Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit vineri, 10 aprilie, un cuvânt de învățătură după Denia Prohodului Domnului, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, în care a vorbit despre jertfa Mântuitorului, sensul pătimirii și comuniunea omului cu Hristos.
Prohodul, cântarea Vieții pusă în mormânt
Ierarhul a început prin a sublinia paradoxul teologic al Prohodului, în care Viața lumii este așezată în mormânt:
„În mormânt, Viață, ai fost pus, Hristoase, și s-au spăimântat toate puterile cele îngerești. […] Cel ce a fost în mormânt era Viața lumii.”
Înaltpreasfinția Sa a arătat că întreaga istorie a mântuirii culminează în pătimirea și moartea Fiului lui Dumnezeu, venirea Sa în lume fiind răspunsul la căderea lui Adam și la așteptarea de mii de ani a omenirii.
Jertfa Crucii, îmbrățișarea întregii omeniri
În predica sa, Arhiepiscopul Tomisului a explicat sensul răstignirii, ca gest suprem de iubire:
„De ce a fost răstignit Domnul pe cruce? Ca, stând cu brațele întinse, să îmbrățișeze întreaga omenire și să arate scopul pentru care a venit.”
Totodată, ierarhul a amintit cuvintele Mântuitorului rostite pe Cruce, evidențiind iertarea ca expresie deplină a iubirii dumnezeiești:
„Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.”
Maica Domnului, Mamă a întregii omeniri
Un punct central al predicii a fost legătura duhovnicească dintre oameni și Maica Domnului, încredințată de Hristos întregului neam omenesc:
„Suntem frați după har cu Hristos, Dumnezeul nostru întrupat și pătimitor, și suntem fii ai aceleiași Mame de pe pământ pe care o are Fiul lui Dumnezeu. Ea ne este Mamă tuturor și ne este ajutoare și mijlocitoare.”
Ierarhul a amintit și de sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului, legată de tradiția strămoșilor vlahi din Constantinopol, subliniind rolul ocrotitor al Născătoarei de Dumnezeu.
Referindu-se la rânduiala liturgică din Vinerea Mare, Înaltpreasfințitul Teodosie a explicat semnificația procesiunii cu Sfântul Epitaf și a trecerii credincioșilor pe sub acesta:
„Am trecut cu toții pe sub Sfântul Epitaf, prin mormântul Domnului. Să simțiți bucuria că ați trecut prin mormântul Domnului.”
Totodată, ierarhul a arătat că înconjurarea bisericii simbolizează lucrarea mântuitoare a lui Hristos care cuprinde întreaga lume.
Îndemn la păstrarea fiorului duhovnicesc
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului i-a îndemnat pe credincioși să păstreze trăirea duhovnicească a acestor zile și să o ducă până la bucuria Învierii:
„Să păstrați acest fior, să-l păstrați până când mâine noapte vom aduce lumina, iar acest fior se va împlini prin lumina […] care este harul lui Dumnezeu, ce ne umple pe noi de mare mângâiere și de mare sfințenie.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 10 aprilie, după Denia Prohodului Domnului, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
„În mormânt, Viață, ai fost pus, Hristoase, și s-au spăimântat toate puterile cele îngerești.”
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, v-am rostit începutul cântării Prohodului. Cel ce a fost în mormânt era Viața lumii. El a dat chipul lui Adam și apoi întreaga Sfântă Treime: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Și, după ce a căzut Adam prin mijlocirea Evei, ascultând de diavol, Adam a așteptat peste cinci mii de ani ca să fie răscumpărat, când a venit Fiul lui Dumnezeu și a luat trup din Fecioara Maria, S-a născut, a crescut, a propovăduit și, iată, în ultima parte, a venit și la pătimire și la moarte. Aceste pătimiri ale Domnului sunt niște raze de suferință care au adus multă lumină.
Pentru că fără moarte nu este înviere, iar moartea nu vine decât prin suferință. A fost moartea primită pe cruce, prin răstignire. De ce a fost răstignit Domnul pe cruce? Ca, stând cu brațele întinse, să îmbrățișeze întreaga omenire și să arate scopul pentru care a venit.
El nu S-a supărat pe cei ce L-au răstignit, pentru că de bunăvoie a venit și a rostit cuvântul atât de grăitor pentru înțelepciunea și dragostea lui Dumnezeu: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.”
Și tot acolo, Iisus, îndurerat, a gândit la neamul omenesc împovărat de păcate, pe care avea să-l despovăreze. Dar, având o Mamă atât de bună, cea mai curată dintre făpturile pământului, aleasă mai ales pentru smerenia sa și pentru dragostea sa, o încredințează pe Maica Domnului, Maica Sa, Fecioara Maria, întregului neam omenesc, spunându-i lui Ioan: „Ioane, iată mama ta”, iar mamei Sale: „Iată fiul tău.” Iar El, pentru că a luat trupul cu suferințele noastre, cu toate rănile noastre, S-a înfrățit cu noi.
Suntem frați după har cu Hristos, Dumnezeul nostru întrupat și pătimitor, și suntem fii ai aceleiași Mame de pe pământ pe care o are Fiul lui Dumnezeu. Ea ne este Mamă tuturor și ne este ajutoare și mijlocitoare.
Pentru noi, românii, s-a rânduit o sărbătoare atât de frumoasă: Acoperământul Maicii Domnului, căci s-a arătat cu omoforul său în biserică, după ce strămoșii noștri, vlahii, la Constantinopol, unde aveau o biserică, s-au rugat de cu seară până a doua zi dimineață, având răbdare și dragoste de slujbă. La miezul nopții s-a arătat Maica Domnului și avem această sărbătoare la 1 octombrie, cu slujba și acatistul ei. Este o sărbătoare care ține de strămoșii noștri, vlahii, care aveau biserică în Constantinopol și privegheau cu mult mai mult decât celelalte popoare.
De aceea, iată, în seara aceasta, am avut seara binecuvântată să înconjurăm biserica cu icoana Punerea în mormânt, Sfântul Epitaf, cum i se spune, și iată, ne-am rugat în toate laturile, iar aceasta preînchipuie cum Hristos înconjoară toată lumea, căci Biserica este Maica Domnului cea vie, văzută de noi pe pământ, în care Hristos nu lipsește niciodată de pe Sfânta Masă.
Iată cântările din această seară. De cine credeți că s-au făcut? De îngeri. Îngerii le-au făcut și noi le-am preluat, pentru că îngerii s-au înspăimântat văzând pe Stăpânul lor, pe Care L-au slăvit în cer. Au venit când S-a întrupat, la Buna Vestire, au venit când S-a născut, la Betleem, și iată, îngerii au poposit și aici, la mormântul Domnului, și au cântat cântări de laudă pentru tot ceea ce a săvârșit.
Seara aceasta a Vinerii Celei Mari este atât de binecuvântată și iată, cu toții am cântat Prohodul Domnului. A fost o slujbă bogată. Am trecut cu toții pe sub Sfântul Epitaf, prin mormântul Domnului. Să simțiți bucuria că ați trecut prin mormântul Domnului. Să păstrați acest fior, să-l păstrați până când mâine noapte vom aduce lumina, iar acest fior se va împlini prin lumina pe care o voi aduce de la Ierusalim, de la Biserica Sfântului Mormânt, unde coboară din cer lumina, care este harul lui Dumnezeu, ce ne umple pe noi de mare mângâiere și de mare sfințenie.”
