Credincioșii constănțeni au participat miercuri, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
Pomenirea călugărilor martiri de la Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit
În cuvântul de învățătură rostit după Sfânta Liturghie, ierarhul a evocat jertfa sfinților mărturisitori și mucenici din anul 800, călugări ai Mănăstirii Sfântului Sava cel Sfințit, situată la sud de Ierusalim.
„Această mănăstire are o rânduială ca în Sfântul Munte. Acolo nu intră femeile, dar ele pot merge aproape de mănăstire, unde se află pomi cu frunze pe care le iau cele care își doresc să dobândească prunci”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
IPS Teodosie a explicat că această mănăstire, cu o rânduială aspră și slujbe de noapte, păstrează moaștele întregi ale Sfântului Sava, „cel care a alcătuit rânduiala slujbelor Bisericii noastre, Tipicul cel Mare”.
Mărturisitori în fața prigoanei
„În acea mănăstire a viețuit și Sfântul Ioan Damaschin, mare apărător al sfintelor icoane”, a subliniat Arhiepiscopul Tomisului. Înaltpreasfințitul a rememorat cum, în preajma Floriilor, arabii au năvălit asupra mănăstirii, omorând călugării, iar pe unii i-au tăiat în bucăți sau i-au străpuns cu sulițele.
„Unii părinți au ascuns odoarele bisericii într-o peșteră, însă vrăjmașii au dat foc în fața intrării, iar cei trei călugări care le păzeau – Ioan, Serghie și Patrichie – au murit sufocați de fum”, a spus ierarhul.
IPS Teodosie a relatat și minunea prin care biserica a fost salvată de la incendiere: „O ceată de sfinți îngeri, sub chip de soldați, s-a arătat deasupra bisericii și arabii au fugit, iar biserica a rămas neatinsă”.
Despre Sfântul Nichita Mărturisitorul
Ierarhul i-a pomenit și pe Sfântul Nichita Mărturisitorul, episcop al Apolloniei, care a suferit pentru apărarea icoanelor în vremea împăratului Constantin și a împărătesei Irina. „A fost chinuit, surghiunit și a murit din pricina rănilor, dar trupul său s-a arătat făcător de minuni”, a spus Arhiepiscopul.
Îndemn la priveghere și mărturisire
În încheiere, IPS Teodosie a îndemnat credincioșii să fie „rugători neîncetați și veghetori”, asemenea acestor sfinți mărturisitori: „Să fim în priveghere, ca sfârșitul să ne găsească în legătura și comuniunea cu Dumnezeu și să fim și noi părtași Împărăției Sale”.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, miercuri, 19 martie:
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, noi astăzi pomenim sfinți mărturisitori, sfinți mucenici dintre călugării care au viețuit în anul 800 în mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit, la sud de Ierusalim. Această mănăstire are o rânduială ca în Sfântul Munte: acolo nu intră femeile, care merg până aproape de mănăstire, iar acolo se găsesc și pomi cu frunze de la care iau cele ce doresc să aibă copii. Iată, este o mănăstire cu rânduială foarte aspră: acolo se slujește noaptea și Sfântul Sava are trupul întreg, i se vede capul, i se văd dinții; este cel mai bine păstrat dintre sfinți, cu moaștele sale, pentru că el a făcut rânduiala slujbelor Bisericii noastre, cum spunem noi, Tipicul cel Mare, care ne arată cum să slujim în fiecare zi, ce rânduială să ținem.
Și iată, acolo se află și Sfântul Ioan Damaschin, cel care a scris despre sfintele icoane și căruia i s-a tăiat mâna dreaptă în această mănăstire. Iată, au venit arabii în anul 800, în săptămâna dinaintea Floriilor, au năvălit să prade mănăstirea. Nu era bogăție acolo, era destulă sărăcie, n-au avut mare lucru ce să ia, dar au ucis pe toți călugării pe care i-au găsit. Unii s-au ascuns. Au revenit în Joia cea Mare și pe care i-au găsit atunci… Iată, pe unii le-au tăiat capul, pe alții i-au tăiat bucăți, pe alții cu săgeți, cu sulițe i-au omorât.
Dar unii dintre părinți, știind că este primejdie după prima năvălire, au luat odoarele bisericii și le-au dus și le-au așezat într-o peșteră. Și iată, au dat foc mănăstirii. Dar când au vrut să dea foc și bisericii mănăstirii, s-a arătat o priveliște cu o ceată mare de soldați – era ceata sfinților îngeri sub chip de soldați – și arabii, văzând aceasta, au fugit și biserica n-a ars. Biserica aceea are o vechime atât de mare, din secolul al V-lea, din timpul Sfântului Sava cel Sfințit.
După aceea, au căutat să-i găsească pe cei ce au fugit cu odoarele bisericii și s-au dus și au dat foc în fața peșterii, că în peșteră n-au putut să intre. Și atunci au dat foc și cei trei călugări care erau acolo să păzească odoarele bisericii au fost înecați de fum și au murit. Aceștia au murit: Ioan, Serghie și Patrichie. De aceea, aceștia sunt pomeniți cu numele; numele celorlalți nu le știm.
Astăzi pomenim și pe Sfântul Nichita Mărturisitorul, episcopul Apolloniei. Acesta a trăit în vremea împăratului Constantin și a împărătesei Irina. El a fost mare luptător pentru apărarea sfintelor icoane, dar, după ce a propovăduit că icoanele nu sunt idoli, ci chipul lui Dumnezeu cel viu, care s-a întrupat, și al Maicii Sale celei Preacurate, care I-a dat trup și suflet din trupul și sufletul său, iată, a fost prins și a fost chinuit în diferite moduri, plin de răni, a fost surghiunit, scos din episcopia sa și, fiind surghiunit, dar continuând să propovăduiască, rănile sale i-au provocat moartea.
Și iată, când a murit după aceste chinuri, trupul său s-a arătat tămăduitor și făcător de minuni. De aceea îl pomenim și noi, și împreună cu sfinții uciși la mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit, iată, aceștia se roagă necontenit pentru noi toți.
Rugăm și noi pe Bunul Dumnezeu ca, pentru rugăciunile sfinților monahi care s-au rugat și i-a găsit moartea în rugăciune și în mărturisire – și sunt sfinți cu adevărat – și pentru rugăciunile Sfântului Nichita Mărturisitorul, să ne dea și nouă să fim mereu rugători și în priveghere să trăim, ca ceasul sfârșitului să ne prindă în această legătură și comuniune cu Dumnezeu, prin care și noi să dobândim iertarea păcatelor și mântuirea noastră, ca să fim și noi părtași Împărăției celei veșnice a lui Dumnezeu, în vecii vecilor. Amin!”
