În Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre semnificația Moșilor de iarnă, pomenirea celor adormiți și puterea rugăciunii pentru cei plecați din această lume.
Moșii de iarnă și pomenirea sfinților mucenici
Ierarhul a subliniat că, în această zi, sunt cinstiți mai mulți sfinți, printre care mucenicii din Evghenia, ale căror trupuri au fost descoperite printr-o minune dumnezeiască.
„Iată, pomenim Sfinții din Evghenia, loc în care au fost aduși mulți dintre Sfinții lui Dumnezeu care au murit mucenicește și au fost așezați cu cinste într-un loc deosebit. (…) Văzând această taină, oamenii au săpat și au descoperit trupurile întregi ale mucenicilor, strălucind de lumină și pline de mireasmă duhovnicească.”
Totodată, ÎPS Teodosie a explicat că descoperirea sfintelor moaște s-a făcut într-o zi de Sâmbătă a Moșilor, ceea ce întărește importanța acestei pomeniri, fiind o zi în care Biserica se roagă pentru cei plecați dintre noi.
Rugăciunea pentru cei adormiți – o datorie a creștinilor
Arhiepiscopul a arătat că pomenirea celor adormiți nu este doar o tradiție, ci o datorie sfântă:
„Astăzi este o zi deosebită, pentru că îi pomenim pe toți cei dragi ai noștri care au plecat din viața aceasta. Nimeni nu poate dispărea, pentru că Dumnezeu a creat sufletul din iubirea Sa, dăruindu-i fiecăruia personalitate unică. Tot El a zidit și trupul nostru, iar nici sufletul, nici trupul nu pot fi distruse cu totul, pentru că Dumnezeu le-a rânduit pentru veșnicie.”
El a explicat că, înainte de Învierea Mântuitorului, chiar și sufletele celor drepți au ajuns în iad, însă Hristos le-a izbăvit prin jertfa Sa:
„De la Adam și până la Hristos, toate sufletele, chiar și cele ale drepților – Adam și Eva, Abel și Set, Avraam, Isaac, Iacob, Noe, Iov, prorocii și toți cei neprihăniți – s-au dus în iad, până când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, a pătimit, a murit pe Cruce, a fost îngropat și a înviat. (…) Prin Învierea Sa, Hristos a răscumpărat întreaga omenire, iar iadul a fost golit de cei drepți.”
Moșii de iarnă – tradiție și credință
În predica sa, ÎPS Teodosie a detaliat rânduiala Bisericii pentru pomenirea celor adormiți, subliniind că Moșii de iarnă, Moșii de vară și Moșii de toamnă sunt momente importante pentru rugăciunea colectivă:
„De aceea, Biserica rânduiește rugăciuni pentru cei adormiți, pentru că nu toți s-au pregătit deplin pentru trecerea în veșnicie. (…) De aceea, Biserica a rânduit pomeniri nu doar la soroacele de 9 zile, 40 de zile, 3 luni, 6 luni, 9 luni și un an, dar și în fiecare an, în zile speciale, cum sunt Moșii de iarnă (Sâmbăta de dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți), Moșii de vară (înainte de Pogorârea Sfântului Duh) și Moșii de toamnă (înainte de Postul Crăciunului).”
Ierarhul a îndemnat credincioșii să nu uite să se roage pentru cei adormiți, arătând că dragostea nu încetează odată cu moartea:
„Să ne rugăm pentru cei adormiți, să nu-i uităm pe cei dragi ai noștri care au plecat din viața aceasta, nădăjduind în mila și dragostea lui Dumnezeu, Cel ce ne-a rânduit viața veșnică.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris integral predica susținută de ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Preacuvioși și preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Iată, astăzi noi cinstim mai mulți sfinți, dar totodată avem și pomenirea celor dragi ai noștri care au plecat din viața aceasta. Astăzi pomenim Sfinții din Evghenia, loc în care au fost aduși mulți dintre Sfinții lui Dumnezeu care au murit mucenicește și au fost așezați cu cinste într-un loc deosebit.
De asemenea, îi pomenim și pe Sfinții Cuvioși Limneu, Emanuil, Atanasie și Talasie, care au trăit o viață sfântă, în nădejdea Învierii, jertfindu-se mereu pentru Dumnezeu. Iar sfinții care au îndurat pătimiri și au murit pentru credință au fost aduși la Evghenia și îngropați acolo, unde, prin minune, au început să se arate raze de lumină. Văzând această taină, oamenii au săpat și au descoperit trupurile întregi ale mucenicilor, strălucind de lumină și pline de mireasmă duhovnicească. De aceea, acești sfinți sunt pomeniți astăzi, ziua în care au fost descoperite sfintele lor moaște, după ce au trecut toate prigoanele.
Anul acesta, Sâmbăta Morților, cunoscută și ca Moșii de iarnă, se suprapune cu pomenirea acestor sfinți din Evghenia. Moaștele lor, lăsate de păgâni pe câmp, au fost luate de creștini și aduse în acest loc sfânt, iar lumina care se arăta acolo a fost semn că Dumnezeu a lucrat spre descoperirea lor. Sfintele moaște, așezate în racle de aur și argint, au devenit odoare scumpe prin care bolnavii se vindecă, iar cei chinuiți de duhuri necurate își găsesc izbăvirea.
