Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a transmis un mesaj puternic despre nevoia de întoarcere la viața duhovnicească și despre suferințele creștinilor din Orientul Apropiat, la finalul pelerinajului de Florii desfășurat în municipiul Giurgiu.
În cuvântul adresat pelerinilor, ierarhul a subliniat dimensiunea profund spirituală a acestei procesiuni, dar și contextul tensionat din Țara Sfântă, care a afectat manifestările religioase tradiționale.
Pelerinajul de Florii, trăit în comuniune
Procesiunea din acest an a fost organizată în municipiul Giurgiu cu participarea numeroșilor credincioși și clerici din eparhie, plecând de la Schitul „Sfântul Ierarh Nicolae” și continuând în duh de comuniune și rugăciune.
În acest context, PS Ambrozie a evidențiat legătura dintre pelerinajul actual și drumul parcurs de Mântuitorul Iisus Hristos din Betania spre Ierusalim, după învierea lui Lazăr, subliniind că această retrăire liturgică rămâne vie în fiecare eparhie, chiar dacă, în Țara Sfântă, manifestările au fost limitate.
„Nu ca unii care nu au nădejde”
Ierarhul a făcut referire directă la situația din Orientul Apropiat, arătând că, deși contextul este dificil, credința rămâne temelia nădejdii:
„Noi suntem mâhniți, dar nu ca unii care nu au nădejde, cum spune Sfânta Scriptură, știind că, indiferent de vremuri, retrăim acest pelerinaj pe care Însuși Mântuitorul Iisus Hristos l-a făcut.”
În același timp, el a subliniat că, în pofida restricțiilor și conflictelor, credincioșii din cele trei religii monoteiste încearcă să își păstreze tradițiile și viața religioasă.
Învierea lui Lazăr, temelia credinței în Înviere
Un punct central al cuvântului a fost semnificația teologică a învierii lui Lazăr, ca pregătire pentru Învierea Domnului:
„Înviind pe Lazăr din morți, mai înainte de Patima Ta, ai încredințat, Hristoase Dumnezeule, învierea cea de obște”, spune troparul; iar noi, ca pruncii, purtând semnele biruinței, strigăm: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”
PS Ambrozie a arătat că această minune este esențială pentru înțelegerea Săptămânii Mari și a biruinței asupra morții.
Apel la rugăciune și responsabilitate duhovnicească
Într-un registru direct, ierarhul a lansat un apel ferm la intensificarea vieții duhovnicești:
„Avem nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de viață duhovnicească. Fiecare dintre noi, iar în mod deosebit clericii, monahii și monahiile, sunt chemați să înmulțească pravila, rugăciunea și ajunările, pentru că lumea are nevoie de pace.”
Totodată, el a subliniat rolul rugăciunii neîncetate a Bisericii pentru pacea lumii și unitatea credincioșilor.
„Ne doare sufletul” pentru creștinii din Orient
Unul dintre cele mai puternice momente ale cuvântului a fost referirea la drama creștinilor din zonele de conflict:
„Ne doare sufletul să vedem că frați ai noștri din Liban, din Siria și din țările Orientului Apropiat sunt bombardați și nu pot să își desfășoare și să participe la sărbătorile legate de credința și practica religioasă.”
Mesajul ierarhului a integrat astfel dimensiunea liturgică a sărbătorii cu realitățile dramatice ale prezentului.
Felicitări și binecuvântare pentru credincioși
La final, Episcopul Giurgiului a adresat felicitări credincioșilor care poartă nume de flori și a mulțumit clerului pentru osteneala din Postul Mare:
„La mulți ani! Să fiți sănătoși și să aveți parte de bucurie și lumină!”
Cuvântul s-a încheiat cu îndemnul de a trăi Săptămâna Sfintelor Pătimiri în rugăciune, pace și apropiere de Dumnezeu.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul către pelerini rostit de PS Ambrozie, Episcopul Giurgiului, după pelerinajul de Florii:
„Iubiți credincioși și credincioase,
Iată că ne-a ajutat Bunul Dumnezeu ca și anul acesta, în orașul nostru, în municipiul Giurgiu, reședință de județ și sediu al Episcopiei noastre, împreună cu clerul și cu credincioșii, să săvârșim această procesiune a Floriilor, plecând de la Schitul „Sfântul Ierarh Nicolae”, biserică istorică, veche, plină de simboluri și cu o istorie aparte, unde păstorește Înaltpreacuviosul Părinte arhimandrit Nicolae Matei. L-am rugat ca și anul acesta pe Înaltpreacuviosul Părinte arhimandrit Mihail Muscariu, starețul Mănăstirii Comana, ca unul care a studiat în Țara Sfântă, la Școala de Arheologie Biblică de la Tantur, din Ierusalim, să vină și să prezideze această procesiune, într-un duh de comuniune și frățietate cu părinții care slujesc în bisericile din eparhia noastră, în mod deosebit din municipiul Giurgiu.
Cunoașteți că, în vremurile acestea grele, când norii întunecați planează asupra Țării Sfinte, asupra așezămintelor sfinte de la Ierusalim și Iordan, dar nu numai, sărbătorile legate de încheierea Ramadanului pentru musulmani, cele legate de Pesah, iar pentru noi, creștinii, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, anul acesta au fost sistate de autoritățile din Israel. Cu toate acestea, credincioșii din cele trei religii monoteiste au încercat, pe cât a fost posibil, iar autoritățile din Țara Sfântă au permis, să își păstreze credința, tradițiile și rânduielile lor.
Noi suntem mâhniți, dar nu ca unii care nu au nădejde, cum spune Sfânta Scriptură, știind că, indiferent de vremuri, retrăim acest pelerinaj pe care Însuși Mântuitorul Iisus Hristos l-a făcut, venind din Betania, unde l-a înviat pe prietenul Său, Lazăr, fiul lui Simon fariseul, în casa căruia femeia păcătoasă a spălat cu lacrimile și a șters cu părul capului ei picioarele Mântuitorului.
