Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a rostit, în ziua de pomenire a Sfântului Ioan Rusul, o predică amplă și puternică despre criza familiei, educația copiilor, pierderea reperelor creștine și nevoia întoarcerii la Biserică, la duhovnic și la sfinți.
Predica a fost rostită la 27 mai, la Mănăstirea „Sfântul Ioan Rusul” din localitatea Slobozia, județul Giurgiu, unde ierarhul a săvârșit Sfânta Liturghie în altarul de vară al așezământului monahal, cu prilejul hramului.
Preasfințitul Părinte Ambrozie a pornit de la Evanghelia Fericirilor și a arătat că participarea la hramuri trebuie să devină un moment de cercetare lăuntrică și de analiză a propriei vieți.
„Momentele acestea de participare la hramuri, cum este acesta al Sfântului Ioan Rusul, după ce am săvârșit Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, ne fac pe fiecare dintre noi să privim către interiorul nostru, către viața noastră, să vedem dacă, într-adevăr, cuvintele Evangheliei, cuvintele lui Hristos, se regăsesc în viețile noastre și sunt împlinite de către noi”, a spus Episcopul Giurgiului.
„Nu vei convinge cu autoritatea, pentru că autoritatea impune, nu convinge”
Vorbind despre provocările actuale ale familiei creștine, Preasfințitul Părinte Ambrozie a atras atenția asupra celor două extreme în educarea copiilor: autoritatea excesivă și protecționismul exagerat.
„Și atunci tu, ca părinte — spune Părintele Patriarh —, nu vei convinge cu autoritatea, pentru că autoritatea impune, nu convinge. Și nici cu un protecționism exagerat: «Lasă-i, mamă, că sunt tineri, așa sunt vremurile. Pe vremea noastră era așa, pe vremea voastră e altceva»”, a afirmat ierarhul.
Episcopul Giurgiului a vorbit și despre dependența copiilor de tehnologie și despre influența puternică a lumii virtuale asupra dezvoltării lor.
„Sunt adicțiile, sunt gadgeturile de care copiii depind foarte mult, iar părinții cedează foarte repede, luându-le telefoane, tablete, tot ce ține de lumea aceasta a inteligenței artificiale”, a spus Preasfinția Sa.
Totodată, ierarhul a arătat că tinerii se maturizează biologic mai repede decât generațiile anterioare, fără ca această dezvoltare să fie însoțită și de o maturitate emoțională și spirituală.
„Vezi copii dezvoltați, care arată a adolescenți, dar, în fapt, mintea lor nu este pregătită, iar reacțiile lor emoționale, iritabilitatea lor, pleacă tocmai de la aceste dezvoltări fiziologice și biologice”, a explicat Preasfințitul Părinte Ambrozie.
„Fac confuzie între o cununie care vine cu binecuvântarea lui Dumnezeu și un document de la primărie”
Unul dintre cele mai puternice momente ale predicii a fost dedicat crizei familiei și felului în care Taina Cununiei este minimalizată sau înlocuită cu simple formalități civile.
„Fac confuzie între o cununie care vine cu binecuvântarea lui Dumnezeu și un document pe care îl semnează la primărie”, a avertizat Episcopul Giurgiului.
Ierarhul a criticat normalizarea concubinajului și a relațiilor fără binecuvântarea Bisericii.
„Într-un târziu, în desfrânare, în concubinaj, zămislesc copii și rămân fetele însărcinate, iar atunci părinții spun: «Lasă, mamă, că așa sunt vremurile». Cum «așa sunt vremurile»? Dar tu nu vrei pentru copiii tăi, pentru nepoții tăi, tot ce-i mai bun pe lume? Ce-i mai bun pe lume? Binecuvântarea lui Dumnezeu”, a spus Preasfinția Sa.
Preasfințitul Părinte Ambrozie a afirmat că atât părinții, cât și preoții poartă o responsabilitate pentru această stare de fapt.
„Astăzi nu mai există această disciplină și suntem deopotrivă vinovați și dumneavoastră, dar și preoții”, a spus ierarhul.
Referindu-se la degradarea sensului religios al cununiei, Episcopul Giurgiului a criticat transformarea slujbelor în simple evenimente sociale.
