Patriarhul Daniel a vorbit miercuri, 25 martie, la Paraclisul istoric din Reședința Patriarhală, despre înțelesurile teologice profunde ale sărbătorii Bunei Vestiri, arătând că această zi este „începutul mântuirii noastre”, pentru că marchează zămislirea Fiului lui Dumnezeu ca om din Fecioara Maria. În cuvântul rostit la Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa a evidențiat atât lucrarea Preasfintei Treimi în taina Întrupării, cât și răspunsul liber al Maicii Domnului la chemarea lui Dumnezeu.
Patriarhul României a subliniat că Buna Vestire este cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului, așezată în calendar la 25 martie, în strânsă legătură cu praznicul Nașterii Domnului din 25 decembrie, pentru a arăta împlinirea tainei zămislirii Mântuitorului.
„Astăzi este începutul mântuirii noastre”
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că zămislirea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria reprezintă începutul unirii firii omenești cu Dumnezeu, adică începutul mântuirii neamului omenesc.
„Mântuirea înseamnă unirea omului cu Dumnezeu, unirea omului muritor cu Dumnezeu Cel Veșnic și viu. Aici începe unirea firii omenești, luată de Dumnezeu-Fiul, în lucrarea Duhului Sfânt, din firea umană a Maicii Domnului. (…) Fiul lui Dumnezeu Însuși, creându-Și firea umană din umanitatea Maicii Domnului, este socotită această zi ca fiind începutul mântuirii noastre, începutul mântuirii neamului omenesc, prin unirea firii umane cu firea dumnezeiască, care este izvorul vieții veșnice”, a spus Patriarhul Daniel.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că taina Întrupării este mai presus de înțelegerea omenească și este primită prin credință, iar ceea ce Biserica știe cu certitudine este scopul acestei coborâri a Fiului lui Dumnezeu în lume: mântuirea oamenilor.
„Nu știm cum s-a făcut, dar știm de ce s-a făcut. Care este scopul? Scopul coborârii Fiului lui Dumnezeu Celui Veșnic în lume și al întrupării și nașterii din Fecioara Maria s-a făcut pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, după cum se spune în Crezul ortodox niceo-constantinopolitan”, a afirmat Preafericirea Sa.
Întreaga Sfântă Treime lucrează în taina Întrupării
În tâlcuirea pasajului evanghelic de la Sfântul Luca, Patriarhul Daniel a explicat că Buna Vestire descoperă lucrarea comună a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh în zămislirea Domnului Hristos din Fecioara Maria.
„Vedem că, în a doua parte a convorbirii Sfântului Arhanghel Gavriil cu Fecioara Maria, se arată că nașterea Pruncului Iisus nu este una obișnuită, naturală, ci este o lucrare a Duhului Sfânt. (…) Duhul Sfânt deschide creatura spre primirea Creatorului, iar puterea Celui Preaînalt, adică prezența activă a Tatălui ca inițiativă și bunăvoință, lucrează la întruparea Fiului”, a spus Patriarhul României.
El a subliniat că Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu tocmai pentru că Cel născut din ea este Fiul Cel veșnic al Tatălui, iar cinstirea deosebită pe care Biserica i-o acordă izvorăște din această apropiere unică de Sfânta Treime.
„Maica Domnului Iisus Hristos este persoana creată cea mai apropiată de Sfânta Treime, de Persoanele Sfintei Treimi. Ea este mai cinstită decât toate cetele îngerești. Este cea mai apropiată de Sfânta Treime, pentru că din ea S-a născut ca om Unul din Sfânta Treime, Dumnezeu-Fiul”, a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Ascultarea Fecioarei Maria, răspunsul liber la voia lui Dumnezeu
Un accent important al predicii a fost pus pe libertatea omului și pe ascultarea smerită a Maicii Domnului, care a primit chemarea dumnezeiască fără îndoială, fără cerere de semne, cu deplină încredere.
„În momentul în care ea și-a dat acordul – «Fie mie după cuvântul tău» – atunci a început zămislirea Fiului lui Dumnezeu ca om din pântecele Fecioarei Maria. Observăm aici cât de mult respectă Dumnezeu libertatea omului. Dumnezeu dorește ca toți oamenii să se mântuiască. Însă se vor mântui numai cei care răspund cu smerită ascultare și credință fermă chemării Lui la mântuire”, a spus Patriarhul Daniel.
