Duminică, 15 iunie 2025, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat Sfânta Liturghie la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală, cu prilejul Duminicii întâi după Rusalii, cunoscută și ca Duminica Tuturor Sfinților.
„Această sărbătoare ne arată, în esență, că sfinții sunt roadele lucrării Duhului Sfânt în lume și, desigur, aceasta ne arată iubirea lui Dumnezeu față de oameni”, a spus Preafericitul Părinte.
Duhul Sfânt zidește Biserica și sfințește oamenii
Preafericirea Sa a explicat că: „Rostul venirii sau pogorârii Sfântului Duh în lume este constituirea văzută a Bisericii lui Hristos și sfințirea oamenilor. Biserica lui Hristos a fost instituită de El și constituită prin lucrarea Duhului Sfânt și prin botezul celor 3000 de oameni în numele Preasfintei Treimi”.
Unitatea Bisericii este unitate în sfințenie
Patriarhul Daniel a subliniat legătura profundă dintre unitate și sfințenie: „Unitatea și sfințenia nu se realizează niciodată prin iubire pătimașă de sine, prin orgoliu și prin dorințe de dominare asupra altora, ci prin comuniune întru iubire smerită. Majoritatea schismelor și ereziilor s-au făcut din mândrie, din orgoliu, din iubire de sine pătimașă, narcisistă, sau din dorințe de a domina asupra altora.”
Sfinții – cunoscuți și necunoscuți
Patriarhul a evocat și răspunsul lui Dumnezeu către prorocul Ilie: „Mi-am oprit dintre israeliți șapte mii de bărbați — genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal și buzele tuturor acestora nu l-au sărutat.” (III Regi 19, 18). „Pentru Dumnezeu există totdeauna mai mulți sfinți decât cei cunoscuți de oameni. Dumnezeu va arăta slava acestor sfinți atunci când dorește El, în timpul istoriei sau la a doua venire a lui Hristos, la înnoirea lumii despre care vorbește Evanghelia de astăzi.”
Bogăția harului în locul bunurilor materiale
Referindu-se la răsplata celor care urmează lui Hristos, Patriarhul a explicat: „Acest «înmulțit» sau «însutit va lua» se referă la bogăția harului iubirii lui Hristos, mai precis la bucuria crescândă și nelimitată a comuniunii omului cu Hristos.”
Prietenii lui Dumnezeu și ocrotitorii credincioșilor
În final, Preafericitul Daniel a spus: „Duminica aceasta ne arată că toți sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu, învățători, rugători și ocrotitori ai credincioșilor pe calea mântuirii. Multe binecuvântări dăruiește Dumnezeu celor care cred în El și împlinesc voia Lui în viața lor.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinților), 15 iunie 2025, Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de la Reședința Patriarhală:
”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Preacuvioși, preacucernici părinți, preacuvioase maici, iubiți credincioși, duminica aceasta este Duminica întâi după Rusalii, numită și Duminica Tuturor Sfinților. Această sărbătoare ne arată, în esență, că sfinții sunt roadele lucrării Duhului Sfânt în lume și, desigur, aceasta ne arată iubirea lui Dumnezeu față de oameni.
Evanghelia după Matei, capitolul 10, ne arată cuvântul Mântuitorului despre cei care au lăsat toate și L-au urmat pe El. În partea a doua a Evangheliei se spune: „Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, la a doua venire, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau copii sau țarini pentru numele Meu, înmulțit sau însutit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni. Și mulți dintâi vor fi pe urmă și cei de pe urmă vor fi întâi.”
Această Evanghelie este rânduită de Biserică spre a fi citită în Duminica Tuturor Sfinților. Duminica Tuturor Sfinților urmează în calendar imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh pentru patru motive:
Primul motiv este pentru a înțelege că rostul venirii sau pogorârii Sfântului Duh în lume este constituirea văzută a Bisericii lui Hristos și sfințirea oamenilor.
Al doilea motiv este pentru că toți sfinții înseamnă sfinții cunoscuți și necunoscuți de către oameni.
Al treilea motiv este pentru că toți sfinții au crezut într-un singur Dumnezeu și I-au slujit lui Hristos.