„Păi, fraților, dar este cununie religioasă! Primesc Taina Cununiei în biserică. Sunt încoronați ca împărații, le pui coroane. Preoții dansează «Isaie, dănțuiește!» de bucurie în această horă ceremonială”, a afirmat Preasfinția Sa.
„Și noi ne întrebăm de ce țara arată așa cum arată”
Într-un pasaj extrem de puternic al predicii, Preasfințitul Părinte Ambrozie a legat criza familiei și a educației de degradarea societății și de lipsa liderilor autentici.
„Și noi ne întrebăm de ce țara arată așa cum arată. De ce nu avem lideri? De ce nu avem conducători? De ce sunt războaie în lume?”, a spus Episcopul Giurgiului.
Ierarhul a arătat că mulți tineri împrumută modele greșite promovate prin internet, mass-media și cultura contemporană.
„Copiii încep să împrumute modul acesta de viață din societate, pe care îl văd la colegi, la anturaj, în lumea aceasta virtuală”, a spus Preasfinția Sa.
Totodată, Episcopul Giurgiului a criticat ideologiile progresiste și influența lor asupra familiei și societății.
„Lumea aceasta virtuală a internetului, a gadgeturilor, a postărilor de tot felul, găsește că «creștinul este cretin», idiot, găsește concepții despre lume și despre viață total greșite”, a afirmat ierarhul.
„Du-te la duhovnic, că el are puterea să dezlege cu harul lui Dumnezeu”
Preasfințitul Părinte Ambrozie a vorbit și despre nevoia întoarcerii la duhovnic și la viața duhovnicească într-o lume marcată de confuzie și dependențe.
„Când vezi că lucrurile nu merg, că roata vieții este gripată și nu mai merge, du-te la duhovnic”, a spus Episcopul Giurgiului.
Ierarhul a făcut și o comparație între psihologie și spovedanie, subliniind rolul harului în vindecarea sufletească.
„Du-te la duhovnic, că el are puterea să dezlege cu harul lui Dumnezeu!”, a afirmat Preasfinția Sa.
În continuare, Episcopul Giurgiului a vorbit despre ajutorul sfinților și despre minunile săvârșite prin rugăciunile acestora.
„Să nu uităm niciodată că există Cineva care rezolvă cazurile disperate de boală, de adicții, de dependență, de derută, de confuzie. Aceia sunt sfinții, cum este Sfântul Ioan Rusul”, a spus Preasfințitul Părinte Ambrozie.
Ierarhul a amintit și cazul unui tânăr care, potrivit mărturiei sale, a început să vorbească după rugăciunile către Sfântul Ilie Lăcătușu.
„Lumea a luat-o razna rău de tot”
Într-un alt pasaj puternic al predicii, Episcopul Giurgiului a vorbit despre neîncrederea oamenilor în autorități și despre nevoia întoarcerii la rugăciune și credință.
„Lumea a luat-o razna rău de tot”, a spus Preasfinția Sa.
Referindu-se la perioada pandemiei, ierarhul a afirmat:
„Când spuneam cu glas tare: «Nu vă vaccinați», mi-au făcut dosar și m-au hărțuit penal”, a spus Episcopul Giurgiului.
În același context, Preasfințitul Părinte Ambrozie i-a îndemnat pe credincioși să își pună nădejdea în Dumnezeu și în Maica Domnului.
„Postiți mult, rugați-vă și toate problemele de nerezolvat, de nedezlegat, le rezolvă Dumnezeu prin sfinții Săi”, a afirmat ierarhul.
„Atenție la educația copilului și, peste toate, credință”
La finalul predicii, Preasfințitul Părinte Ambrozie a transmis un mesaj ferm către părinți și bunici, cerându-le să nu facă compromisuri în educația copiilor.
„Atenție la educația copilului și, peste toate, credință. Credință. Nu faceți compromisuri”, a spus Episcopul Giurgiului.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de PS Ambrozie, la data de 27 mai, în ziua de pomenire a Sfântului Ioan Rusul, ocrotitorul Mănăstirii cu același nume din localitatea Slobozia, județul Giurgiu, când Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a săvârșit Sfânta Liturghie, în altarul de vară al Sfintei Mănăstiri:
„Hristos S-a înălțat!