Preafericirea Sa a arătat că Fecioara Maria este noua Eva, a cărei smerenie și ascultare îndreaptă greșeala neascultării protopărinților.
„Din neascultarea de Dumnezeu și din lipsa de smerenie, Eva cea veche a căzut în păcat împreună cu Adam, iar urmarea căderii în păcatul neascultării de Dumnezeu a fost blestemul. Acum însă vedem pe noua Eva, pe Fecioara Maria, care, prin ascultare și smerenie, vindecă și îndreaptă greșeala neascultării protopărinților Adam și Eva”, a explicat Patriarhul României.
„Maica Domnului”, nume din Evanghelie
Patriarhul Daniel a evidențiat și temeiul scripturistic al numelui „Maica Domnului”, arătând că această numire vine chiar din cuvintele Elisabetei, verișoara Fecioarei Maria.
„Numele de Maica Domnului este din Noul Testament, este numele dat de verișoara Maicii Domnului, Elisabeta. Nu i-a spus «verișoara mea, ai venit la mine», ci: «Ce onoare, ce bucurie este aceasta, să fiu vizitată de Maica Domnului meu!»”, a spus Preafericirea Sa.
Întâistătătorul BOR a arătat că această formulă a rămas cea mai răspândită în evlavia poporului român, alături de numirea dogmatică de „Născătoare de Dumnezeu”, statornicită de Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes.
Imnul Acatist și ocrotirea Maicii Domnului
În predica sa, Patriarhul Daniel a amintit și de Imnul Acatist al Bunei Vestiri, numindu-l una dintre cele mai frumoase rugăciuni închinate Maicii Domnului și tainei Întrupării. El a evocat contextul istoric din anul 626, când imnul a fost cântat solemn la Constantinopol ca mulțumire pentru ajutorul Maicii Domnului în apărarea cetății.
Preafericirea Sa a remarcat și înțelesul profund al salutării „Bucură-te”, începută de Arhanghelul Gavriil, confirmată de Elisabeta și preluată de Biserică în nenumărate cântări și rugăciuni.
„Așadar, cinstirea Fecioarei Maria, Maica Domnului, a fost începută de către îngerul Gavriil, care a salutat-o cu smerită plecăciune și i-a zis: «Bucură-te, cea plină de har». Această salutare, «Bucură-te», a fost confirmată de Elisabeta, verișoara Maicii Domnului, iar Biserica a învățat să o cinstească împreună cu îngerii, zicându-i «Bucură-te» și a înmulțit cântările și sărbătorile închinate ei”, a spus Patriarhul.
Un cuvânt despre familie, copii și Marșul pentru Viață
În partea finală a cuvântului, Patriarhul Daniel a vorbit despre Maica Domnului ca ocrotitoare a familiei, a copiilor, a mamelor, a fecioarelor, a monahilor, a văduvelor și a tuturor celor necăjiți. Preafericirea Sa a legat praznicul Bunei Vestiri de prețuirea vieții și de responsabilitatea creștină față de nașterea și creșterea copiilor.
„În mod deosebit, în această zi a Bunei Vestiri, noi prețuim mult binecuvântarea lui Dumnezeu pentru toate familiile și mai ales pentru familiile care dau naștere copiilor sau înfiază, adoptă copii”, a subliniat Patriarhul României.
El a amintit și de manifestările organizate în luna martie pentru ocrotirea vieții, inclusiv Marșul pentru Viață din 28 martie 2026, arătând că susținerea mamelor, a familiilor și a copiilor este o datorie de conștiință și de credință.
Momentul culminant al acestui apel a fost exprimat printr-un mesaj puternic despre destinul spiritual al fiecărui copil și despre valoarea veșnică a nașterii.
„Orice copil care se naște poate ajunge un sfânt, dacă este crescut în credință și iubește pe Dumnezeu și pe aproapele. Prin urmare, darul nașterii unui copil este un dar pentru eternitate”, a afirmat Patriarhul Daniel.
Chemare la rugăciune și la urcuș duhovnicesc
În încheiere, Patriarhul Daniel a îndemnat credincioșii să se roage Maicii Domnului pentru bucuria de a simți lucrarea harului lui Dumnezeu în viața lor, prin rugăciune, prin participarea la sfintele slujbe și prin împlinirea poruncilor iubirii.
