ceea ce numim noi astăzi, convențional, bullying. Se purtau urât cu el și l-am găsit la seminar plângând.
Și sunt mulți, foarte mulți dintre cei pe care îi întâlnesc la mănăstire, de care știți: „noi am fost un an cu cutare elev”. Sunt niște nume, dar nu vreau să le dau acum. Și ne bucurăm să-i întâlnim după ani de zile, să-i vezi, indiferent dacă au ales să devină preoți, au avut vocație, au avut chemare, cum se spune, sau sunt oameni de nădejde în societate.
În ceea ce ne privește pe noi, pe părinții dumneavoastră și pe părinții duhovnicești, pe profesorii de la seminar, vă rog să credeți că facem tot ceea ce ține de noi ca să vă protejăm, să vă ocrotim, să vă îndrumăm.
Înțeleg, târziu, și autoritățile de stat, care sunt preocupate de fenomenul acesta al violenței în familie, al bullying-ului, al crimelor care se petrec în societate. Ați văzut în județul Timiș: un copil a fost ucis de către alt copil, un copil de 13 ani și-a ucis un prieten și i-a sfărâmat capul cu un topor. Sunt niște lucruri la care noi nu am asistat în copilăria noastră.
Poate că aveau mai multă grijă părinții, poate că și societatea era – cum spuneți voi astăzi – primitivă, mult mai primitivă. Poate că nici noi nu aveam, pe vremea aceea, acces la atât de multe informații, la variate informații care vă agită și vă fac să fiți neliniștiți. Sunt foarte mulți copii cu deficit de atenție, vedem în școli, sau copii supraenergici, care au o energie specifică vârstei, dar care nu este consumată prin sport, prin activități, prin lectură și așa mai departe.
De aceea, autoritățile, încercam să spun, în țările cu anumite standarde înalte de educație, au limitat accesul la gadgeturi, la rețele de socializare – Facebook, Instagram și așa mai departe, pe care le știți dumneavoastră foarte bine – copiilor până la 14, până la 15 ani. Pentru că toate lucrurile acestea nu vă ajută să vă croiți adevărata personalitate, profilul psihopedagogic pentru care se străduiesc atât de mult părinții dumneavoastră.
Și să știți că nu sunt niște privațiuni. Faptul că trebuie să aveți o limită în a le folosi și, mai ales, să aveți discernământ – diakrisis – ca să le folosiți acolo unde este adevărat nevoie, inclusiv rețelele de socializare, în măsura în care ele vă sunt instrumente de lucru.
Pentru că, la polul opus, pe aceste rețele de socializare sunt foarte multe pagini web, sunt foarte multe grupuri unde puteți să învățați teologie, de ce nu, să aveți discuții între dumneavoastră pe grupuri și să vedeți lucruri pe care, deocamdată, din cauza vârstei, nu le puteți vizita fizic: muzeele mari ale lumii, enciclopedii mari. Sunt foarte multe cărți rare, vechi și extrem de importante, care au fost fotografiate cu aparatură specială și care sunt în așa-numitele librării electronice, unde puteți să vedeți lucruri pe care noi nu le-am putut vedea.
Dumneavoastră, oricum, sunteți mai „updatați”, ca să folosesc și un termen ce ține de tehnologie, decât suntem noi. Degeaba încercăm noi cu parental control și cu alte instrumente să vă blocăm, pentru că voi știți să le deblocați. De aceea, atât alegerea, cât mai ales vina, o veți purta dumneavoastră, nu părinții și nu profesorii de la seminar.
Am rugat și pe părintele arhidiacon Nicolae, care este artist liric și pe care unii dintre dumneavoastră îl cunosc deja. V-aș dori să aveți vocea lui Nicolae Lupu, arhidiaconul, unul dintre arhidiaconii noștri, să aveți seriozitatea diaconilor noștri și dragostea de a sluji.
Oricum, astăzi, pe mine unul – și cred că și pe confrații mei de slujire – m-ați copleșit. Și mi-a plăcut foarte mult, cum a spus și profesorul Andrei Petrache, cântarea liturgică omofonă, fără stridențe, fără exagerări. Nu știu dacă noi am fost la înălțime, dar pot să spun „bravo”, nota zece astăzi.
Cei trei colegi care v-au reprezentat astăzi și care vă vor reprezenta și la hramul Sfântului Ioan Valahul, la catehezele care vor urma. Cei trei de astăzi vor primi, din partea noastră, a Episcopiei și a părinților profesori, câte un album, un album care vă va fi de mare folos.
Domnul elev seminarist Ștefan Chirculeanu primește un album cu Reședința Patriarhală – istorie și artă – și icoana Sfinților Trei Ierarhi. De asemenea, domnul elev seminarist Ioan-Andrei Petrache primește același album, din mâinile tatălui, și, de asemenea, iconița Sfinților Trei Ierarhi, pe care fiecare dintre noi îi cinstim atât de mult.
Și nu în ultimul rând, domnul Valentin Drăghiceanu, același album. Copii foarte buni, foarte pregătiți, au pornit timid în primii ani ai seminarului și, acum, iată cât de frumos a vorbit domnul Valentin, de la Greaca.
Și sigur, astăzi, la sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, pe Cristian Oteanu l-am hirotesit arhidiacon și a primit o foarte frumoasă cruce, să o poarte și să slujească.
Am făcut un dar, iubiți credincioși și credincioase, și parohiei părinților de aici, părintelui director, părintele Edmond Nicolae Popa, și, nu în ultimul rând, părintelui paroh Tudor Georgian.
Vă felicit, domnilor elevi. Să fiți sănătoși. La mulți ani tuturor! Felicitări! Să fiți sănătoși, oameni buni. Sfinții Ierarhi să ne ajute. Doamne ajută!”
