În ziua praznicului Nașterii Domnului, joi, 25 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a rostit o predică de o profunzime teologică și duhovnicească aparte, după Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, oficiată în Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța.
Cuvântul ierarhului a fost o adevărată cateheză despre Taina Întrupării, despre smerenie, curățirea inimii și pregătirea lăuntrică necesară pentru a-L primi pe Hristos în viața fiecăruia.
Nașterea Domnului – „marea noutate și schimbare în lumea oamenilor”
Pornind de la troparul praznicului – „Hristos Se naște, să-L slăvim!” –, ÎPS Teodosie a subliniat că Nașterea Domnului reprezintă împlinirea tainei vestite la Buna Vestire, când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat din Fecioara Maria, „așa cum prorocii au vestit”.
„Este marea noutate și schimbare în lumea oamenilor. Oamenii se zbăteau în umbra morții și în chinurile păcatelor, dar Fecioara Maria, mai sfântă decât Eva și mai ascultătoare de Dumnezeu, s-a învrednicit să nască pe Cel fără de început, pe Cel necuprins, pe Cel Atotputernic”, a spus Arhiepiscopul Tomisului.
Pruncul din iesle și smerenia care mântuiește lumea
Descriind scena Nașterii Domnului, ierarhul a vorbit cu emoție despre Pruncul Iisus, primit în brațele Maicii Sale, culcat în iesle și încălzit de suflarea animalelor, înconjurat de îngeri și vestit păstorilor.
Această smerenie dumnezeiască, a arătat ÎPS Teodosie, este cheia mântuirii omului și modelul absolut al vieții creștine.
Păstorii și magii – credința care caută și se închină
Predica a rememorat apoi venirea păstorilor și a magilor de la Răsărit, călăuziți de stea, care L-au căutat pe Hristos cu inimă curată și I s-au închinat, aducându-I daruri.
Aurul, smirna și tămâia, a explicat ierarhul, arată pe Hristos ca Împărat, Arhiereu și Povățuitor al poporului, iar credința magilor contrastează puternic cu viclenia lui Irod și cu formalismul fariseilor.
„Noi trebuie să ne golim de noi înșine”
Unul dintre cele mai puternice momente ale predicii a fost îndemnul adresat credincioșilor de a se deosebi de fariseii „plini de ei înșiși”, care, deși știau Scripturile, nu L-au recunoscut pe Mesia.
„Noi trebuie să ne golim de noi înșine, căci suntem plini de păcate. De aceea postim și ne mărturisim, ca să ne împărtășim”, a subliniat ÎPS Teodosie, arătând că Nașterea Domnului nu este doar un eveniment istoric, ci o realitate vie, care se actualizează în fiecare suflet pregătit.
Darurile pe care suntem chemați să le aducem lui Hristos
În încheiere, Arhiepiscopul Tomisului a chemat credincioșii să aducă și ei darurile lor înaintea Pruncului din Betleem:
- aurul credinței,
- smirna nădejdii,
- tămâia dragostei,
pentru ca rugăciunea lor să se înalțe la cer, asemenea tămâiei aduse înaintea celor sfinte.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de ÎPS Teodosie, joi, 25 decembrie, după Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, oficiată de Arhiepiscopul Tomisului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Petru și Pavel” din Constanța:
”Hristos Se naște, să-L slăvim! Hristos din ceruri este pe pământ! Să ne bucurăm, să cântăm Domnului împreună cu îngerii, și noi, oamenii, să slăvim Nașterea Fiului lui Dumnezeu cu trup.
Preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși,
Sărbătoarea aceasta este atât de frumoasă și împodobită, fiind prima mare sărbătoare după Buna Vestire, care a fost adusă Maicii Domnului în taină. Aceasta însă nu mai este în taină, ci taina s-a plinit astăzi, de la Buna Vestire din 25 martie. Astăzi noi sărbătorim Nașterea Fiului lui Dumnezeu cu trup din Fecioara Maria, care s-a petrecut în Betleem, așa cum prorocii au vestit.