„Să ne rugăm Maicii Domnului, cea din care răsare bucuria, să ne dăruiască, prin rugăciunile ei, bucurie din bucuria lui Hristos (…) Să simțim că urcușul spre Înviere, care este postul Sfintelor Paști, Maica Domnului, împreună cu toți sfinții, ne ajută și ne dăruiește bucuria dobândirii sfințeniei, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire”, a spus Preafericirea Sa.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de Patriarhul Daniel, miercuri, 25 martie, la Paraclisul istoric din Reședința Patriarhală:
”În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși
Astăzi, Biserica noastră prăznuiește sărbătoarea Bunei Vestiri. Mai precis, această sărbătoare este scrisă în calendar ca fiind sărbătoarea Bunei Vestiri a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria. Troparul acestei sărbători este acesta:
„Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiul Fecioarei, Se face și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu el, Născătoarei de Dumnezeu să-I strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine.”
Sărbătoarea aceasta a Bunei Vestiri este cea mai veche sărbătoare a Maicii Domnului, pe baza documentelor cunoscute. Și ea s-a stabilit de către Biserică în data de 25 martie, pentru că era prăznuită în diferite biserici locale la date diferite. Abia la sfârșitul secolului al V-lea, după ce, atât în Apus mai întâi, cât și în Răsărit mai târziu, s-a fixat ca dată a sărbătorii Nașterii Domnului sau Crăciunului 25 decembrie, s-a stabilit și această dată. Și, deci, numărând înapoi de la 25 decembrie nouă luni, avem 25 martie, care este ziua zămislirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos sau ziua întrupării Fiului lui Dumnezeu Celui Veșnic din umanitatea Maicii Domnului, ziua înomenirii Fiului Celui Veșnic al lui Dumnezeu.
De aceea se spune: astăzi este începutul mântuirii noastre. Mântuirea, ce înseamnă mântuirea? Mântuirea înseamnă unirea omului cu Dumnezeu, unirea omului muritor cu Dumnezeu Cel Veșnic și viu. Aici începe unirea firii omenești, luată de Dumnezeu-Fiul, în lucrarea Duhului Sfânt, din firea umană a Maicii Domnului, din umanitatea Maicii Domnului.
Și, deci, fiindcă zămislirea înseamnă începutul unirii lui Dumnezeu cu firea umană, Fiul lui Dumnezeu Însuși, creându-Și firea umană din umanitatea Maicii Domnului, este socotită această zi ca fiind începutul mântuirii noastre, începutul mântuirii neamului omenesc, prin unirea firii umane cu firea dumnezeiască, care este izvorul vieții veșnice. Deci, sărbătoarea aceasta ne arată, prin cântările ei, că Ziditorul intră și locuiește în zidirea Sa sau Creatorul intră și viețuiește în creatura Sa. Sfinții Părinți ai Bisericii au meditat îndelung asupra tainei întrupării și au arătat că această taină este mai presus de înțelegere.
Este primită prin credință. Ea s-a împlinit ca un fapt real: zămislirea și nașterea Fiului lui Dumnezeu Celui Veșnic, devenit om din Fecioara Maria, dar nu spune modul în care această unire a Fiului Celui Veșnic al lui Dumnezeu cu umanitatea luată din Fecioara Maria s-a făcut. Deci nu știm cum s-a făcut, dar știm de ce s-a făcut. Care este scopul? Scopul coborârii Fiului lui Dumnezeu Celui Veșnic în lume și al întrupării și nașterii din Fecioara Maria s-a făcut pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, după cum se spune în Crezul ortodox niceo-constantinopolitan.
Deci pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, adică din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor.
Sărbătoarea Bunei Vestiri are ca temei ceea ce spune în Sfânta Evanghelie după Sfântul Evanghelist Luca, și anume faptul că îngerul Gavriil a fost trimis din cer de la Dumnezeu ca să binevestească unei fecioare din Nazaret, pe nume Maria, logodită cu Iosif din neamul lui David, că ea va naște un fiu, iar acest fiu Se va chema Iisus și Fiul Celui Preaînalt. El va împărăți peste casa lui Iacov în veci, iar împărăția Lui nu va avea sfârșit. (Luca 1:30-33)
Îngerul spune Fecioarei Maria că Cel ce Se va naște din ea este Fiul Cel Veșnic al lui Dumnezeu și El va avea o împărăție veșnică. Îndată, Fecioara Maria întreabă, ca nu cumva să fie ispitită sau să se lase înșelată, cum a fost înșelată de diavolul Eva în Rai.
Ea întreabă: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Iar îngerul îi explică, zicând: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema.”
