Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a rostit un amplu și profund cuvânt de învățătură la Praznicul Botezului Domnului, în vechea Catedrală Episcopală din Giurgiu, după săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii și a slujbei de Sfințire Mare a Apei. Ierarhul a împletit tâlcuirea teologică a evenimentului de la Iordan cu realitățile dramatice ale lumii contemporane, chemând la pocăință, discernământ, rugăciune și responsabilitate creștină.
Bucuria comuniunii și binecuvântarea începutului de an
Preasfințitul Ambrozie a deschis cuvântul exprimând bucuria revederii cu credincioșii giurgiuveni și mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru darul comuniunii liturgice:
„Ne bucurăm în mod deosebit că, și anul acesta, ne-a învrednicit Dumnezeu să fim împreună la Catedrala istorică a orașului Giurgiu. (…) Anul acesta al Milei Domnului, 2026, să vă aducă sănătate înainte de toate, împliniri și mulțumire sufletească, în tot ceea ce faceți, alături de familie, de rude, de prieteni și de concetățenii noștri.”
Ierarhul a subliniat caracterul profund al praznicului Bobotezei, arătând că Botezul Domnului are o semnificație soteriologică, adică mântuitoare, fiind una dintre cele mai mari sărbători ale creștinătății.
Chemarea la pocăință și întâlnirea cu Hristos la Iordan
PS Ambrozie a rememorat predica Sfântului Ioan Botezătorul, care făcea trecerea de la legea veche la legea harului:
„Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!”
Această chemare se adresa tuturor categoriilor sociale ale vremii, de la militari și cărturari până la oamenii simpli. Viața ascetică a Înaintemergătorului, trăirea sa în pustie și autoritatea morală de care se bucura explicau impactul uriaș al predicii sale.
Momentul întâlnirii dintre Ioan și Mântuitorul, la Iordan, a fost prezentat ca o împlinire a unei rânduieli dumnezeiești:
„Lasă, Ioane, că așa se cade nouă să împlinim toată dreptatea lui Dumnezeu.”
Hristos, singurul Om fără de păcat, primește botezul pocăinței nu pentru Sine, ci pentru întreaga omenire, asumând păcatele lumii ca „Mielul lui Dumnezeu”.
Apa – element al creației și purtătoare de har
Într-un amplu pasaj catehetic, ierarhul a vorbit despre semnificația apei, atât din perspectivă naturală, cât și spirituală. Apa nu este doar o realitate chimică, ci izvor de viață și purtătoare de binecuvântare atunci când este sfințită prin rugăciunea Bisericii.
PS Ambrozie a subliniat că Agheasma Mare nu este magie și nu schimbă compoziția apei, ci o umple de har, devenind mijloc de sfințire a trupului și a sufletului, dar și a caselor și a comunităților.
Totodată, ierarhul a atras atenția că folosirea apei sfințite presupune o viață curată, pocăință și responsabilitate:
„Nu putem să fim în necurăție și în desfrâu și să credem că apa ne ajută automat. Trebuie să ne pregătim sufletește.”
Lumea de astăzi și nevoia unei „formule” a păcii
În partea finală a predicii, PS Ambrozie a legat simbolic formula chimică a apei de nevoia unei „formule” spirituale pentru vindecarea societății contemporane:
„Trăim în aceste vremuri grele, de războaie, de răpiri, de ocupații, de nebunie globală. Trebuie să găsim și noi o «formulă» la toate problemele cu care ne confruntăm în societatea românească, în lumea întreagă. Trebuie să ne rugăm ca cei care conduc lumea să găsească formule de pace, de împăciuire.”
În același timp, ierarhul a vorbit despre presiunile economice, scumpiri, taxe și instabilitate socială, arătând că rezistența creștinului nu poate veni decât din credință, discernământ, dreaptă socoteală și chemarea ajutorului lui Dumnezeu.
Îndemn la veghere duhovnicească
Predica s-a încheiat cu un apel la fidelitate față de Evanghelie și la curățirea vieții, reluând îndemnul apostolic:
„Duhul să nu-l stingeți, prorociile să nu le disprețuiți; țineți ceea ce este bine și feriți-vă de orice înfățișare a răului.”
PS Ambrozie a binecuvântat credincioșii și familiile lor, dorindu-le un an luminat de pace, credință și statornicie duhovnicească.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de PS Ambrozie la vechea Catedrală Episcopală din Giurgiu, după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie de la Bobotează:
”Ne bucurăm în mod deosebit că, și anul acesta, ne-a învrednicit Dumnezeu să fim împreună la Catedrala istorică a orașului Giurgiu.
Încă de la început, în numele meu personal și al părinților de la Catedrală — slujitori, consilieri, inspectori, protoierei, al părinților arhidiaconi — dorim să vă spunem: La mulți ani! Anul acesta al Milei Domnului, 2026, să vă aducă sănătate înainte de toate, să vă aducă împliniri și mulțumire sufletească în tot ceea ce faceți, în tot ceea ce întreprindeți, alături de familie, de rude, de prieteni, de concetățenii noștri.
