Imagini obținute prin amabilitatea Mariei Chirculescu, care a condus un grup de pelerini români în Țara Sfântă, cu Miriam Turism
Într-un cuvânt de o profundă densitate teologică și istorică, rostit la Patriarhia Ierusalimului, în fața sutelor de pelerini români și în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Preafericitul Părinte Teofil al III-lea a vorbit despre unicitatea Ierusalimului ca spațiu al Revelației, al mântuirii și al întâlnirii reale dintre Dumnezeu și omenire.
Mesajul Patriarhului a depășit dimensiunea devoțională, configurând o veritabilă teologie a locului sfânt și o reafirmare a sensului profund al pelerinajului.
Ierusalimul – capitala spirituală a lumii
Patriarhul Teofil a subliniat statutul unic al Ierusalimului în conștiința religioasă universală:
„Ierusalimul este un loc important nu doar pentru noi, ci pentru întreaga lume. Ierusalimul este cetatea sfântă a Domnului, considerată capitala spirituală a lumii. Ierusalimul este singurul oraș care este, în egală măsură, sfânt și sacru pentru iudaism, pentru creștinism, pentru islam și pentru alte religii.”
Această convergență religioasă nu este întâmplătoare, ci izvorăște din evenimentul central al istoriei: prezența reală a lui Hristos pe acest pământ.
Locul întâlnirii cu Hristos
Răspunzând la întrebarea privind importanța universală a Ierusalimului, Patriarhul a afirmat:
„Ce a făcut ca Ierusalimul să fie atât de important pentru întreaga lume? Această parte a lumii a avut privilegiul, a avut avantajul unic de a-L fi întâlnit pe Domnul nostru Iisus Hristos. Această parte a pământului are privilegiul, are avantajul unic de a-L fi întâlnit pe Domnul nostru Iisus Hristos. Sângele Mântuitorului nostru a sfințit acest loc și l-a binecuvântat.”
Nu este vorba doar despre o memorie simbolică, ci despre o realitate ontologică, pecetluită prin Jertfa Mântuitorului.
Sfântul Mormânt și izvorul energiei dumnezeiești
Patriarhul a accentuat dimensiunea sacramentală a Ierusalimului:
„Această parte a lumii a primit și Trupul Mântuitorului nostru, mă refer la îngroparea Sa în Ierusalim. De aceea energia dumnezeiască izvorăște din această parte a lumii. De aceea energia dumnezeiască izvorăște din această parte a lumii.”
Sfântul Mormânt nu este doar un monument istoric, ci un izvor viu de har, care iradiază asupra întregii creații.
Responsabilitatea păstrării locurilor sfinte
Patriarhul Teofil a adus un omagiu continuității istorice a ocrotirii Locurilor Sfinte:
„Mulțumită Bisericii Ierusalimului și Ordinului Frăției Sfântului Mormânt, care, încă din vremea Sfintei Împărătese Elena, mama Sfântului Împărat Constantin, a rânduit ca aceste locuri sfinte, îndeosebi Sfântul Mormânt, să fie păstrate exclusiv ca locuri de rugăciune și de închinare, suntem recunoscători Ierusalimului, Sfintei Elena și tuturor celor care poartă grijă Sfântului Mormânt. Noi suntem aici și continuăm să păzim și să cinstim Sfântul Mormânt.”
Această fidelitate istorică este una dintre garanțiile păstrării autenticității spirituale a Ierusalimului.
Ierusalimul – întruparea Istoriei Sfinte
Într-o formulare de maximă densitate teologică, Patriarhul a sintetizat sensul istoriei biblice:
„Ierusalimul este considerat întruparea Istoriei Sfinte. Istoria Sfântă este istoria mântuirii. Istoria Bibliei este istoria Întrupării Logosului dumnezeiesc. Istoria Sfântă este istoria Întrupării Logosului dumnezeiesc.”
Istoria nu este, astfel, o succesiune arbitrară de evenimente, ci o pedagogie a mântuirii lucrată de Dumnezeu în timp și spațiu.
Pelerinajul – întâlnirea cu realitatea Revelației
Patriarhul Teofil a explicat sensul profund al pelerinajului:
„Aceasta este importanța pelerinajului. Importanța pelerinajului constă în faptul că fiecare om care vine aici, indiferent de credința lui, indiferent de apartenența sa religioasă, nu poate nega istoricitatea și realitatea istoriei sfinte. Importanța pelerinajului este că, indiferent de unde vii și ce faci, nu poți nega importanța, istoria și realitatea acestor locuri.”
Pelerinajul devine, astfel, o experiență care depășește confesiunea și cultura, conducând la confruntarea directă cu adevărul istoric al Revelației.
Geografia Bibliei – mărturie a adevărului revelat
În încheiere, Patriarhul a subliniat valoarea unică a geografiei sacre:
„Pentru că aici, geografia sfântă, geografia Bibliei, este o mărturie că aici, în această parte a lumii, la un moment precis al istoriei, s-a săvârșit marea taină a Revelației, a adevărului descoperit nouă de Însuși Dumnezeu și de proroci.”