Al patrulea motiv este pentru că toți sfinții se află în ceruri, uniți prin harul Preasfintei Treimi, adică trăiesc în comuniune.
În acest sens, Duminica Tuturor Sfinților urmează imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Și aceasta pentru că Biserica Ortodoxă a înțeles că rostul venirii Duhului Sfânt în lume este sfințirea oamenilor. În aceasta se deosebește Biserica Ortodoxă de comunitățile creștine occidentale care pomenesc pe toți sfinții și pe toți morții la începutul lunii noiembrie, pe 1 și 2 noiembrie.
Această sfințenie pe care o primesc oamenii este comunicată sau împărtășită de Duhul Sfânt prin coborârea asupra apostolilor și prin botezul celor trei mii de oameni la Cincizecime. Cu alte cuvinte, Biserica lui Hristos, ca și comunitate divino-umană, de oameni din popoare diferite — pentru că evreii prezenți la Ierusalim la Cincizecime veneau din popoare diferite — este constituită prin lucrarea Duhului Sfânt.
Dar Biserica lui Hristos a fost întemeiată tainic de El în mai multe etape de pregătire, începând cu întruparea și chemarea ucenicilor la apostolat, dar în mod deosebit prin jertfa de pe cruce, când Hristos a arătat deplina Sa ascultare ca om față de Dumnezeu. De aceea, Sfinții Părinți spun că Biserica a fost întemeiată tainic de Hristos prin jertfa de pe cruce, după ce a zis: „Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul”, și “Săvârșitu-S-a”.
De aceea, din coasta Lui a ieșit apă și sânge, adică simbolul Botezului și al Euharistiei. Iar Maica Domnului, icoana Bisericii, este sub cruce, în partea dreaptă, acolo unde a fost străpunsă coasta lui Hristos. Aceasta este întemeierea sau instituirea Bisericii din punct de vedere tainic, în umanitatea deplină, ascultătoare a lui Hristos față de Dumnezeu.
Fiindcă Biserica este unirea umanului cu divinul, ea începe cu întruparea Domnului și se arată în mod desăvârșit prin ascultarea desăvârșită a lui Hristos. Prin această ascultare smerită și fidelă până la moarte, și încă moarte pe cruce, Iisus a vindecat sau a ridicat păcatul neascultării protopărinților Adam și Eva și a deschis o nouă cale, anume calea spre înviere și spre viață veșnică pentru umanitate.
După ce Hristos cel răstignit, înviat și înălțat întru slavă la ceruri, a șezut împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt în Sfânta Treime, a oferit umanitatea Sa sfințită și îndumnezeită Tatălui ca pârgă, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, împăcând pe Tatăl cu lumea, cu umanitatea. Și, ca urmare, Dumnezeu Tatăl, la cererea sau rugămintea Fiului, trimite pe Duhul Sfânt.
Iar Duhul Sfânt comunică sau împărtășește celor care cred în Hristos și se botează în numele Preasfintei Treimi viața divino-umană a lui Hristos, viața lui Hristos din umanitatea Sa îndumnezeită. Și aceasta se vede cel mai mult în toate tainele Bisericii, dar în mod deosebit în Sfânta Euharistie, care este Trupul lui Hristos plin de Duhul Sfânt. Nu este doar Trupul lui Hristos, cum uneori din neglijență se uită să se precizeze; noi avem epicleză, nu doar cuvinte de instituire.
Deci această comunicare a vieții divino-umane a lui Hristos, din umanitatea Sa îndumnezeită, care se află în slava Preasfintei Treimi, este Biserica lui Hristos. Și ca atare, rostul Bisericii este sfințirea oamenilor, fiindcă oamenii se sfințesc prin harul Sfintei Treimi împărtășit de Duhul Sfânt, ca viață nouă în Hristos, ca viața lui Hristos dăruită oamenilor. Și Hristos fiind Cel Unul Sfânt, cei care se unesc cu El se sfințesc.