Vedem că, în a doua parte a convorbirii Sfântului Arhanghel Gavriil cu Fecioara Maria, se arată că nașterea Pruncului Iisus nu este una obișnuită, naturală, ci este o lucrare a Duhului Sfânt: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Adică aici vedem cum Duhul Sfânt deschide creatura spre primirea Creatorului, iar puterea Celui Preaînalt, adică prezența activă a Tatălui ca inițiativă și bunăvoință, lucrează la întruparea Fiului. Fiindcă Cel ce Se naște din Fecioară, Fiul lui Dumnezeu Se va chema: „Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema”. Nu un om care va deveni sfânt, ci unul care este deja Sfânt. Deci înțelegem că, la nașterea Domnului Iisus Hristos ca om din Fecioara Maria, acolo lucrează întreaga Sfântă Treime.
Sfântul Duh pregătește creatura spre a primi pe Creator, Dumnezeu Tatăl este prezent prin bunăvoință și inițiativă, iar Sfântul care Se va naște din Fecioară Fiul lui Dumnezeu Se va chema, adică Iisus Hristos este Fiul Cel Veșnic al lui Dumnezeu, Care Se zămislește și Se naște ca om din Fecioara Maria. De aceea, Maica Pruncului Iisus este Născătoare de Dumnezeu.
Iar în Biserica Ortodoxă, îndată după cântarea adresată Preasfintei Treimi, introdusă prin formula „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”, urmează cântarea adresată Maicii Domnului, introdusă prin formula „Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.” De ce? Pentru că Maica Domnului Iisus Hristos este persoana creată cea mai apropiată de Sfânta Treime, de Persoanele Sfintei Treimi. Ea este mai cinstită decât toate cetele îngerești. Este cea mai apropiată de Sfânta Treime, pentru că din ea S-a născut ca om Unul din Sfânta Treime, Dumnezeu-Fiul.
În calendarul creștin ortodox, cinstirea Maicii Domnului se realizează de către Biserică prin zece zile consacrate ei în timpul unui an bisericesc.
În Sfânta Evanghelie după Luca, îngerul spune Fecioarei Maria că întreaga Sfântă Treime este prezentă și activă în momentul zămislirii ca om din ea a Fiului lui Dumnezeu, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Iar acest adevăr, cunoscut în mod tainic numai de Fecioara Maria, după cum i-a spus Arhanghelul Gavriil, va fi cunoscut public la Botezul Domnului Iisus Hristos în Iordan, când se va arăta prezența Sfintei Treimi: „În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Sfintei Treimi s-a arătat.”
Deci s-a arătat în Iordan întreaga Sfântă Treime: glasul Tatălui din ceruri, zicând „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”, iar Duhul Sfânt, în chip de porumbel, coborând peste Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și peste apele Iordanului.
Vedem, așadar, că mântuirea oamenilor în Iisus Hristos se face prin conlucrarea Sfintei Treimi, dar și prin acceptul liber al Maicii Domnului de a împlini voia lui Dumnezeu, adică planul Său de mântuire a lumii.
Îndată după ce a auzit cele spuse ei de către înger, privind nașterea din ea ca om a Fiului lui Dumnezeu, Fecioara Maria, cu multă smerenie și ascultare de Dumnezeu, a răspuns: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”
Prin aceasta vedem că Maica Domnului nu a mai pus întrebări, nu s-a îndoit de ceea ce îngerul i-a spus, nu a cerut semne, cum a făcut preotul Zaharia, și a rămas plină de ascultare smerită și de credință neîndoielnică.
În momentul în care ea și-a dat acordul – „Fie mie după cuvântul tău” – atunci a început zămislirea Fiului lui Dumnezeu ca om din pântecele Fecioarei Maria. Observăm aici cât de mult respectă Dumnezeu libertatea omului. Dumnezeu dorește ca toți oamenii să se mântuiască. Însă, se vor mântui numai cei care răspund cu smerită ascultare și credință fermă chemării Lui la mântuire.
Evanghelia aceasta ne arată că Maica Domnului acceptă să devină ceea ce îngerul i-a spus: cea care naște pe Fiul lui Dumnezeu ca om.
Evanghelia ne mai arată că Sfântul Arhanghel Gavriil amintește și faptul că Elisabeta, cea stearpă, verișoara Maicii Domnului, va naște și ea un prunc.
