Vineri, 6 iunie, în ultima zi de prăznuire a Înălțării Domnului, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Teodosie, a oficiat Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța, rostind o predică profundă despre sensul Înălțării Mântuitorului și despre sfinții pomeniți în această zi.
„În anul acesta, pentru ultima dată, rostim aceste cuvinte ale adevărului, că Hristos, Cel ce a coborât pe pământ, născându-Se în Betleem, a trăit cu noi, oamenii, a propovăduit, a pătimit pe cruce, a fost răstignit, a fost îngropat și a înviat, la muntele Eleonului, S-a înălțat la ceruri. Acest adevăr L-am mărturisit de joi, săptămâna trecută, până astăzi”, a spus ierarhul.
„Ne-a pregătit locuri în ceruri”
ÎPS Teodosie a subliniat că prin Înălțarea Sa, Domnul a urcat cu trupul Său la ceruri pentru a ne deschide calea mântuirii: „S-a dus să ne pregătească și nouă locuri în împărăția Tatălui Celui Ceresc, în ceruri, unde suntem chemați de Dumnezeu să rămânem cu El, cu Maica cea Preacurată, Maica Domnului, și cu toți sfinții.”
Pilde de sfințenie și mărturisire
În continuarea predicii, ierarhul i-a evocat pe cei trei sfinți prăznuiți în această zi – Sfântul Cuvios Visarion, Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou și Sfântul Mucenic Ghelasie – ca exemple de jertfă, curăție și statornicie în credință.
Despre Sfântul Visarion, Arhiepiscopul a spus: „Fiind iubitor de viață curată, din tinerețe, s-a dus să viețuiască în mănăstire. (…) Dumnezeu i-a dăruit și harul de a-i fi ascultate rugăciunile. Veneau la el oamenii cuprinși de dureri și de suferințe, iar el le aducea ușurare cu rugăciunea.”
Referindu-se la Sfântul Ilarion cel Nou, ierarhul a elogiat lupta sa pentru cinstirea sfintelor icoane: „A fost pedepsit, a fost trimis în exil, a fost închis în temniță și bătut, dar nu s-a lepădat nicicum de sfintele icoane. Le-a spus tuturor: «Dacă vă este teamă să mărturisiți sfintele icoane, măcar să nu vă lepădați nici de Hristos, nici de icoane».”
Despre Sfântul Mucenic Ghelasie, Înaltpreasfințitul a spus că a fost un mărturisitor curajos al lui Hristos: „A zis: «Eu nu pot să mă lepăd de Cel care în mine trăiește și fără El n-aș trăi». (…) Și pentru că nu s-a lepădat, i s-a tăiat capul și a fost părtaș cu toți mucenicii la cununa cea nevestejită.”
Chemare la trezvie și rugăciune
La final, ierarhul i-a îndemnat pe credincioși să nu fie leneși și nepăsători, ci să trăiască cu gândul la veșnicie: „Mintea și inima noastră să fie cuprinse de laudă, mulțumire, căință înaintea lui Dumnezeu. (…) Viața viitoare este bucurie, lumină, pace și dragoste în Duhul Sfânt, de care să avem cu toții parte.”
A amintit și despre rugăciunea pentru cei adormiți: „Să ne aducem aminte de toți cei ce au plecat din viața aceasta, că aducându-ne aminte de ei și ei își vor aduce aminte de noi. (…) Ei ne aduc raze de lumină sufletelor noastre.”
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, vineri, 6 iunie, Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța.
”Hristos S-a înălțat! În anul acesta, pentru ultima dată, rostim aceste cuvinte ale adevărului, că Hristos, Cel ce a coborât pe pământ, născându-Se în Betleem, a trăit cu noi, oamenii, a propovăduit, a pătimit pe cruce, a fost răstignit, a fost îngropat și a înviat, la muntele Eleonului, S-a înălțat la ceruri. Acest adevăr L-am mărturisit de joi, săptămâna trecută, până astăzi, în vinerea aceasta, când se încheie sărbătoarea Înălțării Domnului.
Pentru că Domnul, de unde a coborât? Din slava Tatălui, S-a întors iarăși la ceruri cu firea noastră cea omenească, cu trupul pe care L-a luat din Fecioara Maria, cu care a pătimit, a murit și a înviat. Și iată, prin trupul cu care S-a înălțat, S-a dus să ne pregătească și nouă locuri în împărăția Tatălui Celui Ceresc, în ceruri, unde suntem chemați de Dumnezeu să rămânem cu El, cu Maica cea Preacurată, Maica Domnului, și cu toți sfinții, cu strămoșii, patriarhii, proorocii, drepții și toți cei care L-au iubit pe Dumnezeu și au dorit să rămână cu El și în viața de aici, vremelnică, dar mai ales au crezut, au nădăjduit și s-au pregătit să meargă și în viața cea veșnică.
