Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii a susținut un discurs amplu în care a analizat modul în care filosofia modernă și ideologiile sociale au influențat credința religioasă, subliniind că adevărata amenințare pentru conștiința religioasă nu a venit din idei, ci din nedreptatea socială.
Reflecția personală este cheia păstrării credinței
Patriarhul a început mulțumind pentru discursul susținut în școlile duhovnicești, încurajând efortul personal de a căuta răspunsuri și de a reflecta asupra lucrurilor importante:
„Foarte important este ca în școlile duhovnicești să răsune asemenea cuvinte care cer din partea auditoriului reflecție și căutarea răspunsurilor la întrebările apărute. Mai bine este când noi înșine căutăm aceste răspunsuri, noi înșine mergem la surse, cercetăm bibliotecile sau pur și simplu, în timpul plimbării, reflectăm la lucrurile importante, rupându-ne de cele secundare, care, din păcate, ocupă cea mai mare parte din viața noastră.”
Ideologia modernă a încercat să înlocuiască teologia
Vorbind despre rădăcinile crizei spirituale moderne, Patriarhul a arătat că filosofia a început să submineze teologia în epoca Renașterii și a continuat în perioada modernă:
„Ideologia este ceea ce a înlocuit teologia. Totul a început cu epoca Renașterii și a trecut în epoca modernă. Și totul părea atât de atractiv din punct de vedere intelectual, dar dacă citim cu atenție textele acelei perioade și analizăm discursul intelectual al vremii, devine clar că dezvoltarea filosofiei moderne a fost îndreptată spre dezarmarea Bisericii, spre respingerea teologiei.”
Deși nu a fost o respingere radicală precum în marxism, tendințele critice față de credință erau evidente:
„Nu era la fel de radicală ca filosofia marxistă, dar dacă ne uităm la sistemele filosofice ale secolelor XVIII și XIX, vedem semnale implicite îndreptate împotriva teologiei.”
Adevărata criză a credinței a venit din dezamăgirea în viața socială
Patriarhul a precizat că filosofia nu a dus la răspândirea ateismului, ci realitățile sociale nedrepte:
„Trebuie spus că acest atac intelectual asupra Bisericii și teologiei nu a avut un rol decisiv. Dezvoltarea ateismului nu a fost legată de rezultatele disputelor filosofice — întregul ateism a crescut din viața reală.”
Dezamăgirea oamenilor în fața nedreptății sociale și promisiunile revoluționare au fost cele care au provocat criza religioasă:
„Factorii sociali, legați de nedreptatea societății umane, de dezamăgirea oamenilor față de ceea ce se întâmpla în societate, au fost adevărata cauză.”
Revoluțiile și ideologiile au captivat mințile intelectuale și ale clasei muncitoare:
„O parte a intelectualității și apoi a clasei muncitoare a fost cucerită de anumite ideologii, care au ajutat la formarea convingerilor — nu pe un plan filosofic, ci practic.”
Dezinteresul pentru filosofie astăzi: o consecință a eșecului ideologiilor
Patriarhul Kirill a remarcat că astăzi filosofia nu mai atrage interesul publicului larg:
„Cine mai citește astăzi pe Engels? Nimeni! Poate doar la facultățile de filosofie sau poate câțiva adepți ai ideii comuniste, care nu pot accepta prăbușirea a tot ce a fost legat de această ideologie.”
Această realitate are o dublă față:
„Este rău că oamenii refuză reflecția intelectuală serioasă, ceea ce duce la scăderea nivelului lor intelectual. Dar este bine că ateismul actual nu se mai bazează pe niciun fundament filosofic.”
Dezamăgirea adâncă în experiențele istorice ale construirii comunismului și eșecul justificării filosofice a schimbărilor sociale au dus la pierderea interesului pentru filosofia militantă:
„Dezamăgirea profundă în experiența istorică a țării noastre, în încercările de a construi o societate comunistă justă, și de a fundamenta această luptă pe bază filosofică, a dus la un asemenea dezgust față de filosofie, încât astăzi această disciplină este studiată aproape numai la facultățile de filosofie și chiar acolo de foarte puțini oameni.”
