Patriarhul Daniel a explicat, duminică, 5 iulie 2026, în cuvântul rostit la Duminica a V-a după Rusalii, semnificațiile vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarei.
Trei învățături ale Evangheliei
Preafericirea Sa a arătat că Evanghelia acestei duminici transmite trei învățături principale: demonii mărturisesc dumnezeirea lui Hristos și faptul că El este Judecătorul lumii, iubirea milostivă a Mântuitorului îi eliberează pe oameni de stăpânirea duhurilor rele, iar înecarea porcilor a fost, în același timp, mustrare pentru gadareni și vestire a puterii lui Iisus.
„În esență, Evanghelia ne arată că bunătatea lui Hristos îi eliberează pe oameni de răutatea demonilor”, a spus Patriarhul României.
Demonii dezumanizează persoana
Vorbind despre starea celor doi demonizați, Patriarhul Daniel a explicat că aceștia ajunseseră într-o stare de „moarte socială și spirituală”, fiind izolați de comunitate și lipsiți de libertatea propriei persoane.
„Evanghelia ne arată că demonii îi înrobesc pe oameni în furie, îi înstrăinează și îi dezumanizează”, a afirmat Preafericirea Sa.
Patriarhul a subliniat că Domnul Iisus Hristos vine tocmai spre oamenii părăsiți și înfricoșători pentru ceilalți, pentru a le reda libertatea și demnitatea.
„Domnul Iisus Hristos vrea să-i elibereze pe oameni de răutate și violență, să-i facă pașnici și prietenoși, să-i transforme din răufăcători în binefăcători”, a spus Patriarhul Daniel.
Gadareni, mai preocupați de paguba materială
Referindu-se la înecarea turmei de porci, Patriarhul României a arătat că locuitorii Gadarei au fost mai afectați de pierderea materială decât bucuroși pentru vindecarea celor doi oameni.
„Înțelegem, așadar, că locuitorii cetății Gadara erau mai preocupați de valoarea materială a porcilor decât de eliberarea și vindecarea spirituală a concetățenilor lor posedați”, a explicat Preafericirea Sa.
Potrivit Patriarhului Daniel, această pagubă a devenit și o formă de vestire a puterii lui Hristos asupra demonilor.
Crucea și rugăciunea alungă puterea duhurilor rele
În partea finală a predicii, Patriarhul Daniel a vorbit despre continuarea lucrării lui Hristos în Biserică, prin rugăciune, pocăință, Sfintele Taine și semnul Sfintei Cruci.
„Rugăciunea zilnică a omului credincios și puterea semnului Sfintei Cruci, pe care credinciosul îl folosește adesea, alungă puterea duhurilor rele”, a spus Patriarhul României.
Preafericirea Sa a subliniat că eliberarea de lucrarea duhurilor rele se face prin credință puternică, rugăciune fierbinte, post, pocăință, spovedanie și împărtășirea cu Sfânta Euharistie.
„Dacă Îl iubim pe Hristos, nu ne temem de demoni”, a afirmat Patriarhul Daniel.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris integral cuvântul de învățătură rostit de Patriarhul Daniel duminică, 5 iulie 2026, în Duminica a 5-a după Rusalii:
„Astăzi, Biserica noastră serbează Duminica a V-a după Rusalii. În Evanghelia acestei duminici se vorbește despre vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei. În esență, Evanghelia ne arată că bunătatea lui Hristos îi eliberează pe oameni de răutatea demonilor.
Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii ne arată trei învățături principale.
Prima: chiar și demonii mărturisesc dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos și faptul că El este Judecătorul lumii.
A doua învățătură: iubirea milostivă a lui Iisus îi eliberează pe oameni de stăpânirea duhurilor rele.
A treia învățătură: paguba materială produsă de înecarea multor porci a fost o mustrare pentru gadareni, dar și o vestire a puterii lui Iisus în ținutul lor.
