Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a săvârșit joi, 9 aprilie, la Mănăstirea Comana, rânduiala spălării picioarelor, urmând exemplul Mântuitorului Hristos, în Joia cea Mare a Săptămânii Sfintelor Pătimiri. Evenimentul a avut loc după Sfânta Liturghie și a adus în prim-plan una dintre cele mai profunde expresii ale smereniei și slujirii creștine.
O rânduială cu adânci semnificații duhovnicești
În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, ierarhul a evidențiat valoarea acestei tradiții liturgice, păstrată în marile mănăstiri:
„Această veche rânduială, cu tâlcuri deosebite, s-a săvârșit și la noi, în mănăstirile mari, la Mănăstirea Neamțului, la Mănăstirea Putna, ca și în mănăstirile mai noi. Este o rânduială foarte frumoasă, plină de semnificații și de simboluri”, a spus PS Ambrozie.
Acesta a subliniat că momentul spălării picioarelor retrăiește taina Cinei celei de Taină și modelul suprem de smerenie oferit de Hristos:
„Fiecare dintre noi […] retrăiesc acest moment al smereniei celei mari, când Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor Săi”.
Slujirea – temelia preoției
Episcopul Giurgiului a arătat că această rânduială este un îndemn direct pentru clerici de a înțelege sensul autentic al slujirii:
„Trebuie să înțelegem că această rânduială ne aduce aminte că suntem slujitorii oamenilor […] tot ceea ce facem săvârșim în numele Domnului”, a subliniat ierarhul.
În acest context, PS Ambrozie a evidențiat că autoritatea clericală izvorăște din slujire și din lucrarea harului:
„Această demnitate, această putere, această autoritate ne vine doar din slujire”.
Chemarea la smerenie și viață duhovnicească
Un accent deosebit a fost pus pe virtutea smereniei, considerată esențială în viața monahală și clericală:
„Smerenia ar trebui să fie o constantă a vieții clericale și, în mod deosebit, a părinților din mănăstire”, a afirmat PS Ambrozie.
Ierarhul a apreciat, de asemenea, viața de rugăciune a monahilor, arătând că osteneala lor ascunsă este o lucrare neîncetată înaintea lui Dumnezeu:
„Monahii […] continuă cu rugăciunea neîncetată […] fiind aprinși de dorul acesta dumnezeiesc”.
Rugăciune pentru lume și responsabilitate duhovnicească
În final, Episcopul Giurgiului a subliniat rolul mănăstirilor ca locuri de rugăciune pentru întreaga lume:
„Ne rugăm neîncetat ca rugăciunile noastre să acopere lumea […] să le dea oamenilor duhul discernământului și al înțelepciunii”, a spus ierarhul.
Totodată, acesta a evidențiat caracterul misionar al Mănăstirii Comana, care primește credincioși și îi îndeamnă la cunoașterea jertfei și a credinței.
În încheiere, PS Ambrozie a îndemnat la pace, rugăciune și conștientizarea iubirii jertfelnice a lui Hristos pentru întreaga omenire.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul de învățătură rostit de PS Ambrozie, joi, 9 aprilie, după săvârșirea Sfintei Liturghii, când Preasfințitul Părinte Episcop Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a urmat exemplul Mântuitorului Hristos şi a spălat picioarele monahilor, urmând o veche tradiţie, în Joia cea Mare a Săptămânii Sfintelor Pătimiri:
„Ne bucurăm în mod deosebit, sigur duhovnicește, că Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit ca, în această sfântă și mare zi a Joii celei Mari, să fim la Sfânta și voievodala Mănăstire Comana, unde părintele Mihail, starețul mănăstirii, a rânduit să săvârșim această rânduială a spălării picioarelor, despre care ne-a vorbit atât de frumos.
De fapt, această veche rânduială, cu tâlcuri deosebite, s-a săvârșit și la noi, în mănăstirile mari, la Mănăstirea Neamțului, la Mănăstirea Putna, ca și în mănăstirile mai noi. Este o rânduială foarte frumoasă, plină de semnificații și de simboluri.
Fiecare dintre noi, în mod deosebit clericii și monahii și monahiile din mănăstiri, retrăiesc acest moment al Cinei celei de Taină, al smereniei celei mari, când Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor Săi și le-a spus: „Voi nu înțelegeți lucrul acesta pe care îl fac Eu, dar va veni o vreme când veți înțelege.”
Fiecare dintre noi, clericii cu precădere, trebuie să înțelegem că această rânduială ne aduce aminte că suntem slujitorii oamenilor, că noi, cei care binecuvântăm în numele lui Iisus Hristos, având întotdeauna la trapeză și de pe solee icoanele Mântuitorului, ale Maicii Domnului și ale sfinților ocrotitori, patroni ai hramurilor, ai mănăstirilor și ai bisericilor, tot ceea ce facem săvârșim în numele Domnului.