Preacuvioși și preacucernici părinți, preacuvioase maici starețe, iubiți credincioși și credincioase,
Ne bucurăm în mod deosebit că și anul acesta Dumnezeu ne-a învrednicit, atât pe noi, părinții slujitori în sobor, în frunte cu părintele Teodor, starețul mănăstirii și vicarul Episcopiei Giurgiului, alături de cuvioasele maici starețe de la mănăstiri și de dumneavoastră, bunii noștri credincioși, să fim iarăși la hram, la Sfântul Ioan Rusul, în mănăstirea ctitorită în numele lui.
Ne bucurăm, cum spun, în mod deosebit, pentru că, în atmosfera aceasta de comuniune liturgică și în duh de rugăciune, facem gândului nostru popas și ne gândim fiecare dintre noi la cuvântul Sfintei Evanghelii, lecturat atât de frumos astăzi de părintele arhidiacon Pavel Blaj, referitor la Fericirile pe care Mântuitorul le-a rostit.
Ne gândim fiecare dintre noi în ce măsură cuvintele lui Hristos, prin glasul Sfintei Evanghelii, se regăsesc și în viețile noastre, sunt împlinite în viețile noastre, ale familiilor noastre, ale copiilor dumneavoastră și nepoților dumneavoastră.
Trăim într-o perioadă extrem de delicată, extrem de dificilă, în care Biserica — când spunem Biserică, nu ne referim doar la cler, indiferent de treaptă, că sunt ierarhi, că sunt preoți sau diaconi- Biserica înseamnă această comuniune de credință euharistică formată din clerici și credincioși, adică și din dumneavoastră, cei care sunteți de vârste diferite, formați Biserica, Biserica lui Hristos.
Și momentele acestea de participare la hramuri, cum este acesta al Sfântului Ioan Rusul, după ce am săvârșit Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, ne fac pe fiecare dintre noi să privim către interiorul nostru, către viața noastră, să vedem dacă, într-adevăr, cum spuneam mai înainte, cuvintele Evangheliei, cuvintele lui Hristos, se regăsesc în viețile noastre și sunt împlinite de către noi.
Trăind în lume și, sigur, sunt momente în care uităm de poruncile lui Hristos, uităm de modul de viețuire creștinească pe care ar trebui să-l avem fiecare dintre noi și ne mai aducem aminte doar așa, din când în când, din nefericire, în momente în care viața ne încearcă pe fiecare dintre noi: probleme legate de sănătate, legate de greutăți financiare, materiale, legate de neînțelegeri în casă, între soți, între copiii dumneavoastră, între nepoții dumneavoastră.
Și atunci fiecare dintre noi, văzând că nu găsim soluții de rezolvare imediată, că noi suntem ca niște copii care spun: „Acum, acum, Doamne, rezolvă-mi problemele, răspunde-mi la rugăciuni!”, am postit, am mers în pelerinaje, pe la mănăstiri, pe la moaștele sfinților, la icoane făcătoare de minuni, așteptăm ca Dumnezeu să ne rezolve problema imediat. Asemenea copiilor dumneavoastră, pe care toți i-ați născut, care vă cer imediat un lucru și, cu nervozitate, cu iritare, îl vor imediat.
Am stat și m-am gândit la anul acesta 2026, care este Anul pastorației familiei creștine, și cred că ar trebui să adresez câteva cuvinte, în primul rând preoților, care sunt păstori de suflete, și dumneavoastră, bunicilor, care ați născut copii, care aveți nepoți, chiar și maicilor, călugărițelor, starețelor din mănăstiri și fiecărui credincios în parte.
Pentru că vorbim despre pastorația familiei creștine, Părintele Patriarh a ținut zilele trecute conferințele preoțești cu clerul din Arhiepiscopia Bucureștilor și am reținut de acolo câteva idei legate de educarea copiilor, de faptul că atunci când ești părinte oscilezi între două extreme: fie o autoritate parentală, părintească, din partea mamei sau a tatălui, fie către un protecționism exagerat. Noi îi spunem o „cocoloșire” a copiilor. Sunteți atât de mămoase, atât mamele, cât și bunicile, și îi protejăm tot timpul. Sau încercăm, la cealaltă extremă, cu autoritate, să le impunem unor copii despre care adeseori uităm că și noi am trecut prin treptele acestea ale dezvoltării, am fost puberi, am fost adolescenți, am fost maturi și persoane în vârstă, la senectute.