Iisus a fost întâmpinat în ținutul gadarenilor de doi îndrăciți sau demonizați, care erau foarte răi, furioși și periculoși. Aceștia locuiau în morminte, înțelegându-se simbolic prin aceasta și faptul că se aflau într-o stare de moarte socială și spirituală, adică de totală izolare de comunitate și de harul rugăciunii.
Cei doi oameni îndrăciți sau demonizați erau plini de răutate și îi urau pe ceilalți oameni, purtându-se foarte violent cu ei. De fapt, nu ei înșiși se purtau violent cu oamenii, ci duhurile rele care puseseră stăpânire pe ei.
Evanghelia ne arată că duhurile rele care îi stăpâneau pe acești doi oameni se foloseau de vocea lor și strigau:
„Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne osândești?”
Prin acest strigăt înțelegem că demonii mărturisesc dumnezeirea lui Iisus și, în același timp, ei se tem de puterea Lui, ca Judecător al lumii la sfârșitul veacurilor, când satana și toți slujitorii lui vor fi pedepsiți.
De aceea, duhurile rele Îl întrebau pe Iisus:
„Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?”
Adică mai înainte de Judecata finală sau universală a lumii.
Demonii care puseseră stăpânire pe acești doi oameni cunoșteau mai mult decât oamenii obișnuiți ce se va întâmpla în ziua Judecății cu cei care săvârșesc răul.
Dar acum Domnul Iisus Hristos îi judecă și îi chinuiește pe demoni nu prin mustrare, ci prin prezența Sa fizică alături de oamenii în care se aflau demonii, adică prin contrastul dintre iubirea Lui milostivă și răutatea violentă a demonilor față de oameni.
Deși nu i-a certat și nu i-a pedepsit atunci pe acești demoni răi și necurați, Iisus îi chinuia totuși, deoarece le provoca suferință spirituală numai prin prezența sfințeniei Lui și a compasiunii Lui lângă oamenii chinuiți de demoni.
Nimeni dintre locuitorii ținutului Gadarei nu L-a rugat pe Iisus să vină acolo pentru a-i vindeca sau a-i elibera pe acești doi oameni demonizați.
De ce?
Pentru că locuitorii cetății din care proveneau acești doi oameni chinuiți de demoni nu îi mai considerau oameni, ci îi asimilau cu demonii răufăcători.
Prin lucrarea duhurilor rele care se aflau în ei, acești oameni chinuiți deveniseră foarte furioși și violenți.
Dar tocmai spre acești doi oameni demonizați, de care nimeni din cetate nu se mai îngrijea, ci toți se temeau, vine Iisus să-i elibereze.
În mod intenționat, Iisus a venit în locul acela în care persoana umană era chinuită, înstrăinată și înrăită, scoasă din firescul ei.
Evanghelia ne arată că demonii îi înrobesc pe oameni în furie, îi înstrăinează și îi dezumanizează.
Însă, Domnul Iisus Hristos vrea să-i elibereze pe oameni de răutate și violență, să-i facă pașnici și prietenoși, să-i transforme din răufăcători în binefăcători, ca ei să-și redobândească demnitatea de ființe create după chipul lui Dumnezeu, Cel Bun și Milostiv.
Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți ai Bisericii îi numesc adesea pe demoni ucigași de oameni, vrăjmași ai omului sau chinuitori ai oamenilor.
Domnul Iisus Hristos nu vorbește direct cu demonii, nu coboară la nivelul lor și nu le dă explicații, deoarece demonii sunt mândri și vicleni. El nu le acordă multă atenție și nu le explică lucrarea Sa, deoarece săvârșește orice faptă sau minune din iubire sinceră și smerită față de oameni și pentru mântuirea lor, nu din mândrie egoistă sau din dorința de a fi lăudat de oameni.
Când vine spre cei doi oameni demonizați, Domnul Iisus Hristos vrea să le vindece sufletul de captivitate și înstrăinare, deoarece omul a fost creat după chipul Persoanelor divine, libere și iubitoare.
