În a doua săptămână a Postului Mare, la Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a săvârșit pentru prima dată în acest an Liturghia Darurilor mai înainte sfințite seara, după rânduiala veche, unită cu Vecernia.
Liturghia Darurilor – o rânduială a tăcerii și a rugăciunii
În cuvântul său, ierarhul a explicat specificul acestei Liturghii:
„Aceasta este firea ei, deoarece este unită cu Vecernia, având un caracter aparte de rugăciune și liniște. Hristos, viu, adevărat și deplin înviat, vine printre noi. De aceea este liniște, căci împreună cu El sunt îngerii care Îl însoțesc.”
IPS Teodosie a evidențiat solemnitatea momentului când Trupul lui Hristos, sfințit dinainte, este adus în procesiune prin biserică.
„Este singura Liturghie la care vine Hristos Cel preaslăvit, Cel care a pătimit, a murit, a înviat, S-a înălțat la cer și ne-a trimis pe Duhul Sfânt. De aceea tăcem la această ieșire din Sfântul Altar și la reîntoarcerea în Sfântul Altar.”
Sfântul Grigorie Dialogul și moștenirea sa liturgică
În această zi, Biserica l-a cinstit și pe Sfântul Grigorie Dialogul, autorul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite. Despre acesta, IPS Teodosie a spus:
„Sfântul Grigorie Dialogul era originar din Apus și era un om curat, isteț la minte, a învățat mult din Sfintele Scripturi și din toată cultura timpului. Venind dintr-o familie bogată din Sicilia, el a renunțat la toate averile sale și a întemeiat mai multe mănăstiri. A împărțit tot ce avea săracilor, apropiindu-se de cei care aveau nevoie de ajutor.”
El a explicat că Liturghia Darurilor mai înainte sfințite este o continuare a Liturghiilor de sâmbătă și duminică, păstrând Trupul lui Hristos pentru împărtășirea credincioșilor în timpul săptămânii, când nu se săvârșește Liturghia euharistică.
În contrast cu rânduiala ortodoxă, ierarhul a subliniat modificările din Apus:
„Această Sfântă Liturghie a fost alcătuită în Apus, dar nu mai este săvârșită acolo, deoarece apusenii au schimbat rânduiala liturgică. Nu mai au Trupul lui Hristos pregătit acolo unde este peștera în care S-a născut Hristos, ci folosesc niște prefabricate, niște azime foarte uscate. Însă Cina cea de Taină s-a săvârșit cu pâine dospită, căci acela a fost primul Paște creștin.”
IPS Teodosie a amintit și despre experiența sa din anul 2000, când a fost delegat la Roma:
„Atunci când am săvârșit această Liturghie la Anul Jubiliar, preoții catolici au văzut proscomidia noastră și au plâns.”
Sfântul Simeon Noul Teolog – „Conștiința este glasul lui Dumnezeu”
În cadrul predicii, Arhiepiscopul Tomisului a vorbit și despre Sfântul Simeon Noul Teolog, un mare trăitor și scriitor bisericesc, prăznuit în această zi.
„Sfântul Simeon s-a născut în anul 849 din părinți credincioși. A fost un om învățat, rânduit să fie judecător, dar nu și-a găsit împlinirea în această slujire. A ales viața monahală și a devenit un mare dascăl al rugăciunii și al pocăinței.”
Despre învățătura sa, IPS Teodosie a subliniat:
„Sfântul Simeon a învățat că fiecare creștin trebuie întâi să asculte de conștiința sa. Conștiința este glasul lui Dumnezeu, îți arată ce este bine și ce este rău. Dar trebuie să asculți de conștiință în credință și rugăciune și, după aceea, să-ți îmbogățești sufletul cu multă rugăciune, căință și fapte bune.”
Sfântul Teofan Mărturisitorul – un model de statornicie în credință
În aceeași zi, Biserica l-a pomenit și pe Sfântul Teofan Mărturisitorul, un apărător al cinstirii icoanelor în perioada iconoclastă.
„Sfântul Teofan s-a căsătorit, dar atât el, cât și soția sa, au hotărât să trăiască o viață curată, ca frații. Mai târziu, el a devenit monah, iar ea a intrat într-o mănăstire de maici. Sfântul Teofan a fost un mare apărător al icoanelor. A scris scrieri frumoase pentru cinstirea Sfintelor Icoane și a plecat să învețe poporul să nu le arunce, să nu le dea foc, cum era obiceiul atunci.”
El a subliniat că icoanele sunt fundamentale în Ortodoxie:
„Prima icoană pe care Dumnezeu ne-a dat-o este Însuși Fiul Său, care a luat trup omenesc. Fiul este chipul Tatălui, iar primul om, Adam, este chipul Fiului. Noi purtăm chipul Fiului și chipul Sfintei Treimi.”
„Să trăim viața aceasta cu Dumnezeu”
În încheierea predicii, IPS Teodosie i-a îndemnat pe credincioși să rămână statornici în credință:
„Să nu iubim pe nimeni mai mult decât pe Dumnezeu. Dacă iubim pe Dumnezeu, niciodată nu vom intra într-o panică, într-o depresie, într-o tristețe peste măsură. Orice valuri vin asupra noastră, să nu ne dezechilibrăm, să fim fii ai lui Dumnezeu după har, cum ne-a făcut Hristos.”