Iată, această sfântă zi ne pune înainte și trei sfinți care ne sunt pilduitori prin viața lor curată, plină de jertfă, de dragoste și doritori ai vieții celei fără de sfârșit.
Primul pomenit este Sfântul Cuvios Visarion. Acesta era din părțile Egiptului. El a căutat să ducă viață frumoasă și curată. Și iată, fiind iubitor de viață curată, din tinerețe, s-a dus să viețuiască în mănăstire. Și, ducându-se să viețuiască în mănăstire, a luat ascultările cele mai simple, să nu aibă voia sa, să nu gândească la cele trecătoare, să nu aibă gândul la dulcețile cele de aici, și astfel, trăind în ascultare, în sărăcie și în dorința de a fi mereu cu Dumnezeu, a adus viață curată și, ducând această viață curată, mereu s-a lepădat de cele trecătoare. Și, având această dorință, Dumnezeu i-a dăruit și harul de a-i fi ascultate rugăciunile.
De aceea, iată, sălășluindu-se într-un loc aspru, pustnicesc, veneau la el oamenii cuprinși de dureri și de suferințe. Și iată, a venit și un om cuprins de duh necurat. Și, rugându-se cuviosul Visarion, l-a ajutat cu rugăciunile sale să scape de această povară, că cea mai grea povară este aceea de a stăpâni pe cineva duhul cel necurat și el să fie rob al păcatului și să nu poată să facă voia lui Dumnezeu împreună cu voia sa. De aceea, Sfântul Visarion a făcut mereu rugăciuni și mijlociri și a trăit într-o viață aspră și plină de jertfă și a ajutat mulți oameni să trăiască după voia lui Dumnezeu, fiind un rugător neîncetat. Astfel, la adânci bătrâneți, a trecut la Dumnezeu și viața lui a fost o jertfă, iar Dumnezeu i-a primit sufletul și l-a așezat în lăcașurile Sale.
Sfântul Ilarion cel Nou, născut din părinți credincioși, Petru și Teodosia, a trăit o viață frumoasă. Părinții l-au învățat rugăciuni și să Iubească cel mai mult pe Dumnezeu și a ascultat această povățuire a părinților. De aceea, după ce a învățat carte și a învățat Sfintele Scripturi, s-a dus să trăiască viața aspră de rugăciune, de post, iar după ce au murit părinții săi, toată averea a împărțit-o săracilor și era bucuros să dea tuturor din ceea ce avea.
A venit la Iordan, la Sfântul Gherasim, care avea lângă el un leu, și care slujea tot timpul. Și am vorbit despre viața Sfântului Gherasim de la Iordan atunci când a fost pomenit, dar iată, a cunoscut părinți cu viață duhovnicească aleasă, pe Sfântul Cuvios Iftimie cel Mare și pe Sfântul Sava, care trăia o viață atât de frumoasă și care se ocupa să fie slujbele Bisericii cât mai complete și să aducă întreaga Ortodoxie lui Dumnezeu slujba care se cuvine în cele șapte laude, care să fie cât mai depline.
Sfântul acesta, atât de cunoscut și atât de vestit, iată că i-a fost ucenic Sfântului Ilarion cel Nou, Sfântul Cuvios Părinte Sava din locul cel pustiu de pe Valea Plângerii. Sfântul Cuvios Părinte Sava, care a trăit viață aspră și a fost răpit și dus și în Apus, dar s-a și întors în Ierusalim.
Iată, acesta a fost o pildă de viețuire și stând Sfântul Ilarion lângă Sfântul Cuvios Părinte Sava. Iată, acesta a fost mare învățător al cuviosului părinte Ilarion și l-a povățuit spre cele sfinte și l-a îndemnat să slujească mereu după sfânta pravilă.
Și Sfântul Cuvios Ilarion a slujit cu mare râvnă, dar în vremea aceasta, în care s-au perindat mai mulți împărați, între care Leon Armeanu și alt împărat, prigonitori ai icoanelor, spunând că icoanele sunt idoli.