Uităm că, în vremurile acestea, copiii se dezvoltă din punct de vedere fiziologic și biologic mult mai repede și această dezvoltare o ia înainte pubertății. Discut cu confrații mei, îndeosebi cu cei care sunt tați de fetițe, care remarcă lucrul acesta și îmi spun că încearcă să încetinească procesul acesta, care nu este unul echilibrat, dezvoltarea lor fiziologică și neuronală, intelectuală. Și atunci îmi spuneau că încearcă să temporizeze cumva, să întârzie, cel puțin la fetițe — cred că și la băieți este cam la fel —, îmbrățișând copiii mai des, ca acel copil, în dezvoltarea lui fiziologică, biologică și neuronală, să nu aibă instabilitate și emoționalitate excesivă.
Vedeți că, datorită vârstei și prefacerilor neuronale, fiziologice și biologice, copiii noștri, din nefericire, ajung puberi prea repede, din cauza hranei pe care o mănâncă, vedem că dezvoltarea lor biologică o ia înainte dezvoltării pe care ar trebui să o aibă vârsta. Vezi copii dezvoltați, care arată a adolescenți, dar, în fapt, mintea lor nu este pregătită, iar reacțiile lor emoționale, iritabilitatea lor, pleacă tocmai de la aceste dezvoltări fiziologice și biologice. Ori părinții nu trebuie să uite că au trecut prin aceste etape. Nu trebuie să uite că copiii lor se dezvoltă mai repede și, dacă ar fi doar această dezvoltare firească despre care încerc să vă vorbesc, nu ar fi nimic. Dar sunt adicțiile, sunt gadgeturile de care copiii depind foarte mult, iar părinții cedează foarte repede, luându-le telefoane, tablete, tot ce ține de lumea aceasta a inteligenței artificiale.
Și atunci lupta aceasta cu dezvoltarea, care ar trebui să fie firească și naturală a copilului, este o luptă inegală. Părintele nu are toate armele ca să-i corecteze abaterile și adicțiile copilului și de aici încep o serie de probleme și neînțelegeri. Le vedem și ca părinți, și ca bunici, și noi, ca păstori de suflete, de multe ori puși în situația de a nu-i înțelege pe copiii noștri.
Și ați văzut că atunci când devin puberi și imediat adolescenți, cel mai mare pericol este să nu te mai înțelegi cu copilul, cu băiatul sau cu fetița ta. Și, dacă anturajul, dacă strada, cum se spune, îl influențează foarte mult, pentru că tineretul de astăzi — spuneau analiștii, pediatrii, psihologii și așa mai departe — nu mai are o cultură a muncii cum am avut noi.
Uităm adeseori că dezvoltarea lui, procesul acesta fiziologic și natural, se duce până la 25 de ani. Atunci el are capacitatea să înțeleagă lucruri pe care i le spui tu, ca matur sau ca bunic. El nu are capacitatea de a procesa această informație, având în vedere furtuna hormonală și ieșirile lui.
Și atunci tu, ca părinte — spune părintele Patriarh —, nu vei convinge cu autoritatea, pentru că autoritatea impune, nu convinge. Și nici cu un protecționism exagerat: „Lasă-i, mamă, că sunt tineri, așa sunt vremurile. Pe vremea noastră era așa, pe vremea voastră e altceva.”
Vorbesc cu părinții care sunt născători de fii și fiice, vorbesc cu fiii duhovnicești care vin și îmi spun câte probleme au cu copiii de astăzi, că nu știu cum să o mai scoată la capăt. Și atunci le spunem din experiența noastră, din anii de seminar, de facultate, din discuțiile pe care le purtăm cu marii duhovnici, cu cei care ne educă și ne formează copiii, să vedem ce putem face, pentru că alt sens al existenței noastre decât acela al nașterii, creșterii și educării copilului nu există.
Îi dai viață unui pui de om, unui prunc, și pe urmă crește repede, repede, nici nu știi când a devenit puber și adolescent și îți confiscă viața.