Cei doi cetățeni gadareni, posedați de demoni, deși sunt oameni, totuși nu mai sunt persoane umane libere, deoarece ei nu mai folosesc în mod liber și personal propriile lor facultăți mintale și propriile lor simțiri sufletești, ci altcineva se folosește de vocea lor, de gândirea lor și de mișcările trupului lor. Ei sunt, de fapt, posedați de demoni și înstrăinați de propria lor persoană.
Aceasta înseamnă că duhurile rele îl înstrăinează pe om de Dumnezeu, de ceilalți oameni și de el însuși.
Însă, Domnul Iisus Hristos, Doctorul desăvârșit al sufletelor și al trupurilor, îi eliberează, îi vindecă și face din oamenii posedați oameni liberi, redându-le libertatea și demnitatea, precum și bucuria de a fi în comuniune cu El și cu semenii.
Demonii, plini de răutate, văzând că Iisus voia să-i elibereze pe oamenii chinuiți de ei, I-au cerut să-i lase să intre într-o turmă mare de porci aflată în apropiere, o turmă de aproximativ două mii de porci, după cum ne spune Sfântul Evanghelist Marcu, în capitolul al V-lea, versetul 13.
Iisus acceptă cererea demonilor care, ieșind din cei doi oameni, au intrat îndată în porci, iar turma întreagă s-a aruncat în mare și, înecându-se, a murit.
Atunci, în mare grabă, cei care păzeau porcii au vestit locuitorilor cetății cele întâmplate, iar aceștia, văzând că Iisus le-a cauzat o mare pagubă materială, I-au cerut să plece din hotarele lor.
Înțelegem, așadar, că locuitorii cetății Gadara erau mai preocupați de valoarea materială a porcilor decât de eliberarea și vindecarea spirituală a concetățenilor lor posedați.
În loc să se bucure că doi oameni, care fuseseră robiți de demoni, au fost vindecați și să-I arate recunoștință lui Iisus, acești locuitori ai cetății Gadara I-au cerut să plece de la ei.
Paguba cauzată prin înecarea porcilor li s-a părut mult mai mare decât binefacerea vindecării celor doi oameni demonizați, care fuseseră, vreme îndelungată, o primejdie permanentă din cauza violenței lor.
Însă, Fericitul Ieronim spune că locuitorii cetății Gadara, văzând minunea săvârșită de Iisus, s-au judecat pe ei înșiși, considerându-se nevrednici sau vinovați, încât, din smerenie, I-au cerut lui Iisus să părăsească ținutul lor.
De ce a permis Iisus ca demonii să intre în turma de porci?
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Iisus a îngăduit demonilor să intre în turma de porci pentru a arăta, deodată, marea răutate a demonilor, dar și puterea lor limitată asupra oamenilor.
Același Sfânt Părinte mai spune că Domnul Iisus a îngăduit această mutare a demonilor pentru ca și locuitorii ținuturilor acelora să cunoască puterea lui Iisus.
Desigur, permițând demonilor să intre în turma de porci, Iisus i-a certat indirect pe locuitorii ținutului gadarenilor, pentru că dorința lor de câștig comercial, obținut din vânzarea porcilor, considerați animale necurate potrivit Legii mozaice, devenise o preocupare materială înrobitoare și dăunătoare pentru suflet.
Totodată, Iisus a eliberat pe cei doi oameni stăpâniți de duhurile rele și violente, iar marea pagubă materială produsă de înecarea porcilor a făcut ca locuitorii ținutului Gadarei să cunoască puterea lui Iisus asupra demonilor.
În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune:
„Iisus a plecat și i-a lăsat pe gadareni cuprinși de mare frică. Paguba lor cea mare răspândea vestea minunii săvârșite, iar cele întâmplate le îmboldeau cugetarea. Din toate părțile se auzeau glasuri care propovăduiau minunea săvârșită și nemaiauzită. Iar cei tămăduiți, porcii înecați în mare, stăpânii porcilor și păzitorii porcilor propovăduiau această minune.”
Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii este foarte tulburătoare, deoarece aceasta ne arată că demonii care îi chinuiesc pe oameni îi folosesc pe aceștia ca să-i chinuiască și, la rândul lor, pe alți oameni.