De aceea, smerenia trebuie să ne caracterizeze și să ne aducem aminte că Dumnezeu ne-a ales, El, Care ne-a cunoscut mai înainte: pe cei pe care i-a cunoscut, pe aceia i-a ales, pe aceia i-a chemat și pe aceia i-a și mântuit, cum spune Sfântul Apostol Pavel, în sensul că lucrarea noastră este o lucrare dumnezeiască, o lucrare a harului, în fiecare treaptă a preoției, fie că vorbim de ierodiaconi, ieromonahi, de preoți sau chiar de ierarhi.
Preoția este dată de Dumnezeu în trepte diferite și trebuie să conștientizăm acest lucru, că această demnitate, această putere, această autoritate ne vine doar din slujire.
Smerenia ar trebui să fie o constantă a vieții clericale și, în mod deosebit, a părinților din mănăstire, care au lăsat lumea, au lăsat toate, au lăsat familiile și au venit în mănăstire, necunoscând pe altcineva, cum spune Apostolul, decât pe Iisus Hristos și pe Acela răstignit.
Vă mulțumesc, prin stareț, că sunteți pildă de smerenie și de ascultare, alături de părintele egumen, alături de slujitorii din mănăstire, care nu sunt doar monahi, sunt și preoți de mir, cum este părintele profesor doctor Silviu Constantin Nedelcu, cum este și părintele Gabriel Popa și ceilalți părinți diaconi de aici din mănăstire, arhidiaconul Adrian Iordache, precum și părinții din mănăstire: părintele David, părintele Mina, părintele Ghelasie, părintele Iacob, părintele Nicodim și toți ceilalți frați și ostenitori în mănăstire.
Jertfa pe care o faceți dumneavoastră, părinții de aici din mănăstire, ca și ostenitorii, este una paradigmatică, una exemplară. Este multă osteneală aici, în mănăstire. Trebuie să avem ochi duhovnicești, să vedem că, atunci când monahii, terminând pravila de obște, se duc la chiliile lor și continuă cu rugăciunea neîncetată a chemării Numelui lui Iisus, citind la Psaltire și fiind aprinși de dorul acesta dumnezeiesc, varsă lacrimi, așa cum am văzut și în Sfântul Munte Athos, la bunii noștri părinți și viețuitori de acolo, zi și noapte.
Noi ne rugăm neîncetat ca rugăciunile noastre să acopere, asemenea Sfântului Omofor al Maicii Domnului din Vlaherne, din Constantinopol, să acopere lumea, să acopere poporul român, să le dea oamenilor duhul discernământului, al înțelepciunii, să înțeleagă că tot ceea ce suntem, dacă suntem ceva, suntem prin darul lui Dumnezeu, căci „ne-am ostenit mai mult decât toți și harul care a fost întru noi nu a fost în zadar”. Prin har suntem în ceea ce suntem.
Să nu uităm, așadar, atât viețuitorii din mănăstire, cât și slujitorii și ostenitorii de aici, alături de obște, să practicăm rugăciunea inimii, să ne îndeletnicim cu postul, cu ajunarea, cu privegherile, ca în felul acesta să chemăm mila lui Dumnezeu peste noi, peste obște, peste satul acesta, Comana, și peste toată lumea.
Este foarte important ca, în vremurile acestea, să ne gândim la cuvintele care ne tâlcuiesc ce înseamnă Ierusalim, orașul păcii, să ne gândim că făcătorii de pace, fiii lui Dumnezeu, se vor chema, că Hristos ne spune: „Vă dau pacea Mea, ca să nu vi se tulbure inima; nu precum vă dă lumea vă dau Eu”.
Această pace să ne cuprindă sufletele, să ne înmoaie inimile, să ne gândim că tot ce a făcut Mântuitorul, Care S-a jertfit pentru noi și pentru a noastră mântuire, s-a făcut dintr-o iubire nemărginită.
Mulțumim părintelui duhovnic al mănăstirii, părintelui egumen Macarie, care se ostenește mult aici, care vă spovedește și vă îndrumă pe toți, precum și ostenitorilor de la trapeza de aici, care vă ajută în această lucrare misionară.
Mănăstirea nu este una retrasă, este o mănăstire misionară. Primește, la ceas de zi, ca și la ceas de seară, pe cei care vin aici în mănăstire, să învețe ce a însemnat jertfa eroilor din acest mausoleu, unde eroii neamului, împreună cu eroii credinței, monahii jertfitori, se odihnesc laolaltă în cimitir, întru nădejdea învierii celei de obște.
Să fiți sănătoși. Doamne ajută.”