El a încurajat rugăciunea neîncetată și trăirea credinței în toate faptele vieții:
„Când suntem mereu cu Hristos, în rugăciune, în minte, în călătoria vieții noastre, în tot ceea ce facem, toate să le facem cu Hristos. Să nu facem nimic ca pentru cineva din viața aceasta, toate să le facem ca pentru Domnul, dar să facem voia Domnului și atunci cu Domnul veți rămâne.”
„Să ne ajute Dumnezeu să trăim viața aceasta cu Dumnezeu și El să ne fie călăuza, sensul și sporul vieții noastre în timpul de acum, ca să ajungem la sfârșit și să ne însoțim cu Dumnezeu în viața cea viitoare.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, marți, 11 martie:
”Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
În acest Sfânt Post, pentru prima dată, am săvârșit Liturghia Darurilor mai înainte sfințite seara, așa cum se făcea la început. Aceasta este firea ei, deoarece este unită cu Vecernia, având un caracter aparte de rugăciune și liniște.
Astăzi, prăznuim trei mari sfinți, printre care și Sfântul Grigorie Dialogul, a cărui Sfântă Liturghie o săvârșim. El era originar din Apus și era un om curat, isteț la minte, a învățat mult din Sfintele Scripturi și din toată cultura timpului. Era originar din Sicilia, unde părinții lui aveau multe averi, dar venise la Roma și, fiind aici, a fost propus să fie mare dregător. Însă aceasta nu era după sufletul său.
Mai târziu, i-au murit părinții și a intrat în monahism. A întemeiat șapte mănăstiri, iar după moartea părinților săi, a întemeiat încă o mănăstire în casa sa, închinată Sfântului Apostol Andrei, iar toată averea a împărțit-o săracilor. Avea multă avere, dar era apropiat de săraci, de oamenii care aveau nevoie de ajutor.
Citind mult și studiind, a alcătuit această Liturghie, care este de fapt o continuare a Liturghiilor de sâmbătă și duminică, când se scoate Sfântul Trup al Domnului. Acesta este scos de la proscomidiar și adus prin biserică. Este singura Liturghie la care vine Hristos Cel preaslăvit, Cel care a pătimit, a murit, a înviat, S-a înălțat la cer și ne-a trimis pe Duhul Sfânt.
Hristos, viu, adevărat și deplin înviat, vine printre noi. De aceea este liniște, căci împreună cu El sunt îngerii care Îl însoțesc. De aceea tăcem la această ieșire din Sfântul Altar și la reîntoarcerea în Sfântul Altar.
Dumnezeu i-a descoperit această sfântă Liturghie, pe care apusenii nu o mai săvârșesc, deși a fost alcătuită în Apus, pentru că ei au schimbat Liturghia și nu mai au Trupul lui Hristos pregătit acolo unde este peștera în care S-a născut Hristos. Aici, în partea stângă, unde aduceți lumânare cu prescură, este peștera din Betleem.
Ei folosesc niște prefabricate, niște azime foarte uscate, pe care Papa le trimite. Însă Cina cea de Taină, unde Mântuitorul a întemeiat Sfânta Euharistie, s-a făcut cu pâine, pentru că a fost primul Paște creștin. Iudeii făceau Paștele cu azime și mâncau cu căciula pe cap, cu bastonul în mână, fiind gata de plecare, căci Paștele iudeu însemna ieșirea din robia egipteană și trecerea prin Marea Roșie.
Iată, Sfântul Grigorie Dialogul a fost și un mare teolog. A scris cărți frumoase, a tălmăcit cartea Dreptului Iov, viața Sfântului Ezechiel și alte scrieri importante. De la el ne-a rămas această sfântă Liturghie, care a apărut în Apus, dar care se săvârșește numai în Răsărit, pentru că numai noi avem Liturghia reală.
Liturghia începe prin pregătirea la proscomidiar, așa cum s-a pregătit mântuirea noastră prin Nașterea în Betleem a Fiului lui Dumnezeu. Apoi, este adus Trupul lui Hristos și intră prin Sfintele Uși, ceea ce însemnează intrarea Domnului în Ierusalim. Sfânta Masă este Golgota, unde, în mormântul de lângă Golgota, a fost înmormântat Domnul și de unde a înviat.
Sfânta Masă este mormântul Domnului, din care El a înviat. Iată, Sfântul Grigorie Dialogul se bucură pentru noi, că îi continuăm această Liturghie.
Când am făcut Liturghia în anul 2000, la Anul Jubiliar, am fost delegat la Roma, iar catolicii veneau și vedeau proscomidia noastră și plângeau preoții catolici.
Noi am avut această Liturghie și iată, am pierdut-o, dar lumea nu se va sfârși până când toți oamenii nu vor fi în aceeași credință, în credința ortodoxă, care nu a schimbat nimic, ci doar a îmbogățit ceea ce Hristos a așezat, iar apoi Sfinții Părinți au tălmăcit.