Este marea noutate și schimbare în lumea oamenilor. Oamenii se zbăteau în umbra morții și în chinurile păcatelor, în ispitele celor vicleni, ale diavolilor nevăzuți, care i-au ispitit și pe strămoșii noștri. Dar iată, Fecioara Maria, mai sfântă decât Eva și mai ascultătoare de Dumnezeu, s-a învrednicit.
Crescută în Templul Domnului de la trei la doisprezece ani și apoi în casa bătrânului Iosif, care s-a logodit cu Maria, iată, Fecioara astăzi naște pe Cel fără de început, pe Cel necuprins, pe Cel Atotputernic, pe Cel Atotiubitor, Care vine să ne răscumpere păcatele noastre, ale tuturor.
De aceea ne bucurăm de această mare sărbătoare, pentru că este o sărbătoare a tuturor, mai ales a familiilor. Iată copiii, care sunt cei mai apropiați de Cel Ce S-a născut astăzi în Betleem, se bucură de această sărbătoare; de aceea au primit și daruri aici.
Pruncul dumnezeiesc, Care este Dumnezeu desăvârșit și necuprins, iată, este primit în brațe după ce S-a născut, primit de Fecioara Maria, care Îl ocrotește, Îl învelește și Îl culcă în iesle, iar cele necuvântătoare, cu suflarea lor, încălzesc ieslea peșterii unde Pruncul Iisus este culcat.
Este o imagine atât de frumoasă: Fecioara Maria și bătrânul Iosif sunt înconjurați de cete de îngeri. Îngerii s-au dus să le vestească păstorilor care făceau strajă în jurul turmelor lor și au primit acest cuvânt de la Arhanghelul Gavriil: „Iată, priviți spre Betleem!” Acolo se vedea o lumină mare. Lumina aceea se suia până la cer. Era noapte și iată, le-a spus îngerul: „Nu mai stați aici, mergeți la Betleem să găsiți un Prunc nou-născut, Cel vestit mai dinainte, căci vi S-a născut prin acest Prunc Izbăvitorul, Care va izbăvi poporul Israel din robie.”
Și atunci, împreună cu îngerul Gavriil, s-a arătat o mulțime de îngeri care au început să cânte: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”
Păstorii, auzind aceste cuvinte pe care le rosteau îngerii, pe care le-au repetat de mai multe ori ca să le învețe, au învățat și ei să cânte. Și, după ce îngerii s-au dus la cer, păstorii s-au sfătuit unii cu alții și au zis: „Haideți să mergem la Betleem să vedem despre cuvântul acesta pe care ni l-au spus îngerii”.
Și au mers la Betleem și i-au găsit pe Iosif și pe Maria și pe Prunc culcat în iesle. Iar ceea ce au cântat îngerii și au învățat păstorii au cântat și ei la Betleem. Și i-au spus Mariei: „Iată ce veste am primit: ni S-a născut Mântuitor, Care este Hristos Domnul, și ni s-a dat și acest semn: veți găsi un Prunc înfășat, culcat în iesle; Acela este Cel Care va izbăvi pe Israel”.
Iar Maria punea toate aceste cuvinte în inima ei și se bucura foarte mult de cele pe care i le-au spus păstorii. Și a văzut și ea pe îngeri cântând și lăudând pe Cel Ce S-a născut, pe Pruncul Iisus nou-născut.
După o vreme, iată, aici, la Betleem, după ce s-au mutat din peșteră într-o casă – căci erau de acolo și aveau și casă –, au venit și magii de la Răsărit. Așa cum s-a ascultat în Sfânta Evanghelie de astăzi: când S-a născut Hristos Domnul în Betleem, S-a arătat o stea la Răsărit, pe care cei ce se ocupau cu mersul stelelor, mai ales din Răsărit, o priveau ca să vadă dacă apare vreo noutate.
Ei știau toată înlănțuirea stelelor, dar au văzut o stea neobișnuită, mai mare și mai luminoasă decât celelalte stele. Și s-au întrebat ce este cu această stea. Și s-au adunat din trei țări diferite, unii văzând-o mai de departe, alții mai de aproape.