Dacă sunt anumite greșeli pe care, ca părinți sau bunici, le facem în creșterea și purtarea copiilor, noi, ca părinți, evident că îi învățăm tot ceea ce este mai bun și mai frumos, ceea ce le este mai bine, îi protejăm de tot ce poate să-i vulnerabilizeze. Dar strada, anturajul și lumea progresistă în care trăim noi, cu ideologiile ei, cu ideile sorosiste și așa mai departe, atunci când copilul scapă în lumea aceasta virtuală a internetului, a gadgeturilor, a postărilor de tot felul, găsește că „creștinul este cretin”, idiot, găsește concepții despre lume și despre viață total greșite, malthusianiste.
Văd aceste modele pe care le iau ei din lumea internetului, a mass-media, a televiziunilor, a filmelor, care sunt și ele făcute după o anumită agendă, au un anumit profil. Toate personajele de acolo sunt photoshopate, sunt cosmetizate, iar ei, imediat, la vârsta pubertății și adolescenței, vor să fie ca actorii de acolo. Și imediat ei, neavând o cultură a muncii cum am avut noi în copilăria noastră, când ascultarea însemna disciplină și din vorba părinților nu ieșeam niciodată, iar copiii și nepoții noștri de astăzi ne spun: „Mă lași? Lasă că ești îmbătrânit, nu înțelegi nevoile noastre.”
Cunoaștem cazuri de copii care au adicții, au dependențe. Gândiți-vă ce tragedii sunt în lume. Și atunci când nici pediatrii, nici psihologii, nici părinții și bunicii, născători de fii și fiice, nu le mai dau de cap acestor probleme, aleargă cu disperare doar la preoți, doar la mănăstiri, doar la mari duhovnici, doar la medici mari.
Să nu uităm niciodată că există Cineva care rezolvă cazurile disperate de boală, de adicții, de dependență, de derută, de confuzie. Aceia sunt sfinții, cum este Sfântul Ioan Rusul. Și sunt atât de multe mărturii prin care Sfântul Ioan Rusul, ocrotitorul acestei mănăstiri, intervine miraculos în visele oamenilor, fără să-i cunoască, pe patul de spital, în cazurile disperate. Și atunci noi, încet-încet, când suntem într-adevăr într-o situație critică, abia atunci alergăm la Dumnezeu, la Biserică, la duhovnic. Ori, dacă viața noastră ar fi într-o continuă normalitate, ne-am spovedi și nu am lăsa garda jos în relația cu copiii.
Păi uitați unde greșesc părinții! Încerc să mă pun în pielea celor care își cresc copiii. Nu le poți refuza nimic. Dacă ar fi să i se întâmple ceva rău, ți-ai scoate inima din piept și ți-ai pune viața pentru el. Oricum îți pui viața și existența ta pentru copilul tău.
M-aș adresa, pentru că vorbim despre familia creștină și despre pastorația ei, în primul rând clerului, care atunci întâlnesc copiii aduși de gura mamei, cu precădere a bunicilor, să vină la spovedit. Și ei sunt adolescenți, trăiesc în desfrâu, ajung la studenție, părinții fac sacrificii ca să-i țină, iar acolo zic: „Lasă, mamă, decât să plătim două locuri la cămin și două garsoniere, oricum ei vorbesc, sunt prieteni, să stea împreună, că plătim numai o chirie.”
Și părinții greșesc fundamental, pentru că acei copii, în loc să trăiască într-un firesc, într-o normalitate, cum ați fost dumneavoastră ca mame, ca femei, când v-ați căsătorit, ei vor considera că este un lucru firesc să trăiască împreună, să se joace împreună și intră în păcat, pentru că ei trăiesc în desfrânare asupra întregii familii. Pentru că „așa e moda acum”, copiii să trăiască în desfrânare, să trăiască necununați. Stai de vorbă cu ei și spun: „Păi nu insistă mama, insistă bunicii să ne cununăm, dar ne cununăm la starea civilă.”
Fac confuzie între o cununie care vine cu binecuvântarea lui Dumnezeu și un document pe care îl semnează la primărie. Și mai rău decât atât, într-un târziu, în desfrânare, în concubinaj, zămislesc copii și rămân fetele însărcinate, iar atunci părinții spun: „Lasă, mamă, că așa sunt vremurile.”