Sărbătoarea aceasta a Botezului Domnului la Iordan este unul dintre cele mai mari praznice ale creștinătății și comportă dimensiuni spirituale și semnificații extraordinare pentru viața noastră de creștini, de creștini dreptmăritori, în cazul nostru, al ortodocșilor. Și trebuie să medităm la toate aceste semnificații, pentru că, în esență, Botezul Domnului are semnificații soteriologice, adică mântuitoare.
Să ne amintim faptul că la Iordan un profet care face trecerea de la Vechiul Testament, de la legea veterotestamentară, la legea harului — Ioan Botezătorul — boteza în repejunile Iordanului și adresa acel îndemn la pocăință, spunând: „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!”
Îndemnul pe care Sfântul Ioan Botezătorul îl adresa viza toate categoriile societății iudaice din vremea aceea: atât pe militari, cât și pe farisei și cărturari, dar și pe iudei. „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!”
El avea o notorietate și se bucura de un respect aparte din partea poporului ales, pentru că era născut din dreapta Elisabeta, era văr primar al Mântuitorului Iisus Hristos, iar viața sa era o viață de asceză. El a trăit în pustie, hrănindu-se cu miere sălbatică și cu lăcuste, iar haina sa era o haină aspră din păr de cămilă. Notorietatea aceasta și popularitatea de care se bucura Sfântul Ioan Botezătorul au ajuns până la curțile împăratului Irod, al Iudeii.
Ei bine, în clipa în care mulțimile de oameni, repet, din toate categoriile societății de atunci, se îmbulzeau ca să ajungă să ia binecuvântarea de la Iordan, să fie atinși pe creștet de Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, printre mulțime își face loc, încet-încet, Mântuitorul, iar mulțimile, recunoscându-L, se dau la o parte. „Gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui!” Și vine Mântuitorul Iisus Hristos, Prorocul din Nazaret.
Sfântul Ioan Botezătorul spunea adeseori: „Eu nu-L cunoșteam, dar Cel care m-a trimis la Iordan să botez mi-a zis: «Peste Cel peste care vei vedea Duhul Sfânt pogorându-Se în chip de porumbel, Acela este Fiul Meu, întru Care am binevoit».”
Și iată că, încet-încet, în meandrele Iordanului, râului sacru, Se scufundă Iisus Hristos, Fiul Mariei și al lui Iosif din Nazaret. Stupefacție mare și surprindere din partea Botezătorului, din partea prorocului Ioan. El spune: „Doamne, se cade ca Tu să mă botezi pe mine, și Tu vii la mine?”
Iar Mântuitorul îi răspunde cu tâlc: „Lasă, Ioane, că așa se cade nouă să împlinim toată dreptatea lui Dumnezeu.”
Este de reținut faptul că se împlinește o rânduială dumnezeiască, o rânduială divină cu semnificații profunde. Vă reamintesc faptul că singurul Om fără de păcat este Iisus Hristos, născut din Fecioara Maria, care n-a cunoscut bărbat, care n-a cunoscut păcatul; și El, cu toate acestea, neavând păcat, vine să primească botezul pocăinței de la Ioan.
„Lasă, Ioane, că așa se cade nouă să împlinim toată dreptatea lui Dumnezeu”, în sensul că Tu să Mă botezi pe Mine — pe Mine, Singurul fără de păcat — și să primești, în numele Meu, pocăința lumii întregi. Pentru că atunci când Ioan Botezătorul L-a văzut, spunea despre Iisus Hristos: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii!”
Mielul lui Dumnezeu, Cel fără de păcat, ia asupra Sa păcatele omenirii și face pocăință în numele umanității întregi — umanitate pe care Și-a asumat-o El, fiind Cel născut mai înainte de toți vecii din Tatăl. El Își însușește trupul omenesc și devine Fiul Omului. El este deopotrivă Dumnezeu și Om: Dumnezeu adevărat și Om adevărat.
De aceea, dimensiunea spirituală a acestui praznic al Botezului Domnului de la Ioan în Iordan este una cu totul aparte; așa cum am spus, este una soteriologică, una mântuitoare.
Astăzi se sfințesc toate apele. Astăzi ne gândim la dimensiunea aceasta prin care apa devine purtătoare de har. Ne gândim, desigur, la apele primordiale; ne gândim la Duhul lui Dumnezeu, despre care Sfânta Scriptură a Vechiului Testament ne spune că Se purta pe deasupra apelor. Apele acestea, care sunt purtătoare de viață, care dau viață, care hrănesc planeta, au o dimensiune sacră.