De aceea este important să înțelegem că Duminica Tuturor Sfinților este, în primul rând, realizarea scopului constituirii Bisericii lui Hristos. Deci Biserica lui Hristos a fost instituită de El și constituită prin lucrarea Duhului Sfânt și prin botezul celor 3000 de oameni în numele Preasfintei Treimi, și astfel, prin botez, se extinde mereu această lucrare.
Conștiința scopului pogorârii Duhului Sfânt și a scopului Bisericii pe pământ este exprimată mai ales prin sărbătoarea Duminica Tuturor Sfinților. Aici vedem că Duhul Sfânt vine în lume pentru a constitui duhovnicește, în mod văzut, Biserica lui Hristos ca și comunitate divino-umană, sau adunare a oamenilor din popoare diferite, în iubirea Preasfintei Treimi, pe baza credinței lor în Iisus Hristos.
Deci Duhul Sfânt face din oamenii credincioși sfinți. De aceea, prochimenul apostolului care s-a citit astăzi spune: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi” (Psalmul 67, versetul 36).
Această împărtășire a sfințeniei lui Hristos, prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, îi face pe oameni minunați pentru că sunt plini de harul Duhului Sfânt. Astfel, Duhul Sfânt îl ajută pe omul credincios să crească duhovnicește, astfel încât chipul lui Dumnezeu din om să devină asemănare cu Dumnezeu prin har, adică prin împărtășire de sfințenia lui Dumnezeu.
Prin lucrarea cu harul Duhului Sfânt, creștinul dreptcredincios, rugător și smerit, se apropie mereu de Dumnezeu-Tatăl și simte bucuria că este fiul duhovnicesc al Său după har, în Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu.
Așadar, pogorârea Sfântului Duh în lumea căzută în păcat are ca scop ridicarea oamenilor la viața de sfințenie, spre a fi asemenea Fiului lui Dumnezeu, care S-a făcut om, pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har.
Sărbătoarea de astăzi ne mai amintește că sfinții din cer nu se află în izolare, ci în comuniune de iubire prin harul Preasfintei Treimi. În fiecare zi din calendarul Bisericii Ortodoxe Române sunt pomeniți unul sau mai mulți sfinți. La fiecare Sfântă Liturghie, începând cu proscomidia, sunt pomeniți Maica Domnului și toți sfinții, grupați în nouă cete — cete diferite de îngeri și oameni slujitori ai lui Dumnezeu:
- prima ceată: arhanghelii și puterile cerești netrupești;
- a doua ceată: prorocii;
- a treia: apostolii;
- a patra: ierarhii;
- a cincea: mucenicii;
- a șasea: cuvioșii;
- a șaptea: doctorii fără de arginți;
- a opta: Sfinții Părinți Ioachim și Ana;
- a noua: sfântul a cărui liturghie se săvârșește.
Deci, cu toate că în fiecare zi sunt pomeniți unul, doi sau trei sfinți, Liturghia care se săvârșește în Ortodoxie pomenește pe toți sfinții, iar în mod special există și o sărbătoare consacrată pomenirii tuturor sfinților într-o singură zi, iar aceasta se numește Duminica Tuturor Sfinților.
Deoarece toți sfinții au crezut într-un singur Dumnezeu și au mărturisit credința lor în Iisus Hristos, această sărbătoare ne ajută să înțelegem că în ceruri sfinții nu trăiesc în izolare, ci în comuniune, iar unitatea Bisericii se arată cu prioritate în comuniunea sfinților de-a lungul veacurilor. Unitatea Bisericii nu se arată doar prin faptul că se referă la un centru administrativ pământesc, ci prin unitatea de mărturisire a dreptei credințe, de simțire și gândire duhovnicească de-a lungul veacurilor, nu doar sincronic, ci și diacronic.
De aceea, noi, când mărturisim dreapta credință, mărturisim credința sfinților prooroci, a sfinților apostoli, a sfinților părinți din sinoadele ecumenice și a sfinților viețuitori de-a lungul veacurilor. În simbolul credinței ortodoxe mărturisim că Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolească. Vedem că unitatea Bisericii este imediat legată de sfințenia ei, deoarece și în Dumnezeu unitatea și sfințenia sunt nedespărțite.