Cum „așa sunt vremurile”? Dar tu nu vrei pentru copiii tăi, pentru nepoții tăi, tot ce-i mai bun pe lume? Ce-i mai bun pe lume? Binecuvântarea lui Dumnezeu.
Iov mergea la templu, făcea jertfe, știind că copiii lui sunt tineri și că pot greși, și făcea jertfe ca Dumnezeu să nu-i pedepsească pe copii.
Noi greșim foarte mult astăzi. Și părintele spunea: „Când vin și sunt bine, las-o, așa e tineretul astăzi. Pe vremea noastră așa era. Ne căsătoream curați, intram în viață curați, cu nuntă, cu cununie. Părinții erau foarte categorici cu noi.”
Astăzi nu mai există această disciplină și suntem deopotrivă vinovați și dumneavoastră, dar și preoții. Pentru că îți vin tineri frumoși, bravi, îi vezi și îți vine greu să vorbești despre greutățile lor, despre dezvoltare, despre sexualitate și despre faptul că trăiesc în desfrâu.
Aseară, pentru niște probleme similare, l-am sunat pe părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului. Îl cunoașteți? Știți ce mi-a spus? Zice: „Copiii greșesc, dar și părinții greșesc foarte tare. Pentru că atunci când știi că trăiesc în concubinaj și au rămas însărcinate fetele, măcar părintele ar trebui să arate că e supărat de o greșeală ca asta, de faptul că n-au ascultat de povețe. Ori preotul se face că îi spovedește, îi împărtășește. Și copiii aceștia greșesc și pentru că le fac pe toate târziu, de gura noastră, a părinților, a preoților, forțați cumva, grăbiți, și nu rămân în căsnicii.”
De aceea se vorbește în anul acesta 2026, când s-au canonizat mame de mitropoliți, mame de ierarhi, mame de voievozi, femei sfinte, Anastasia Șaguna, Blandina de la Iași, Olimpiada de la Fărcașa, mama de călugăr, de stareț de la Sfântul Munte Athos, de la Prodromu, părintele Petroniu, trebuie să ne aducem aminte că Hristos ieri și astăzi și în veci este Același și noi să nu fim aceia, preoții, care trebuie să rezolve cazurile disperate când corabia deja se scufundă, iar părinții să vină și să plângă și să se jelească: „Aoleu, cum am făcut?”
Noi trebuie să respectăm. Vedeți că și conceptul de familie a fost puțin nuanțat după ideile progresiste, ca să nu supărăm pe nimeni. Familia suportă și ea nuanțe. Nu mai este formată tradițional prin soț și soție. Sunt legitimizate cumva, prin străinătate, prin Occident, în anumite țări, căsătoriile între persoane de același sex. Cultele de acolo, nu pot să le numesc biserici numaidecât, sunt obligate să facă și ceremoniile religioase.
Nici nu pot să vă spun cât de greu vin și îmi spun: „Copiii mei se cunună!” „Bravo! Unde? La ce biserică?” Și îmi zice: „A, nu, se duc la primărie.” Bun. Pe urmă urmează faza a doua: unde se cunună? Pe lac, pe baltă, pe ponton. Păi, fraților, dar este cununie religioasă! Primesc Taina Cununiei în biserică. Sunt încoronați ca împărații, le pui coroane. Preoții dansează „Isaie, dănțuiește!” de bucurie în această horă ceremonială.
Ori se întâmplă că la cununiile religioase din biserică bărbații vin ca la pub și stau în tindă acolo și fumează și mai schimbă câte un banc, câte o gogoriță, și apoi așteaptă să se termine ceremonia, că e vorba de cununie, că e vorba de botez. Asistăm la o diluare a credinței, la un formalism și de vină suntem și noi, preoții.
Spunem că Ioan Botezătorul a fost în vremea lui și a sfârșit cu capul pe tipsie că n-a știut să-și țină gura. I-a mustrat pe Irodiada și pe Irod.
Astăzi, dacă preotul spune lucrurilor pe nume și vă spune: „Nu trăiți în desfrâu, nu lăsați copiii așa, spuneți-le unde greșesc”, pentru că nefericirea lor de mai târziu este boala dumneavoastră: tensiunea, inima, supărările, diabetul, pentru că n-ați știut să faceți ceea ce trebuie când era copil. Nu ați știut să faceți ceea ce trebuie.
