În cadrul predicii rostite duminică, de Duminica a V-a după Rusalii, în Vechea Catedrală Episcopală din Giurgiu, Preasfințitul Părinte Ambrozie a atras atenția asupra gravității fenomenului violenței conjugale și a unei societăți care își pierde busola spirituală:
„Omul modern este pragmatic, preocupat mai degrabă de existența lui zilnică, are un pragmatism care nu-l mai lasă să se ocupe de partea spirituală decât atunci când vede cazuri de oameni care sunt realmente demonizați și care, iată, își ucid logodnica sau soția, apoi o incendiază, cum vedem în comunitate. Toată lumea este șocată, vede acele imagini – sau altul care își ucide soția pe stradă, în fața propriilor copii, cum s-a întâmplat în Prahova.”
Ierarhul a amintit tragedia care a șocat comunitatea prahoveană, unde un bărbat și-a ucis soția pe stradă, chiar în fața copiilor, un caz mediatizat recent.
Într-un context alarmant, PS Ambrozie a subliniat că în ultimele săptămâni România a consemnat multiple acte de violență extremă.
Ierarhul a condamnat ferm violența conjugală descrisă formal drept „violență domestică”, afirmând:
„Vedem, în ultima vreme, la știrile naționale, numai exemple de brutalitate, de violență asupra mamelor, asupra femeilor, asupra copiilor. S-a creat și s-a inventat și un concept pentru genul acesta de violență în familie, care se numește, iată, „violență domestică”. Numai „domestică” nu poate fi acea violență când îți abuzezi soția, când o bați în fața copiilor și terorizezi copiii.
Oare aceste manifestări de beție, de desfrâu, nu sunt semne ale unor oameni posedați?”
România a înregistrat 30 de cazuri de femicid în primele șapte luni ale anului, ultimul fiind uciderea și sufocarea unei femei de 50 de ani, în Bihor – de către soț, la începutul lunii iulie.
În primele cinci luni ale anului, țara a raportat peste 25 de cazuri de femicid. Recenta crimă comisă de un fost partener asupra unei femei însărcinate, împușcată în fața copilului, a stârnit proteste de amploare în București și în țară, sub sloganul „Niciuna înfrântă, niciuna uitată”.
Predica PS Ambrozie funcționează ca un apel urgent către biserică și societate: să conștientizăm gravitatea realităților dureroase, să reinstaurăm valorile creștine de dragoste și responsabilitate, și să nu neglijăm transformările spirituale ca formă de prevenție. În caz contrar, „semnele demonizării” se pot întinde dincolo de predică, spre tragedii sociale care ne sfâșie conștiința.