De asemenea, menționează că zămislirea pruncului Elisabetei a avut deja loc cu șase luni în urmă. Cu alte cuvinte, Sfântul Ioan Botezătorul va fi cu șase luni mai în vârstă decât Domnul Iisus Hristos și el va fi Înaintemergătorul și Botezătorul Său.
Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca ne arată că Fecioara Maria este numită de înger „plină de har” și „binecuvântată între femei”. Apoi, în aceeași Evanghelie, ea este numită de către verișoara sa, Elisabeta, „binecuvântată între femei” și „Maica Domnului meu”.
Deci numele de Maica Domnului este din Noul Testament, este numele dat de verișoara Maicii Domnului, Elisabeta. Nu i-a spus „verișoara mea, ai venit la mine”, ci: „ce onoare, ce bucurie este aceasta, să fiu vizitată de Maica Domnului meu!”
În poporul român, aceasta este formula cea mai folosită, formula de adresare către Maica Domnului. Se folosește, desigur, și „Născătoare de Dumnezeu”, cum a hotărât Sinodul al Treilea Ecumenic de la Efes din 431, „Theotokos”, adică „Născătoare de Dumnezeu”, dar, în general, această numire de „Maica Domnului”, din Evanghelia după Luca, este cea mai folosită în poporul român. Și, desigur, este și mai ușor de exprimat, mai direct: Născătoarea de Dumnezeu este Mama Domnului Iisus Hristos.
Și Evanghelia mai spune că Maica Domnului, după ce s-a întâlnit cu verișoara sa, Elisabeta, fiind inspirată, adică Fecioara Maria, fiind inspirată de Duhul Sfânt, a profețit, zicând despre sine: „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”, adică toate generațiile, cum este în textul biblic, dar se poate înțelege și toate popoarele, „că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui”.
Așadar, cinstirea Fecioarei Maria, Maica Domnului, a fost începută de către îngerul Gavriil, care a salutat-o cu smerită plecăciune și i-a zis: „Bucură-te, cea plină de har”. Această salutare, „Bucură-te”, a fost confirmată de Elisabeta, verișoara Maicii Domnului, iar Biserica a învățat să o cinstească împreună cu îngerii, zicându-i „Bucură-te” și a înmulțit cântările și sărbătorile închinate ei.
În acest sens, cea mai frumoasă cântare și rugăciune pe care Biserica a compus-o este Acatistul Bunei Vestiri, sau Imnul Acatist, primul acatist al Bisericii Ortodoxe, închinat Maicii Domnului și tainei întrupării Fiului lui Dumnezeu Celui Veșnic din ea, ca om, pentru ca să devină Mântuitorul lumii.
Anul acesta se împlinesc 1400 de ani de când, în anul 626, acest imn a fost cântat solemn la Constantinopol, în timpul Patriarhului Serghie, în Biserica Vlaherne, sau Biserica Vlahilor din Constantinopol, ca mulțumire adusă ei pentru că a apărat cetatea Constantinopolului împotriva invaziei avarilor, slavilor și perșilor. În acel an, când împăratul bizantin Heraclie nu era în Constantinopol, ci într-o campanie militară împotriva perșilor.
Și, deci, fiindcă printr-o minune s-a iscat o furtună pe mare și a înecat majoritatea corăbiilor celor care voiau să cucerească cetatea Constantinopolului, Maica Domnului arătându-se înveșmântată în haine strălucitoare pe zidurile cetății, i s-a adus mulțumire și s-a folosit acest Imn Acatist, care se pare că datează din secolele V–VI, dar atunci i s-a adăugat condacul de la început: „Apărătoare Doamnă”, tradus în limba greacă.
Deși, în limba greacă, începutul este „Preaputernic General de armată”, cred că traducerea română a avut în vedere o expresie latină din cultul Bisericii Apusene, în care Maica Domnului se numește „advocata nostra”, apărătoarea noastră. Și ai noștri, când au tradus, nu au spus „general preaputernic”, ci au zis „Apărătoare Doamnă”.
Și, deci, Maica Domnului este numită în primul condac, care a fost adăugat la Imnul Acatist atunci, în 626, ca fiind apărătoare a cetății Constantinopolului.
Anul acesta, Patriarhia Ecumenică a hotărât, prin sinodul adunat recent la Constantinopol, să trimită o enciclică prin care evocă această deosebită importanță a Imnului Acatist în viața Bisericii Ortodoxe, în general.
În acest Acatist se spune: „Bucură-te, cea prin care răsare bucuria! Bucură-te, cea prin care piere blestemul!”