Astăzi este o zi deosebită, pentru că îi pomenim pe toți cei dragi ai noștri care au plecat din viața aceasta. Nimeni nu poate dispărea, pentru că Dumnezeu a creat sufletul din iubirea Sa, dăruindu-i fiecăruia personalitate unică. Tot El a zidit și trupul nostru, iar nici sufletul, nici trupul nu pot fi distruse cu totul, pentru că Dumnezeu le-a rânduit pentru veșnicie.
Dumnezeu a dorit ca omul să rămână cu El pentru totdeauna, să crească în sfințenie, bucurie și dragoste. Dar păcatul a despărțit omul de Dumnezeu. Totuși, în bunătatea Sa, pentru că omul nu a căzut singur, ci a fost înșelat de cel viclean, Dumnezeu a binevoit să-l răscumpere din robia păcatului și a morții.
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat și ne-a răscumpărat prin jertfa pe Cruce, prin moartea și Învierea Sa. Astfel, sufletele celor care fac bine nu mai merg la iad. De la Adam și până la Hristos, toate sufletele, chiar și cele ale drepților – Adam și Eva, Abel și Set, Avraam, Isaac, Iacob, Noe, Iov, prorocii și toți cei neprihăniți – s-au dus în iad, până când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, a pătimit, a murit pe Cruce, a fost îngropat și a înviat.
Prin Învierea Sa, Hristos a răscumpărat întreaga omenire, iar iadul a fost golit de cei drepți. Doar păcătoșii au rămas acolo, așteptând judecata de apoi. Cei drepți, însă, au urcat împreună cu Hristos în Împărăția Tatălui.
De aceea, Biserica rânduiește rugăciuni pentru cei adormiți, pentru că nu toți s-au pregătit deplin pentru trecerea în veșnicie. Unii au crezut în Hristos, au făcut fapte bune și au nădăjduit în mila lui Dumnezeu, dar nu au fost pe deplin pregătiți pentru plecarea din această viață. De aceea, Biserica a rânduit pomeniri nu doar la soroacele de 9 zile, 40 de zile, 3 luni, 6 luni, 9 luni și un an, dar și în fiecare an, în zile speciale, cum sunt Moșii de iarnă (Sâmbăta de dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți), Moșii de vară (înainte de Pogorârea Sfântului Duh) și Moșii de toamnă (înainte de Postul Crăciunului).
Să ne rugăm pentru cei adormiți, să nu-i uităm pe cei dragi ai noștri care au plecat din viața aceasta, nădăjduind în mila și dragostea lui Dumnezeu, Cel ce ne-a rânduit viața veșnică. Amin!
Când vorbim de Moși, noi îi pomenim pe străbunii noștri, pe părinți, frați sau fii, căci unora părinții le-au murit copiii, iar părinții îi pomenesc pe copii, în loc ca aceștia să-și pomenească părinții. Dacă au plecat copiii înaintea părinților din viața aceasta, iată, această pomenire este astăzi, la Moșii de iarnă, și noi ne rugăm pentru toți cei plecați, dragi ai noștri.
Aceste rugăciuni sunt atât de vii și de puternice! Mântuitorul Hristos ne spune că toți vom învia la Învierea cea din urmă. Noi trebuie să trăim pentru Înviere. Cine nu are o motivație să-și îndrepteze viața, să facă bine, să creadă, să se roage, să ajute familia, semenii, sărmanii din jurul său, acela nu poate să o facă. Noi trebuie să credem în Învierea morților, căci de aceea îi pomenim pe cei adormiți.
Sâmbăta este ziua odihnei, iar în această zi îi pomenim pe cei plecați, așa cum Domnul, după ce a fost răstignit vineri, a stat sâmbăta cu trupul în mormânt, iar cu sufletul S-a coborât la iad, ca să scoată de acolo pe strămoșii noștri, pe toți drepții și pe cei vrednici să intre în Împărăția cerească.
Noi ne rugăm pentru toți ai noștri și le facem rugăciuni și pomeni, ca Dumnezeu să le ierte păcatele pentru care nu s-au căit îndeajuns. Ce mare răsplată avem dacă facem aceste rugăciuni pentru cei plecați dintre noi! Căci atunci când facem noi rugăciune, și Dumnezeu este cu noi. Rugăciunea pentru cei adormiți este semn al dragostei noastre pentru ei, iar Dumnezeu primește întotdeauna dragostea și jertfa noastră.
De aceea, iată, astăzi, fiind Sâmbăta Moșilor de iarnă, voi încheia Sfânta Liturghie și voi începe slujba Parastasului, ca să-i pomenim pe toți cei dragi ai noștri adormiți întru nădejdea Învierii și a vieții celei veșnice.
Primește, Doamne, rugăciunea noastră și, pentru rugăciunile sfinților Tăi, și pentru dragostea Mântuitorului Hristos, care pentru noi a venit din cer pe pământ, S-a întrupat, ne-a propovăduit Adevărul, a pătimit, a murit pe cruce, a fost îngropat și a înviat, S-a înălțat la cer și ne cheamă să aducem jertfe pentru cei adormiți.
El ne primește jertfele noastre, ca să-i odihnească pe cei plecați dintre noi, căci El ne-a răscumpărat pe toți din robia păcatului și a morții.
Doamne, primește și această rugăciune la acest ceas de noapte, când Tu ai înviat, și primește-i pe cei pe care îi pomenim în Împărăția cea cerească, pe care Tu ai deschis-o, ca noi să rămânem cu Tine în viața cea viitoare și să fim cu Tine și la Judecata cea de apoi, ca să moștenim Împărăția cea cerească, gătită mai înainte de întemeierea lumii.
Amin!”