Apoi cei trei magi au zis că steaua a început să meargă. Și zicea unul către altul: „Noi nu știm să fie stele mergătoare; este o stea deosebită, care vestește un nou Împărat. Să mergem și noi după stea, să-L descoperim pe noul Împărat”. Și așa s-au sfătuit și au mers până când au ajuns la Ierusalim.
Aici însă steaua s-a ascuns, iar ei, neștiind încotro să meargă ca să întrebe de noul Împărat, s-au dus la împăratul care era atunci, la Irod. Venind toți trei, l-au întrebat: „Unde este Regele iudeilor, Cel Ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui”.
Auzind acestea, Irod s-a tulburat foarte tare, și toți cei din jurul lui s-au tulburat, gândind: „Cum să fie un nou rege?”. Atunci Irod a chemat pe arhierei și pe cărturarii poporului și i-a întrebat: „Ce știți despre un nou rege? Ce spun cărțile voastre?”. Iar ei i-au spus: „În cărțile noastre este scris că în Betleem trebuie să Se nască noul Rege, Care va împărăți peste tot pământul”.
Când a auzit acestea, Irod s-a tulburat din nou, apoi și-a potolit pentru puțină vreme mânia și i-a chemat pe magi. Le-a spus: „Ați întrebat unde este noul Rege? Iată, am aflat: în Betleem. Mergeți la Betleem și, dacă Îl veți găsi pe noul Rege, când vă întoarceți, veniți să-mi spuneți și mie, ca și eu să merg să mă închin Lui”.
Irod i-a lingușit pe magi și le-a dat chiar și ostași să-i însoțească, dar, plecând ei de la regele Irod, steaua iarăși s-a arătat. Magii s-au bucurat foarte mult când au văzut steaua și au spus celor care îi însoțeau: „Dacă avem steaua și nu este departe de aici, ea ne va povățui la noul Rege. Voi întoarceți-vă și rămâneți cu regele vostru, că noi ne ducem după stea”.
Și multă înțelepciune, insuflată de Dumnezeu, au avut, pentru că, dacă ar fi mers și ostașii cu magii, i-ar fi vestit lui Irod unde este Pruncul. Dar au mers numai magii după stea la Betleem și L-au găsit pe Prunc, Care acum era în casă, pentru că trecuse ceva timp până când magii de la Răsărit au ajuns la Betleem.
Și au văzut că steaua s-a oprit deasupra casei și au cunoscut că acolo trebuie să fie noul Rege, Prunc născut. Și au intrat în casă și i-au găsit pe Iosif, pe Maria și pe Prunc. Și nu au venit fără daruri, ci au adus aur, smirnă și tămâie: aur ca unui Împărat, smirnă ca unui Arhiereu și tămâie ca unui Povățuitor al poporului, Care să ducă la Dumnezeu toată osteneala poporului.
S-au închinat magii și acum trebuiau să se întoarcă mai întâi la Irod și apoi în țara lor. Dar, mergând puțin să se odihnească, fiind obosiți de atâtea trude — loc care este și astăzi însemnat în Țara Sfântă, locul unde magii s-au odihnit —, culcându-se, au avut un vis. Arhanghelul Gavriil le-a spus să nu se mai întoarcă la Irod, căci Irod caută Pruncul ca să-L ucidă: „Mergeți pe altă cale în țara voastră”.
Și magii au ascultat și au făcut după porunca Îngerului. În același timp, Îngerul i s-a arătat și lui Iosif, în casa în care se afla cu Maria și cu Pruncul. Noaptea i s-a arătat, iar după ce li se arătase magilor, îndată i s-a arătat și lui Iosif. Și Arhanghelul Gavriil i-a spus: „Iosif, ia Pruncul și pe Mama Lui și fugi în Egipt; stai acolo până când îți voi spune, căci Irod caută Pruncul ca să-L ucidă”.
Și iată, magii au plecat în țara lor, iar Iosif a fugit noaptea în Egipt. Irod însă a așteptat cât a așteptat și a trimis soldați să vadă dacă mai sunt magii. Aflând că nu mai sunt, a zis Irod: „Am fost înșelat de oamenii aceia. Le-am dat învățătură pe unde să meargă și m-au înșelat”. Și a poruncit soldaților: „Dacă știm locul, mergeți degrabă la Betleem și ucideți toți pruncii de doi ani și mai jos, ca să nu scape cel ce este numit noul împărat”.