Din neascultarea de Dumnezeu și din lipsa de smerenie, Eva cea veche a căzut în păcat împreună cu Adam, iar urmarea căderii în păcatul neascultării de Dumnezeu a fost blestemul. Acum însă vedem pe noua Eva, pe Fecioara Maria, care, prin ascultare și smerenie, vindecă și îndreaptă greșeala neascultării protopărinților Adam și Eva.
De aceea este numită Eva cea nouă, după cum Iisus este numit Noul Adam. Pentru că erau mândri și neascultători, Adam și Eva s-au lăsat înșelați de șarpe, adică de diavolul, crezând că pot să devină ca Dumnezeu fără a asculta de Dumnezeu. Însă, prin smerenie, noua Eva, Fecioara Maria, Maica Domnului, și Fiul ei, Noul Adam, Iisus Hristos, au arătat ascultare desăvârșită.
Prin ascultarea Fecioarei Maria se ridică Adam cel căzut și se șterg lacrimile Evei, în înțelesul că nu ne naștem ca să murim, ci ne naștem ca să trăim veșnic prin credință, pentru că prin credință dreptul va fi viu.
Așadar, Fecioara Maria, Maica Domnului, este cinstită ca icoană vie a Bisericii, ascultătoare de Dumnezeu întru smerenie. Ea este pentru noi învățătoare și rugătoare.
Fecioara Maria, Maica Domnului, este ocrotitoarea familiei, a copiilor, a mamelor, dar și a fecioarelor. Este ocrotitoarea preoților, pentru că Fiul ei, Domnul Iisus Hristos, este Marele Preot, Arhiereul veșnic.
Este ocrotitoarea monahilor și a monahiilor, care și-au consacrat viața slujirii lui Dumnezeu prin feciorie, mai ales prin rugăciune, prin pocăință, prin viață curată și fapte bune. Este ocrotitoarea văduvelor, a săracilor, a celor necăjiți, așa cum se spune în Acatistul Icoanei Maicii Domnului, „Bucuria celor necăjiți”.
Este bucurie și iubire smerită pentru cei pe care nu îi mai iubește nimeni, cum se spune într-una dintre cântările adresate ei.
În mod deosebit, în această zi a Bunei Vestiri, noi prețuim mult binecuvântarea lui Dumnezeu pentru toate familiile și mai ales pentru familiile care dau naștere copiilor sau înfiază, adoptă copii.
De aceea, de mai mulți ani, în România, se organizează luna martie ca o lună de rugăciune și de sfătuire pentru a proteja viața copiilor. Iar în mod deosebit se organizează Marșul pentru Viață, care, anul acesta, 2026, va avea loc în ziua de 28 martie.
Prin această activitate se încurajează nașterea copiilor, ajutorarea familiilor și a tinerelor fete care poartă sarcină, ajutorarea tuturor celor care iubesc viața ca dar al lui Dumnezeu, deoarece omul care se naște pe pământ devine nu numai cetățean al patriei pământești, ci, dacă trăiește o viață în sfințenie, potrivit voii lui Dumnezeu, poate ajunge și cetățean al Raiului, al Împărăției Cerurilor.
Orice copil care se naște poate ajunge un sfânt, dacă este crescut în credință și iubește pe Dumnezeu și pe aproapele.
Prin urmare, darul nașterii unui copil este un dar pentru eternitate.
Să ne rugăm Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să ne dăruiască bucuria de a simți harul lui Dumnezeu lucrând în noi atunci când ascultăm de Dumnezeu, când Îl iubim prin rugăciune și prin fapte bune, când Îl preamărim prin mărturisirea credinței ortodoxe, prin participarea la sfintele slujbe, la sfintele Taine ale Bisericii și prin împlinirea poruncilor iubirii față de Dumnezeu și față de semeni, pe care Domnul Hristos ni le arată în Sfânta Evanghelie, care este Evanghelia mântuirii și a slavei veșnice.
Să ne rugăm Maicii Domnului, cea din care răsare bucuria, să ne dăruiască, prin rugăciunile ei, bucurie din bucuria lui Hristos, Cel preaslăvit de Biserică în Canonul Învierii, ca fiind bucuria cea veșnică.
Să simțim că urcușul spre Înviere, care este postul Sfintelor Paști, Maica Domnului, împreună cu toți sfinții, ne ajută și ne dăruiește bucuria dobândirii sfințeniei, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire.
Amin.”