Mai precis, Dumnezeu cel sfânt este unul nu pentru că ar fi o singurătate eternă, ci pentru că este comuniune desăvârșită de aceeași ființă divină, de viață și de iubire veșnică a trei persoane sfinte, egale, distincte și nedespărțite: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. În acest sens, slava Sfintei Treimi este frumusețea comuniunii Sale interne desăvârșite, precum și a iubirii Sale milostive și smerite, împărtășite lumii create.
Așadar, când vorbim despre slava Sfintei Treimi, vorbim despre frumusețea, strălucirea iubirii Sale veșnice între persoanele Sfintei Treimi și în comunicarea acestei iubiri către creație, către lumea creată. Sfințenia lui Dumnezeu este iubirea Sa desăvârșită, iar Dumnezeu împărtășește sfințenia Sa oamenilor pe măsura credinței lor adevărate și a iubirii lor smerite, adică potrivit capacității omului de a primi harul sfințeniei.
Aici Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: „Hristos este învățat cu cei învățați și simplu cu cei simpli; savant cu cei savanți și simplu cu cei simpli” și spune că „dăruiește fiecăruia potrivit capacității sale de a-L primi.” Aceeași Evanghelie, când o ascultă un profesor de teologie sau un credincios de la țară, comunică pe același Hristos, doar că există capacitate și sensibilitate de receptare diferită: este savant cu cei savanți — Hristos dă înțelesuri profunde duhovnicești — și simplu cu cei simpli în smerenia Sa.
Așadar, vedem că sfințenia aceasta nu este ceva magic, ci este iubirea lui Dumnezeu care se arată mai întâi între persoanele Sfintei Treimi și apoi în lucrarea Lor pentru umanitate.
Din aceste motive, Duminica Tuturor Sfinților ne arată taina unității Bisericii trăite în sfințenie. Unitatea și sfințenia nu se realizează niciodată prin iubire pătimașă de sine, prin orgoliu și prin dorințe de dominare asupra altora, ci prin comuniune întru iubire smerită. Majoritatea schismelor și ereziilor s-au făcut din mândrie, din orgoliu, din iubire de sine pătimașă, narcisistă, sau din dorințe de a domina asupra altora — dorința de întâietate față de alții și de a se deosebi de ceilalți cu orice chip. Aceasta a dus la multe dezbinări în Biserică și la multe schisme.
De aceea sfinții părinți spun că unitatea aceasta se menține prin rugăciune, prin smerenie și prin împreună-lucrare. Chiar și părinții din pustie, care erau cei mai îndepărtați oameni de orașe sau sate, aveau conștiința comuniunii lor cu Sfânta Biserică. De aceea, chiar și aceia dintre ei care au ajuns la o sfințenie deosebită și au pregustat încă din viața aceasta pământească lumina sau slava Împărăției cerurilor, totuși, înainte de moarte, au cerut să primească Sfânta Euharistie, Trupul și Sângele Domnului — ca de pildă Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca — arătând astfel că ei fac parte din Sfânta Biserică a lui Hristos, din Trupul Său tainic, plin de Duhul Sfânt.
Așadar, pentru a sublinia legătura dintre sfințenie și unitate sau comuniune, Biserica a rânduit sărbătoarea numită Duminica Tuturor Sfinților, arătând deodată diversitatea și comuniunea sfinților, uniți între ei prin același har și aceeași credință în Hristos, deși sunt diferiți ca vârstă, ca timp și loc în care au trăit, ca neam sau etnie, ca gen — bărbat sau femeie —, ca rang în societate — de la împărați până la simplii țărani, de la oameni vestiți până la anonimi sau necunoscuți.
Toate cetele de sfinți, în bogăția diversității lor și în frumusețea comuniunii lor cu Preasfânta Treime, o au în frunte pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, deoarece ea a născut ca om pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul Sfânt, pe Iisus Hristos, Capul Bisericii și Mântuitorul lumii.