Și au venit și au ucis toți pruncii, iar mamele plângeau de jale. Despre această jale a scris prorocul Ieremia: „Plângere și tânguire multă s-a făcut; Rahila își plângea copiii în Rama și nu se putea mângâia, pentru că nu mai sunt”.
Și astfel s-a săvârșit o mare jertfă de prunci uciși. Era sortit să fie ucis și Sfântul Ioan Botezătorul, care era cu șase luni mai în vârstă decât Mântuitorul. Și s-a auzit despre minunile care s-au făcut cu Elisabeta și cu Zaharia. Soldații au mers la Zaharia, în templu, unde slujea în rândul săptămânii sale, și l-au întrebat: „Unde este pruncul tău? Dă-ni-l nouă!”. Iar Zaharia a zis: „Nu știu. Eu sunt la slujirea mea”. Atunci i-au spus: „Dacă nu ne spui, te vom ucide”.
Și Zaharia a fost ucis cu cruzime chiar între altar și templu; acolo a curs sângele nevinovat al dreptului Zaharia. Iar Elisabeta, înștiințată de îngeri, și-a adunat puterile, a luat Pruncul și a fugit spre munte, iar soldații o urmăreau. Și ea s-a rugat stâncilor care erau acolo; acestea s-au deschis și a intrat, iar apoi s-au închis din nou.
Și iată, Pruncul Ioan va rămâne în pustiu până la 30 de ani. Elisabeta va muri curând, căci era bătrână, iar Pruncul va fi hrănit de îngeri și va fi pregătit să fie Înaintemergătorul Domnului.
Iubiți credincioși,
Iată, toate aceste momente sunt pentru tot neamul creștinesc, pentru că noi, cei ce suntem creștini, credem toate acestea care s-au scris și mărturisim că toată Scriptura este adevărată. Cele de acum au fost vestite cu sute de ani mai înainte de proroci, iar prorocul Miheia a spus că Betleemul este locul unde Se va naște Mesia, Fiul lui Dumnezeu.
Fariseii și cărturarii i-au spus lui Irod unde trebuie să Se nască Mesia, dar, deși au venit păstorii și au venit magii, ei nu s-au dus la Betleem să se închine Pruncului, nici nu L-au mai căutat, pentru că erau plini de ei înșiși. Deși știau Scripturile, nu au cunoscut adevărul, ci doar litera Scripturilor.
De aceea, orice om credincios este cu adevărat credincios dacă se pregătește pentru Nașterea lui Hristos, care este o înnoire a acelui moment istoric și care devine o realitate pentru fiecare în parte. Dar, ca să putem să-L primim pe Hristos, trebuie să ne deosebim de farisei, care erau plini de ei înșiși, mândri și trufași, iar în inima și în sufletul lor nu avea loc Hristos.
Noi trebuie să ne golim de noi înșine, căci suntem plini de păcate; de aceea postim și ne mărturisim, ca să ne împărtășim. De aceea, să vă bucurați de ziua de astăzi toți cei care v-ați împărtășit: unii ieri, alaltăieri, alții cu puține zile în urmă. Toți să ne bucurăm de această Naștere, căci este înnoirea evenimentului istoric de la Betleem.
Momentele acestea dumnezeiești au o dată istorică, dar ele se perpetuează de-a lungul întregii istorii până la sfârșitul veacului. De aceea, Nașterea din Betleem trebuie să ne fie nouă tuturor un moment de bucurie și de referință, pentru că pentru noi toți a avut loc această Naștere din Betleem.
Ea trebuie să ne fie nouă tuturor bucurie și nădejde. Și să avem și noi darurile magilor: să-I aducem aurul credinței, smirna nădejdii și tămâia dragostei, ca prin ele să ajungem până la cer. Căci tămâia se aduce înaintea icoanelor și a celor sfinte, pentru ca rugăciunea să se înalțe la cer.”
