În cadrul Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată joi dimineață în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică emoționantă, evocând jertfa și mărturisirea Sfântului Dorotei, episcopul Tirului, pomenit în această zi în calendarul ortodox.
„Nu s-a oprit din mărturisirea credinței, chiar dacă era interzisă!”
Înaltpreasfințitul Teodosie a subliniat curajul Sfântului Dorotei în fața persecuțiilor impuse de împăratul Iulian Apostatul, nepotul Sfântului Constantin cel Mare, cunoscut pentru lepădarea sa de credința creștină.
„Dorotei, episcopul Tirului, nu s-a lăsat intimidat, ci mai departe a dus credința și a suportat multe chinuri și multe necazuri, dar nu s-a oprit din mărturisirea credinței”, a spus ierarhul, subliniind exemplul viu de statornicie și dăruire pentru Hristos.
Arhiepiscopul a amintit că, deși interzisă, manifestarea credinței era continuată de sfinți prin suferință și dragoste jertfelnică, cu credința că fiecare chin aduce slavă și mântuire.
„Prigonirea pentru Hristos – o jertfă pentru iertarea păcatelor”
ÎPS Teodosie a explicat că Sfântul Dorotei a suferit bătăi, închisori și batjocuri pentru credința sa, dar a găsit întărire în Hristos și bucurie în suferință.
„Se bucura să fie prigonit pentru Hristos, pentru că prigonirea era o jertfă pe care o aducea pentru iertarea păcatelor. Și așa a primit mare cinste din partea păstoriților săi”, a arătat ierarhul Tomisului.
Prin exemplul său, Sfântul Dorotei a învățat comunitatea creștină să nu se teamă de măsurile nedrepte ale autorităților păgâne, ci să-și întărească credința prin suferință.
Credința vie și lucrătoare: o moștenire a sfinților
ÎPS Teodosie a evidențiat că nu doar Dorotei, ci și Sfântul Bonifatie și-a mărturisit credința cu aceeași dăruire, suferind pentru Hristos în ținuturile Germaniei.
„Sfântul Bonifatie și-a făcut o misiune atât de frumoasă împreună cu Sfântul Dorotei. Cei credincioși trebuiau să sufere pentru Hristos, iar aceștia i-au ajutat pe sfinți, pomenind mărturia și jertfa lor.”
Îndemnul final al ierarhului a fost unul de rugăciune către sfinții pomeniți, ca să ne întărească pe toți în mărturisirea credinței și în trăirea evanghelică.
„Să ne fie mijlocitori înaintea lui Dumnezeu, ca viața de aici s-o sfârșim în mărturisire, în credință, în bucurie, în dragoste. Să fim și noi mărturisiți în această credință vie și lucrătoare și jertfelnică, în credința lui Hristos, care este Mântuitorul și Păzitorul sufletelor noastre. Amin.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului joi, 5 iunie, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța.
”Preacuvioși, preacucernici părinți, iată, între sfinții de astăzi, noi pomenim mai ales pe Sfântul Dorotei, episcopul Tirului. Acesta a fost un om foarte jertfelnic și credincios și a adus dragostea și jertfa sa înaintea lui Dumnezeu cu multă bucurie. Iată, era în vremea unor împărați, chiar împăratul urmaș al Sfântului Constantin cel Mare, un nepot al său care s-a lepădat de credință, și însuși numele său arată că a fost lepădat de credință: Iulian Apostatul. Acesta nu mai îngăduia să fie credința creștină în toate drepturile ei. Și dimpotrivă, creștinii erau luați și pedepsiți și chinuiți pentru această credință vie și mărturisitoare. Așa a pătimit și Dorotei, episcopul Tirului. Și iată, a fost un om plin de jertfă și de dragoste. Cu toate că era interzisă acum, prin împăratul Iulian Apostatul, manifestarea credinței creștine, Dorotei, episcopul Tirului, nu s-a lăsat intimidat, ci mai departe a dus credința și a suportat multe chinuri și multe necazuri, dar nu s-a oprit din mărturisirea credinței.
De aceea, iată, Sfântul Dorotei a suportat bătăi, închisori, batjocuri, tot felul de chinuri. Și din chinurile acestea el ieșea totdeauna mai întărit. Se bucura să fie prigonit pentru Hristos, pentru că prigonirea pentru Hristos era o jertfă pe care o aducea pentru iertarea păcatelor înaintea lui Hristos. De aceea s-a bucurat de mare cinste a păstoriților săi și pe toți i-a îndemnat să nu se lase intimidați de aceste măsuri drastice, nedrepte și urâte ale autorităților romane, ci dimpotrivă, învăța mult mai intens credința în Hristos și că pentru credință trebuie să suferim.
De aceea și Dorotei a suferit mult și, iată, fiind pusă această credință la îndoială, Dorotei a mărturisit: „Și mai aprig credința în Hristos!” și a arătat tuturor că Hristos ori este primit, ori nu este primit. Dragostea lui pentru oameni este întotdeauna vădită ca o dragoste reală și jertfelnică. Așa și Dorotei a rostit despre Hristos că El, în viața Sa, a suferit și a fost chinuit, dar chinurile Sale au vindecat întreaga omenire. De aceea și părintele Dorotei continua în fiecare zi să sufere răul, să sufere chinurile și să mărturisească credința creștină. Și astfel, toți cei care au suferit pentru Hristos au luat o cunună a muceniciei dintre cele mai strălucite, astfel încât Sfântul Dorotei, fiind prigonit atât de tare, nu numai în vremea aceea când erau chinurile peste tot, în vremea lui Iulian Apostatul, dar și înainte și după acesta, cu bucurie răbda chinurile și, iată, a ajuns să primească moarte mucenicească, să se bucure în ceruri de această moarte mucenicească primită pentru Hristos, care este dătătorul vieții. Celor ce mor pentru numele Lui, Hristos le dăruiește o viață nouă, înmulțită și binefăcătoare pentru toți cei care s-au suferit pentru că L-au lăudat pe Hristos și L-au propovăduit pe Hristos.
De aceea, iată, și Sfântul Bonifatie, și acesta a suferit pentru Hristos în ținutul Germaniei. Și împreună cu Sfântul Dorotei, Sfântul Bonifatie și-a făcut o misiune atât de frumoasă și, cu toate că cei ce erau credincioși trebuiau să sufere pentru Hristos, aceștia i-au ajutat pe sfinți și au pomenit mărturia și credința și jertfirea celui care era împreună-lucrător și slujitor: Bonifatie împreună cu Dorotei.
De aceea, rugăm pe sfinții Dorotei și Bonifatie și pe Sfântul Erotei să se roage pentru noi, să ne fie mijlocitori înaintea lui Dumnezeu, ca viața de aici s-o sfârșim în mărturisire, în credință, în bucurie, în dragoste, astfel încât să fim noi mărturisiți în această credință vie și lucrătoare și jertfelnică, în credința lui Hristos, care este Mântuitorul și Păzitorul sufletelor noastre. Amin.”