Întâlnesc preoți grozavi, cărora le-aș face statuie, le sărut mâinile, că văd că mâinile lor sunt bătătorite de muncă și știu cât de buni sunt ei și preotesele. Au ridicat biserici. Da, dar copiii au altă cale și simt că sunt neîmpliniți, că sunt nefericiți.
Iar eu, dacă le spun: „Mă, ce fac copiii? Când mă inviți la nuntă?”, schimbă vorba și, prin gesturi sau prin nonverbal, îmi spun: „Ce știi tu, călugăre?” Mă, eu știu ce spune Scriptura, eu știu ce învață Biserica.
Astăzi cununia e percepută ca mersul doar la primărie, iar cununia religioasă, dacă se poate, să fie făcută undeva într-un resort, pe apă, pe nu știu unde, dacă se poate fără preot, dacă se poate să-și facă făgăduință în jurul unui pom, eventual secular. O nebunie întreagă cu ideile acestea care zăpăcesc copiii la vârsta pubertății. Și să știți că toate lucrurile acestea creează dependențe, creează adicții și creează și o schimbare a minții. În loc să fie metanoia, înnoirea minții, copiii încep să împrumute modul acesta de viață din societate, pe care îl văd în utilitate, la colegi, la nași.
Și noi ne întrebăm de ce țara arată așa cum arată. De ce nu avem lideri? De ce nu avem conducători? De ce sunt războaie în lume?
Ne tot întrebăm de ce se întâmplă toate acestea, pentru că fiecare dintre noi, de la firul ierbii și până la cei care pretindem că suntem fini și bisericoși, dacă ar fi să ne ia cineva să ne facă anamneza, așa cum îți face doctorul când te duci să te consulte, să vadă toate suferințele, îți face un istoric al bolilor, al supărărilor și așa mai departe, al traumelor din copilărie, la fel trebuie să faci și când vezi că lucrurile nu merg, că roata vieții este gripată și nu mai merge, du-te la duhovnic. Te duci la psiholog și stai acolo o oră, iar acela notează toate fanteziile tale din capul tău, îți ia banii și așa mai departe. Du-te la duhovnic, că el are puterea să dezlege cu harul lui Dumnezeu! Cheamă ajutorul sfinților: Sfântul Ioan Rusul, Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Nectarie, Sfântul Paisie Aghioritul și atâția și atâția sfinți, mai nou canonizați, precum Ilie Lăcătușu.
Acum câteva zile am botezat un copil de la o mămică botezată de mine, fiică de preot. Și acolo a venit un tânăr de vreo 20 de ani și se uita numai în gura noastră, a preoților. Mai vorbeam despre familie, despre copii, și cineva mi-a zis: „Știți că băiatul acesta nu a vorbit?”Era un înger de copil la vreo 20 de ani. Zic: „Cum adică nu a vorbit?” Până la opt ani nu a vorbit. Și l-au dus la mormântul lui Ilie Lăcătușu și s-a arătat părintele Ilie Lăcătușu, i-a pus mâna pe cap și a început să vorbească acel copil la opt ani. Are 20 de ani acum acel tânăr, la Cartojani. Postește 40 de zile în Postul Mare, nu mănâncă carne și are o curăție.
Vedeți că Dumnezeu lucrează și astăzi prin sfinții aceștia care au făcut ani grei de închisoare. Trupul părintelui Iustin de la Petru Vodă odrăslește busuiocul ca odinioară toiagul lui Aaron care a odrăslit.
Îi avem pe sfinții aceștia moderni și pentru dumneavoastră în viață. Să fii dusă pe vremea lui Stalin, învățătoare în Siberia, 15-16 ani, și apoi să vii în 1964 la Iași și să râdă lumea de tine că din profesoară și învățătoare ai ajuns să speli podeaua bisericii… Copiii nu o mai primeau în casă pe Sfânta Blandina și ea spunea tot timpul: „Vede Dumnezeu, știe Dumnezeu.”
Vedeți! Să nu ne pierdem credința, pentru că dacă îți pierzi averea nu este nimic. Să mergeți și, când aveți probleme, să alergați la sfinți.
