Preotul Vasile Ioana a oferit, în podcastul „Armonia lu’ Mina”, realizat de Mina Cristiana, o mărturisire sinceră despre misiunea sa, poziția sa în Biserică și căutarea sfințeniei în viața credincioșilor. Declarațiile sale reflectă modestia și angajamentul față de lucrarea duhovnicească.
„Nu sunt «de seamă», sunt un preot obișnuit”
„Sunt un preot obișnuit, nu sunt «de seamă». Sunt un om normal, un preot păcătos, ticălos, nevrednic de lucrarea care i-a fost dată de Dumnezeu, și care încearcă să-și facă misiunea preoțească și să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu. Atât și nimic mai mult. Nu, nu sunt «de seamă» pentru că sunt cunoscut. Faptul că oamenii mă cunosc și apar – asta nu e altceva decât o povară. Lucrarea mea este la Sfântul Altar, la Dumnezeiasca Liturghie, la Sfânta Jertfă. Acolo este lucrarea tuturor celor 25.000 de preoți din țara asta. Sunt unul dintre cei 25.000 de preoți; am unul dintre cele 25.000 de epitrahile, toate epitrahilele sunt la fel. Harul lui Dumnezeu lucrează la fel la toți preoții.”
„Căutarea sfințeniei este importantă”
„Cred cu tărie că această căutare a unor preoți «deosebiți» poate fi legată doar de sfințenia preotului. Eu n-am nicio legătură cu asta. De departe, sunt un om păcătos. Dar, într-adevăr, când cauți un preot deosebit, poți să cauți un Părinte Sofian, un Părinte Galeriu, un Părinte Cleopa. Aceștia sunt preoți deosebiți care au făcut o figură extraordinară în epocă și care au devenit normativi. Iar noi suntem niște epigoni, adică, practic, dacă te uiți astăzi, generația asta de mari duhovnici nu mai există.”
Amintiri despre marii duhovnici
Preotul Vasile Ioana a evocat impactul pe care marii duhovnici l-au avut asupra poporului român:
„Marii duhovnici au fost atunci când țara a avut mare nevoie, în perioada comunistă, când poporul îi căuta. Veneau cu autocarele de peste tot din țară să le audă cuvântul, să le audă glasul. Te duceai la Techirghiol, pentru că acolo locul era sfânt. Când intrai, aveai emoții, ți se făcea pielea de găină doar când intrai în curte la Techirghiol, când vedeai mormântul și chilia unde a stat Părintele Arsenie Papacioc. Simți acolo sfințenia.”
Îndemnul la rugăciune și autenticitate
„Noi, creștinii, alergăm după sfințenie, căutăm sfințenia. Iar noi încercăm să mijlocim, să-i ajutăm pe oameni să înțeleagă cât de importantă este lucrarea sfințeniei în viața lor. Prin cuvânt, încercăm să atingem inimile lor, puțin câte puțin. Însă, căutarea fiecăruia dintre noi trebuie să se facă așa cum spunea Părintele Dumitru Stăniloae: prin rugăciune, prin trăire duhovnicească autentică. Așa poți să-L cunoști pe Dumnezeu.”