Iubiți credincioși, prăznuim astăzi și pe Sfântul Simeon Noul Teolog. Acesta s-a născut în anul 849, din părinți credincioși. Viața sa a fost deosebită, căci el a învățat toată învățătura și a fost rânduit să fie pretor, adică judecător. Însă această slujire nu i-a plăcut.
Sfântul Simeon s-a apropiat mult de învățătura creștină și a găsit un cuvios pustnic cu același nume, Simeon, care l-a îndrumat frumos în viața duhovnicească. Mai târziu, a devenit și el călugăr, după ce a fost la dregătorii din palatul împărătesc.
Și iată, după aceea, el a îmbrățișat viața monahală, a studiat foarte mult și a început să scrie, mai ales din anul 1005. A scris cărți atât de frumoase de teologie, de aceea Sfântul Simeon este numit Teolog, precum Sfântul Evanghelist Ioan este numit și Teologul, căci a scris despre dumnezeirea Fiului și a Tatălui și despre Sfânta Treime. A făcut atâtea remarci frumoase. De asemenea, Sfântul Grigorie Teologul este al doilea teolog, iar Sfântul Simeon este al treilea teolog.
El a scris cărți atât de frumoase de înaltă teologie, de aceea este numit Sfântul Simeon Noul Teolog. Cărțile sale aduc lămuriri atât de pline de înțelepciune despre Sfânta Treime, despre Mântuitorul Hristos cu cele două firi ale Sale, despre Maica Domnului, despre sfinți, despre creștinul care trebuie să trăiască în înțelepciune.
De aceea, Sfântul Simeon a învățat că fiecare creștin trebuie întâi să asculte de conștiința sa. Conștiința este glasul lui Dumnezeu, îți arată ce este bine și ce este rău, dar trebuie să asculți de conștiință în credință și rugăciune și, după aceea, să-ți îmbogățești sufletul cu multă rugăciune, căință și fapte bune. Să dai ceea ce se cuvine lui Dumnezeu.
Dumnezeu ți-a dat tot, ți-a dat viața cu sufletul nemuritor, care te ajută să cunoști binele și răul, să-ți împlinești sufletul. Acestea învață Sfântul Simeon Noul Teolog. Și iată, trăind într-o mănăstire, în anul 1021 s-a sfârșit în rugăciune.
Sfântul Teofan Mărturisitorul s-a născut și el din părinți credincioși, dar el voia să trăiască viața cu Hristos. Părinții săi au hotărât să-l căsătorească. S-a căsătorit, dar fata cu care s-a căsătorit avea aceleași gânduri: să trăiască viață curată. S-au sfătuit amândoi: „Să trăim împreună, să ne rugăm ca doi frați, să ne facem pravilă, să facem jertfă înaintea lui Dumnezeu și, când va fi sosit ceasul, să ne ducem fiecare, eu la mănăstire de călugări și tu la mănăstire de maici.”
Așa au făcut și iată, au trăit o viață frumoasă, curată. Sfântul Teofan a învățat și a citit cărțile Sfinților Părinți de până atunci, Sfintele Scripturi. S-a adâncit în învățăturile cele curate și a fost luptător, căci în vremea aceea era lupta împotriva Sfintelor Icoane. De aceea, Sfântul Teofan este numit Mărturisitorul. A scris scrieri frumoase pentru cinstirea Sfintelor Icoane și a plecat să învețe poporul să nu arunce Sfintele Icoane, să nu le dea foc, cum era obiceiul atunci.
Să păstreze Sfintele Icoane, căci prima icoană pe care Dumnezeu ne-a dat-o este Însuși Fiul Său, care a luat trup omenesc. Fiul este chipul Tatălui, iar primul om, Adam, este chipul Fiului. Noi purtăm chipul Fiului și chipul Sfintei Treimi.
De aceea, Sfântul Teofan Mărturisitorul ne învață și el calea cea dreaptă a adevărului, de care să fim mereu călăuziți. Și orice am avea, să nu iubim pe nimeni mai mult decât pe Dumnezeu. Dacă iubim pe Dumnezeu, niciodată nu vom intra într-o panică, într-o depresie, într-o tristețe peste măsură. Orice valuri vin asupra noastră, să nu ne dezechilibrăm, să fim fii ai lui Dumnezeu după har, cum ne-a făcut Hristos.
Când suntem mereu cu Hristos, în rugăciune, în minte, în călătoria vieții noastre, în tot ceea ce facem, toate să le facem cu Hristos. „Orice faceți, spre slava lui Dumnezeu să le faceți, toate faptele voastre. Să nu faceți nimic ca pentru cineva din viața aceasta, toate să le faceți ca pentru Domnul, dar să faceți voia Domnului și atunci cu Domnul veți rămâne, până când El va veni a doua oară”.
Să ne ajute Dumnezeu să trăim viața aceasta cu Dumnezeu și El să ne fie călăuza, sensul și sporul vieții noastre în timpul de acum, ca să ajungem la sfârșit și să ne însoțim cu Dumnezeu în viața cea viitoare. La judecată să fim de-a dreapta Domnului, ca să primim chemarea la viața cea veșnică.
Amin!”