Dacă ar fi să privim superficial, cum se întâmplă, din păcate, de multe ori, ne gândim la apă și spunem: ce este apa? Două molecule de hidrogen și una de oxigen — compoziția chimică a apei. Dar trebuie să mergem dincolo de compoziția aceasta și să înțelegem că apa înseamnă viață: există un ocean planetar; omenirea n-ar putea să trăiască fără apă; iar apa aceasta devine sfințitoare prin rânduielile Bisericii de la Bobotează, când apele se sfințesc și sigur că apa, în constituția sa, nu devine altceva, nu se schimbă în altceva. Acolo nu este magie, cum spun copiii de multe ori, ci acolo este rânduiala lui Dumnezeu: apa rămâne apă, apă curată, însă devine Agheasmă Mare, devine apă sfințită, cu care noi ne împărtășim, pe care noi o consumăm în stare de curăție, în stare de responsabilitate, știind că Agheasma cea Mare este sfințită de către preoții lui Dumnezeu în biserică, de către ierarhi, de către patriarhi.
Există atâtea minuni care arată învederat faptul că la Iordan apele se întorc înapoi, atunci când patriarhii Ierusalimului aruncă crucea în Iordan; meandrele pe care Iordanul le face, râul Iordan, care ține viața în ținutul Israelului.
Râul acesta, care are o întreagă poveste, râul acesta sacru în care S-a botezat Iisus Hristos și pe malul căruia Ioan Botezătorul vestea apropierea Împărăției lui Dumnezeu — Împărăție despre care și Iisus Hristos spunea că este înăuntrul vostru.
Noi, la sărbătorile legate de Botezul Domnului, la sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul, ne gândim cu toții atunci când mergem la ape, când mergem la izvoare. Eparhiile dunărene sfințesc Dunărea de la intrarea ei în țară până la vărsarea sa în Marea Neagră.
Ne gândim la faptul că în Țara Sfântă avem așezăminte românești, pe care părinții noștri le-au ridicat acolo: așezămintele de la Iordan, Ierihon și din Ierusalim. Avem un schit în Iordania de astăzi, pe care Patriarhia Română, cu ajutorul credincioșilor, l-a deminat, pentru că, în perioada războiului, acolo s-au pus mine. Au fost lucrări extraordinare de reabilitare a acestui schit, pe care le-a început Episcopul Teofil Trotușanul, astăzi fost superior în Țara Sfântă, la Ierusalim, la Iordan și la Ierihon.
Iubiți credincioși, trebuie să ne gândim cu toții la faptul că apa este sfințită, are putere sfințitoare, putere curățitoare. Trebuie să ne gândim cu toții că ea nu ne curăță doar prin simplul fapt că noi o bem, că noi ne îmbulzim să luăm această Agheasmă Mare ca odinioară slăbănogul de la Vitezda, care căuta să intre primul, știind că, după ce îngerul tulbura apa, cine intra întâi se făcea sănătos, de orice boală era ținut.
Îmbulzeala aceasta poate să aibă și un sens pozitiv, în sensul că oamenii știu, învederat, cât de puternică este această Agheasmă pe care o bem vreme de opt zile. Dar noi trebuie să ne pregătim. Nu putem să fim în necurăție, nu putem să fim în desfrâu și, dacă bem apa aceasta, ne ajută cât îl ajută pe gâscă și pe rață apa prin care trec, de care nu se prinde apa în sine.
Noi trebuie să ne gândim că apa are o putere extraordinară. Ați văzut că omul care este bolnav, omul care nu are măsură, omul care consumă fără măsură și fără discernământ, se umple de nesănătate, de boli, de toxine și atunci el trebuie să se hidrateze. Hidratarea înseamnă consum de apă, de multă apă, ca organismul să se curățească. Însă să nu uităm faptul că apa aceasta de la Botezul Domnului este plină de binecuvântarea lui Dumnezeu.
Și, pentru că tot am vorbit de formula chimică a apei — două molecule de hidrogen și una de oxigen — pentru că trăim în aceste vremuri grele, de războaie, de răpiri, de ocupații, de nebunie globală, trebuie să găsim și noi o „formulă” la toate problemele cu care ne confruntăm în societatea românească, în lumea întreagă. Trebuie să ne rugăm ca cei care conduc lumea să găsească formule de pace, de împăciuire.
Iar noi, pentru a subzista, pentru a rezista la aceste greutăți care sunt în societatea românească, după cum vedem acum — cu taxe, cu impozite, cu supraimpozitare și taxare, cu scumpirile care vin în lanț, una după cealaltă — trebuie să găsim o formulă ca să supraviețuim, să rezistăm. Lucrul acesta se poate face doar prin credință, prin discernământ, prin dreaptă socoteală și prin chemarea ajutorului lui Dumnezeu.
Vă binecuvântăm la începutul anului pe dumneavoastră, pe familiile dumneavoastră, pe toți cei dragi și apropiați și vă îndemnăm cu cuvântul Apostolului, care spune: „Duhul să nu-l stingeți, prorociile să nu le disprețuiți; țineți ceea ce este bine și feriți-vă de orice înfățișare a răului; și întreg trupul vostru să se sfințească fără de prihană întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos”, Căruia se cuvine cinste, slavă și închinăciune mai înainte de toți vecii. Amin.
Să trăiți întru mulți și fericiți ani! Doamne ajută!”