Duminica Tuturor Sfinților arată legătura dintre sfinții cunoscuți și sfinții necunoscuți oamenilor, dar toți uniți în harul și iubirea Preasfintei Treimi. Noi avem în calendar sfinții cunoscuți de Biserică și proclamați ca atare. Biserica nu dăruiește sfințenia acestora, ci o recunoaște — sfințenia pe care le-a dăruit-o Preasfânta Treime prin harul Duhului Sfânt.
Însă, deja în Vechiul Testament vedem că există mai mulți oameni sfinți decât se crede la un moment dat de către cineva. Există o mulțime de sfinți necunoscuți de către oameni. Așa, de pildă, amintim convorbirea profetului Ilie cu Dumnezeu, când Ilie zice către Dumnezeu: „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul, Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat altarele Tale și pe prorocii Tăi i-au ucis cu sabia; am rămas eu singur și ei caută sufletul meu.” (III Regi 19, 10)
Însă Dumnezeu îi răspunde lui Ilie, zicând: „Mi-am oprit dintre israeliți șapte mii de bărbați — genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal și buzele tuturor acestora nu l-au sărutat.” (III Regi 19, 18)
Deci, pentru Dumnezeu există totdeauna mai mulți sfinți decât cei cunoscuți de oameni. Dumnezeu va arăta slava acestor sfinți atunci când dorește El: fie în timpul istoriei, fie la a doua venire a lui Hristos, la înnoirea lumii despre care vorbește Evanghelia de astăzi. Atunci, desigur, se vor arăta toți sfinții, cunoscuți și necunoscuți de oameni.
De aceea, Duminica Tuturor Sfinților are și un caracter profetic de anticipare sau prevestire a comuniunii sfinților din împărăția lui Dumnezeu, de pregustare a frumuseții și bucuriei comuniunii tuturor sfinților, cunoscuți și necunoscuți de oameni în timpul istoriei. Așadar, Duminica Tuturor Sfinților, cunoscuți și necunoscuți, trecuți, prezenți și viitori sfinți, este deschisă spre viitorul ultim, până la sfârșitul veacurilor, cu mulțimea de sfinți care se vor naște și vor trăi pe pământ în veacurile care urmează, până la sfârșitul lumii.
Evanghelia ne mai spune că Mântuitorul Iisus Hristos a răspuns Sfântului Apostol Petru, când acesta a zis: „Și noi, care am lăsat case, familii, rude și am urmat Ție, cu noi ce va fi?” Adică întreba într-un fel practic, cum se obișnuiește în popor: „Noi ce primim? Ce câștigăm noi din aceasta?”
Atunci Iisus îi spune, citez: „Oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarine pentru numele Meu, înmulțit — s-a tradus în română, dar în alte limbi se spune însutit — va lua înapoi și va moșteni viața veșnică.” (Matei 19, 29)
La ce se referă acest „înmulțit” sau „însutit va lua”, în raport cu tot ce au lăsat sau la ce au renunțat oamenii pentru a-L urma pe Hristos? Acest „înmulțit” sau „însutit va lua” se referă la bogăția harului iubirii lui Hristos, mai precis la bucuria crescândă și nelimitată a comuniunii omului cu Hristos.
În această privință, Sfântul Chiril al Alexandriei spune, citez: „Cei care au lăsat rude după trup vor primi asemănarea cu Dumnezeu și frăție cu sfinții. Și cei ce au lăsat țarine vor primi paradisul, vor primi Ierusalimul ceresc în locul caselor de piatră.” Am încheiat citatul.
Așadar, cine urmează lui Hristos, crede în El și iubește prin rugăciune și fapte bune, acela „înmulțit” sau „însutit va lua”, adică a renunțat la ceva trecător — averi materiale —, dar primește în viața lui pe Cineva netrecător: pe Hristos Cel veșnic, izvorul vieții și al fericirii eterne.
De aceea, Duminica aceasta ne arată că toți sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu, învățători, rugători și ocrotitori ai credincioșilor pe calea mântuirii. Multe binecuvântări dăruiește Dumnezeu celor care cred în El și împlinesc voia Lui în viața lor.
Prin urmare, întrucât Dumnezeu ne iubește cu o iubire infinită și veșnică, să răspundem permanent iubirii Lui prin rugăciune și prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire. Amin.”