Iată, a avut parte să înfrunte și pe unul dintre împărați cu mult curaj și i-a spus: „Cum să nu cinstim icoanele? Când icoana Mântuitorului Hristos, care s-a imprimat pe năframa Veronicăi, a fost făcătoare de minuni și a vindecat pe Afgar, domnul Edesei, și multe minuni s-au făcut, cum să n-o cinstim?” Pentru că împăratul Leon Armeanul și următorul împărat au fost prigonitori ai sfintelor icoane și le-au scos din biserici. Iată, a fost pedepsit Ilarion cel Nou și a fost trimis în exil și, fiind trimis în exil, a pătimit multe și a mers dintr-un loc în altul și a fost închis în temniță și bătut. Cei ce erau în slujba împăratului l-au chinuit în diferite moduri, dar Cuviosul Ilarion nu s-a lepădat nicicum de sfintele icoane, ci chiar l-a înfruntat pe împărat și i-a spus: „Ești asemenea celui care s-a lepădat de credință, împăratul Deciu, care a dat la o parte cinstirea Dumnezeului celui adevărat și a adus idolii. Dacă n-avem icoanele, nu-L avem pe Hristos.”
Împăratul s-a mâniat foarte tare, de aceea a pus să-l bată, l-a pus în temniță, l-a scos din temniță, l-a pus din nou să mărturisească ceea ce spune el, să se lepede de icoane și n-a voit. De aceea, până când n-a venit împărăteasa Teodora, care a restabilit cultul icoanelor, acest Cuvios Părinte Ilarion a suferit mereu, dar suferind, n-a lăsat să fie credința încălcată, ci le-a spus tuturor: „Dacă vă este teamă să-L mărturisiți pe Hristos și să mărturisiți că sfintele icoane sunt reprezentări ale lui Dumnezeu, care S-a întrupat, măcar să nu vă lepădați nici de Hristos, nici de sfintele icoane.”
Și iată, ultimii trei ani ai vieții sale i-a trăit în libertate, căci Sfânta Împărăteasă Teodora a adus pe toți cei ce au fost prigoniți să fie din nou părtași bucuriei de a cinsti icoanele. Sfântul Ilarion cel Nou s-a bucurat și a început să mărturisească în cei trei ani câți a mai trăit cinstirea sfintelor icoane și astfel a fost părtaș la bucuria de mărturisitor al credinței și a primit cununa de mărturisitor în împărăția cea cerească.
Prăznuim astăzi și pe Sfântul Mucenic Ghelasie. Acesta a fost adus în fața judecătorilor și pus să se lepede de credința în Hristos. Dar a zis Sfântul Ghelasie: „Eu nu pot să mă lepăd de Cel care în mine trăiește și fără El n-aș trăi. De aceea, Hristos este viața mea și bucuria mea și El este Stăpânul cerului și al pământului și al vieții tuturor oamenilor. Cum să ne lepădăm de Cel ce s-a jertfit pentru noi și ne-a dăruit nouă bucurie și arvuna vieții veșnice? Cu El trebuie să trăim, Lui să ne închinăm și Lui să ne rugăm.” Și pentru că nu s-a lepădat, i s-a tăiat capul și a fost părtaș cu toți mucenicii la cununa cea nevestejită a măririi pentru împărăția cea cerească.
Așadar, să ne rugăm acestor trei sfinți de astăzi, doi cuvioși și un mucenic: Sfântul Cuvios Visarion, Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, mărturisitorul, și Sfântul Mucenic Ghelasie și să-i rugăm să ne pomenească și pe noi în rugăciunile lor înaintea lui Dumnezeu, ca să nu ne lenevim, ci mereu mintea și inima noastră să fie cuprinse de laudă, mulțumire, căință înaintea lui Dumnezeu și niciodată să nu fim nepăsători, leneși, indiferenți sau să trăim fără a fi împreună cu Hristos și să nădăjduim în viața cea veșnică, de care să avem parte cu toții. Amin.
Să ne aducem aminte de toți cei ce au plecat din viața aceasta, că aducându-ne aminte de ei și ei își vor aduce aminte de noi, că mulți dintre ei sunt în ceruri, în Raiul lui Dumnezeu, și dacă noi ne rugăm pentru ei, ei ne aduc raze de lumină sufletelor noastre și ne ajută să fim mai treji, mai rugători, mai credincioși, să ne pregătim și noi pentru viața cea viitoare, care este adevărata și deplina viață. Aici, viața noastră este amestecată: lumină și întuneric, bucurie și suferință. Dar viața viitoare este bucurie, lumină, pace și dragoste în Duhul Sfânt, de care să avem cu toții parte. Amin.
Hristos S-a înălțat!”