Însă, Domnul Iisus Hristos vine să-i elibereze pe oameni de duhurile rele și să-i integreze în comuniunea de iubire cu Dumnezeu și cu semenii lor.
Lucrarea Domnului Iisus Hristos de eliberare a oamenilor de duhurile rele se continuă în Biserica Sa, în Trupul Său tainic, prin lucrarea de vindecare și eliberare a lor de lucrările diabolice, violente și de patimile robitoare, precum și prin ridicarea lor la starea de iubire față de Dumnezeu și de semeni.
Rugăciunea zilnică a omului credincios și puterea semnului Sfintei Cruci, pe care credinciosul îl folosește adesea, alungă puterea duhurilor rele.
Sfânta Cruce are putere mare în ea însăși, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, în Prima Epistolă către Corinteni:
„Cuvântul Crucii, pentru cei care pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (I Corinteni 1, 18)
Înțelegem, așadar, că puterea Crucii este puterea iubirii smerite a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Smerenia iubirii atotputernice și milostive a lui Hristos Cel răstignit și înviat îi înfricoșează pe demoni, deoarece aceștia nu mai au nici smerenie și nici iubire față de Dumnezeu și față de oameni.
De fapt, din cauza mândriei și a nerecunoștinței față de Dumnezeu, unii îngeri au căzut și au devenit demoni sau duhuri rele și necurate.
În acest sens, lucrarea de vindecare a sufletului de păcate și de patimile robitoare cuprinde în ea o luptă duhovnicească între Duhul lui Hristos, primit de creștin la Botez, și duhurile rele, care îl urăsc pe omul credincios, rugător și smerit.
Din acest motiv, rugăciunile începătoare sau introductive ale Bisericii Ortodoxe încep cu rugăciunea „Împărate ceresc”.
Prin această rugăciune se cere ca Duhul Sfânt să locuiască în noi, să ne curățească de toată întinăciunea și să ne mântuiască sufletele, adică să ne unească prin har cu Dumnezeu.
Primind în suflet lumina Evangheliei de astăzi, ne umplem de speranță și de multă încredere în ajutorul lui Dumnezeu, deoarece, dacă Îl iubim pe Hristos, nu ne temem de demoni.
Dacă, în timpul vieții noastre, ne unim cât mai des cu Dumnezeu prin rugăciune, prin ascultarea Evangheliei, prin fapte de milostenie și, mai ales, prin împărtășirea cu Sfânta Euharistie, atunci ne întărim spiritual și nu mai avem teamă de duhurile rele, tocmai pentru că ne unim cu Hristos, Cel ce a biruit păcatul, pe diavolul, iadul și moartea.
Însă, când ne îndepărtăm de Hristos, când rugăciunea slăbește, când credința se răcește, când dragostea noastră față de Dumnezeu și față de aproapele scade, atunci ne aflăm în primejdie.
Eliberarea omului de duhurile rele se săvârșește prin credință puternică, rugăciune fierbinte și post aspru, unite cu pocăința, la pregătirea pentru primirea Sfintei Taine a Maslului sau a Ungerii bolnavilor și pentru citirea de către preot a molitfelor Sfântului Vasile cel Mare și ale Sfântului Ioan Gură de Aur, care sunt rugăciuni de alungare a duhurilor rele din oamenii chinuiți de ele.
Însă, aceste rugăciuni trebuie citite nu oricând și oricum, ci după o pregătire duhovnicească deosebită, în stare de post, smerenie, pocăință și curăție sufletească, dobândită prin spovedanie sinceră.
Ne rugăm lui Dumnezeu să ne dăruiască tuturor puterea de a birui ispitele care vin de la demoni, dar și puterea duhovnicească de a fi milostivi, de a ne ruga și pentru alții, îndeosebi pentru cei ce nu se mai pot ruga pentru ei înșiși, arătând astfel prezența iubirii milostive și a lucrării harului Domnului Iisus Hristos în viața noastră, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire. Amin.”