Acest pelerinaj, care se făcea an de an și care se bucura de prezența multor credincioși din țările ortodoxe, nu a avut loc . Însă noi îl comemorăm și îl trăim în fiecare eparhie, în orașele mari, unde se săvârșește această procesiune plină de semnificații duhovnicești, mai ales că postul de 40 de zile se încheie odată cu sărbătoarea Floriilor, a Intrării Domnului în Ierusalim.
Este o sărbătoare plină de simboluri, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos, așa cum ne arată troparul praznicului Sâmbetei lui Lazăr, înviindu-l pe Lazăr, ne-a încredințat de învierea cea de obște: „Înviind pe Lazăr din morți, mai înainte de Patima Ta, ai încredințat, Hristoase Dumnezeule, învierea cea de obște”, spune troparul; iar noi, ca pruncii, purtând semnele biruinței, ținând în mâini ramuri de salcie, strigăm: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Osana întru cei de sus!”
Ne gândim, fiecare dintre noi, după măsura credinței și a evlaviei, la faptul că această săptămână, Săptămâna Mare, este plină de înțelesuri duhovnicești, pe care slujbele deniilor ni le descoperă în chip tainic. Săptămâna Pătimirilor Mântuitorului ar fi părut fără sens dacă El nu l-ar fi înviat pe Lazăr, ca să ne încredințeze de Învierea cea de obște. Poate că mulți dintre ucenici, dintre apostoli, dintre episcopii de mai târziu și chiar dintre noi, cei de astăzi, păstorii de suflete, ne-am fi îndoit că Mântuitorul este Stăpânul morții și Dătătorul de viață.
Se cunoaște din tradiție că Lazăr, înviat a patra zi, după ce intrase în stare de descompunere și putrefacție, a fost ridicat la viață de Mântuitorul. Viețile sfinților și itinerarele duhovnicești arată că el a ajuns episcop în Cipru, în cetatea Larnaca, unde se află și biserica închinată Sfântului Lazăr, care adăpostește mormântul în care a fost așezat după moartea sa firească, cel pe care Mântuitorul l-a înviat.
În aceste momente, când la Catedrala Patriarhală Preafericitul Părinte Patriarh Daniel primește clerul și credincioșii care au săvârșit slujba Vecerniei și sfințirea stâlpărilor, și noi, aici, la Giurgiu, ne-am adunat pentru a transmite acest mesaj: ne rugăm pentru pacea Ierusalimului și pentru pacea lumii întregi. Slujitorii Bisericii, părinții duhovnicești, în parohiile și în mănăstirile lor, se roagă neîncetat pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unitatea tuturor.
Îi felicităm pe cei care poartă nume de flori și pe părinții care, vreme de 40 de zile, s-au ostenit cu slujbele Postului Mare, cu Liturghiile Darurilor mai înainte sfințite, cu spovedania și cuvântul de învățătură. Ne încredințăm rugăciunilor lor, chiar dacă, uneori, lucrarea duhovnicească nu este apreciată pe măsura importanței ei.
Cultele recunoscute în țară, iar în mod deosebit noi, ca creștini ortodocși, promovăm pacea interconfesională. Ne rugăm pentru toți confrații noștri, pentru cei care nu au putut să își desfășoare pe deplin sărbătorile legate de Florii, pentru cei de rit romano-catolic, pentru cei de rit bizantin unit cu Roma, dar și pentru cei care, după Pesahul iudaic, urmează să sărbătorească Învierea. Credincioșii catolici și greco-catolici vor prăznui în aceste zile Paștile, însă, în Țara Sfântă, Patriarhul latin nu a putut săvârși slujba procesiunii, din cauza restricțiilor severe, generate de război.
Cu toate acestea, lumina credinței poporului binecredincios, credința clerului, a monahilor și a sihaștrilor din mănăstiri, precum și rugăciunile părinților din Muntele Athos, care se roagă neîncetat pentru lume, ne dau putere.
Avem nevoie astăzi, mai mult ca oricând, de viață duhovnicească. Fiecare dintre noi, iar în mod deosebit clericii, monahii și monahiile, sunt chemați să înmulțească pravila, rugăciunea și ajunările, pentru că lumea are nevoie de pace.
Noi trăim, fiecare în țările noastre, acolo unde a rânduit Dumnezeu, în Biserici autocefale, în Biserici care au autonomie bisericească, sfințind Sfântul și Marele Mir, așa cum suntem și noi în acest an al familiei creștine, dar gândul și inima noastră sunt întotdeauna în cetatea păcii, în Ierusalim, și ne doare sufletul să vedem că frați ai noștri din Liban, din Siria și din țările Orientului Apropiat sunt bombardați și nu pot să își desfășoare și să participe la sărbătorile legate de credința și practica religioasă.
Vă mulțumesc fiecăruia dintre dumneavoastră, preacucernici și preacuvioși părinți, pentru osteneala pe care v-ați asumat-o de a veni astăzi și de a participa la procesiunea din Sâmbăta lui Lazăr. Vă felicităm pentru activitatea pastorală a fiecăruia dintre dumneavoastră și vă purtăm în rugăciunile noastre cu recunoștință.
Încă o dată, celor care purtați nume de flori, vă spunem: La mulți ani! Să fiți sănătoși și să aveți parte de o primăvară frumoasă, asemenea zilei de astăzi, de care ne temeam că nu vor fi Floriile cu soare și soarele cu Florii.
La mulți ani, oameni buni! Să fiți sănătoși! Osana Celui dintru înălțime! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!”