Uite, părintele stareț Teodor, ca și părintele Mihai de la Comana, părintele Macarie, primul stareț aici, și toți pot să povestească atâtea minuni, atâtea vindecări de cancer. Credința poate totul. De aceea Hristos spune celor care vin și celor din lume: „Dacă poți crede…” Și el zice: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”
Să știți că există vindecare.
Lumea a luat-o razna rău de tot.
Când spuneam cu glas tare: „Nu vă vaccinați, lăsați politicienii și celelalte…”, mi-au făcut dosar și m-au hărțuit penal. Și acum, când se duc oamenii la doctor, îmi spun preoții mei că primul lucru pe care îi întreabă medicul este:
„V-ați vaccinat?”
Cine plătește pentru greșelile politicienilor? În cine să mai ai încredere? Doar în Dumnezeu și în Măicuța Domnului?
Rugați-vă acasă, în căminele dumneavoastră, mai ales cei mai în vârstă, că v-a luat Dumnezeu somnul ca să-L vedeți pe Domnul, cum spun călugării la Athos. Postiți mult, rugați-vă și toate problemele de nerezolvat, de nedezlegat, le rezolvă Dumnezeu prin sfinții Săi. Că de aceea se zice: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.”
Și o rugăciune de la Pavecerniță zice: „Doamne, dacă n-am avea pe sfinții Tăi rugători și bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni, Mântuitorule, a Te lăuda pe Tine?”
Cuvântul Apostolului pentru astăzi este așa: „Duhul să nu-L stingeți, prorociile să nu le disprețuiți. Țineți ceea ce este bine și feriți-vă de orice înfățișare a răului.”
„Nu te teme, turmă mică”, zice Mântuitorul, „că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția.”
Va trebui să căutăm aceste insule de scăpare, care sunt mănăstirile, care sunt parohiile cu preoți harnici și darnici, lucrători. Va trebui, într-un fel, să rezistăm, ca în perioada dictaturilor, prin cultură și prin credință. Pentru că societățile secularizate, Barnevernetul și celelalte, ați văzut, au luat copiii românilor, întâi din Norvegia, apoi din Suedia.
Românii nasc copii, românii nu fac avorturi. Nu fiți așa tăcute și foarte permisive când vedeți fete tinere că trăiesc în desfrâu, că ajung însărcinate. Trebuie să le învățați, pentru că pedagogii spun toți că până la 25 de ani copilul nu poate procesa ce îi spui tu cu mintea ta de 50 de ani. Nu poate să proceseze. Și toate influențele acestea care vin asupra lui, care îl bombardează, adicțiile și așa mai departe, îl fac să fie irascibil, să fie nervos.
Și trebuie să găsești calea aceea, cum spune Patriarhul nostru, Preafericitul Daniel, să nu fii nici cu protecționismul exagerat, cu cocoloșitul, dar nici cu o autoritate care să-l zdrobească. Aici e tâlcul.
Ori tata, mama și mai ales bunicii spun: „Tată, nu e bine ce ai făcut.” O vorbă bună, o dojană. Și copilul, când crește, înțelege mai târziu că îl va duce și pe el viața, dacă nu își pierde mințile cu drogurile, cu desfrâul și cu beția, va ajunge și el să fie părinte. Și când vei mai fi tu atunci, când vei mai fi să-l ocrotești și din ceruri, dacă îți dă Dumnezeu o fereastră să vezi că e nefericit, că e în adulter, că nu își găsește rostul, ce ai făcut?
Atenție la educația copilului și, peste toate, credință. Credință. Nu faceți compromisuri. Mai bine să fie ținut din scurt decât să greșească înaintea lui Dumnezeu și tu să greșești ca părinte când n-ai făcut ce trebuie când era copilul.
Oameni buni, să fiți sănătoși! Sfântul Ioan Rusul să vă ajute!
Mulțumim părinților pentru împreuna-slujire, măicuțelor pentru rugăciuni și părintelui stareț că ne-a invitat astăzi. A fost o vreme foarte frumoasă. Ați umplut Sfânta Mănăstire. Ne bucurăm că ați venit.
Hristos S-a înălțat!
Transmiteți și familiilor dumneavoastră, prietenilor, copiilor binecuvântările preoților de aici, de la mănăstire.
Să trăiți frumoși și fericiți!
Hristos S-a înălțat!”
