Patriarhul Daniel a vorbit, în Duminica Ortodoxiei, despre stadiul lucrărilor la Catedrala Națională, despre sprijinul financiar diminuat din partea statului și despre motivele pentru care lăcașul nu poate fi deschis vizitatorilor, în ciuda numeroaselor solicitări.
În cadrul cuvântului rostit după Sfânta Liturghie, Patriarhul a folosit imaginea stupinei pentru a descrie lucrarea Bisericii.
Albinele – chip al hărniciei în Biserică
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat că albinele sunt simbol al hărniciei, al curăției și al dăinuirii, asemenea credincioșilor și clerului care lucrează pentru zidirea Bisericii.
„Albinele sunt harnice și darnice: adună polenul pentru a oferi mierea, iar această hărnicie se concretizează în dărnicie”, a arătat Patriarhul, subliniind că mierea este unul dintre cele mai durabile alimente, simbol al lucrării temeinice și binecuvântate.
Această imagine, a spus el, seamănă cu lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, prin oameni purtători de har, prin rugăciune și prin fapte bune.
Pictura Catedralei, încă neterminată
Patriarhul Daniel a reamintit că pictura realizată până în prezent la Catedrala Națională a fost sfințită, însă există încă suprafețe importante care trebuie finalizate, în special mozaicurile dedicate celor șapte Sinoade Ecumenice.
„Acestea au fost pictate provizoriu pe pânză la sfințire, dar trebuie realizate definitiv în mozaic”, a precizat el, menționând că pentru fiecare Sinod trebuie indicat și anul desfășurării, de la 325 – Niceea I până la 787 – Niceea II, sinodul care a apărat învățătura ortodoxă privind cinstirea sfintelor icoane.
De asemenea, urmează să fie pictați pereții paraclisului de la demisol, care îi are ca ocrotitori pe Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul și pe Sfântul Daniil Sihastrul.
De ce nu este deschisă Catedrala
Deși există numeroase solicitări de vizitare, Patriarhul a explicat că accesul general nu poate fi permis în această etapă.
„Nu putem lăsa pe toți, pentru că nu se mai termină lucrările”, a spus el, arătând că deschiderea permanentă ar întârzia finalizarea picturii.
Totodată, a subliniat că, după sfințirea picturii parțiale, sprijinul financiar din partea statului s-a redus considerabil, pe fondul dificultăților bugetare.
În aceste condiții, finalizarea lucrărilor depinde în mare măsură de contribuția credincioșilor. Patriarhul a făcut apel la sprijin pentru pictarea definitivă a Sinoadelor Ecumenice și a altor icoane, inclusiv a chipurilor sfintelor femei românce canonizate recent.
Albumul oficial, după finalizare
Un album fotografic complet al Catedralei va putea fi publicat doar după încheierea integrală a picturii, atât în spațiul principal, cât și în paraclis.
„La sfințire au fost date doar unele imagini, dar nu s-a publicat un volum propriu-zis, fiindcă nu este terminată toată pictura”, a explicat Patriarhul.
Biserica cea mai frumoasă
În încheiere, Patriarhul Daniel a mulțumit ierarhilor, clerului și credincioșilor pentru implicare și a subliniat că adevărata frumusețe a unei biserici nu constă doar în pictură sau arhitectură.
„Cea mai frumoasă biserică este biserica plină de credincioși”, a spus el, arătând că frumusețea cea dintâi este comunitatea care se roagă împreună în jurul Sfântului Altar.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris cuvântul rostit de Patriarhul Daniel după Sfânta Liturghie din Duminica Ortodoxiei:
”Aici este evidențiat rolul important al hărniciei albinelor într-o stupină, iar albinele sunt credincioșii, clerul și toți cei care sunt harnici și darnici în Biserică.
Albinele sunt harnice și darnice: harnice pentru că adună polenul, ceea ce este esențial pentru a oferi mierea; iar această lucrare a hărniciei se concretizează în dărnicia exprimată prin fagurii de miere. Albinele sunt simbol al hărniciei și al curăției. Se spune că lumânările de ceară curată sunt rodul muncii lor, al strângerii din flori a ceea ce este necesar pentru construirea fagurilor și pentru obținerea mierii dulci și sănătoase. Mierea de albine nu putrezește niciodată; este unul dintre cele mai durabile alimente. Aceasta arată că Dumnezeu a pus în aceste ființe mici, dar harnice, un simbol al hărniciei, al dărniciei și al dăinuirii.
Această imagine se aseamănă cu lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, prin oamenii purtători de Duh Sfânt, prin rugăciune și prin fapte bune.
Vă mulțumim și exprimăm recunoștință lui Dumnezeu pentru toate lucrările săvârșite, în primul rând cu ajutorul Său și prin osteneala ierarhilor, preoților, diaconilor, monahilor, monahiilor, credincioșilor și credincioaselor, precum și a tuturor instituțiilor bisericești. La astfel de popasuri, când se face un bilanț al lucrărilor, ne gândim să mulțumim lui Dumnezeu și oamenilor prin care El a lucrat, dar și la cele care mai sunt de împlinit.
În această zi de cinstire specială a icoanelor sfinților, dorim să amintim că a fost sfințită pictura realizată până acum la Catedrala Națională. Mai sunt însă părți din catedrală care, la momentul sfințirii, au fost acoperite cu pânză pe care erau pictate provizoriu chipurile sfinților, în special cele ale Părinților celor șapte Sinoade Ecumenice. Acestea trebuie acum realizate definitiv în mozaic. Am cerut ca la fiecare Sfânt Sinod dintre cele șapte să fie indicat și anul desfășurării lui: 325 – Niceea I, 387 – Niceea II, sinodul care a apărat învățătura ortodoxă privind sfintele icoane și cinstirea lor.
Mai sunt icoane de pictat în pronaos și, în mod special, trebuie pictați pereții paraclisului Catedralei Naționale, aflat la demisol. Nu e mare, cât catedrala din Timișoara. Acolo se vor săvârși slujbele din timpul săptămânii, iar duminica slujbele vor avea loc în Catedrala Mare propriu-zisă.
Paraclisul de la demisol îi are ca ocrotitori pe Sfântul Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul și pe Sfântul Daniil Sihastrul. Acolo se va ruga un grup mai restrâns, în timp ce la cota zero, în Catedrala Mare, închinătorii vor putea veni să se închine la moaștele Sfântului Apostol Andrei și să vadă catedrala. În paraclis va fi un spațiu mai liniștit, unde credincioșii nu vor fi deranjați de mulțimea pelerinilor sau a turiștilor. Când un turist este și închinător, vizita se numește pelerinaj; când nu se închină la icoane, rămâne simplu turist.
Deși în prezent Catedrala Națională este închisă pentru lucrări, există numeroase solicitări de vizitare. Din păcate, nu putem permite accesul general, pentru a nu întârzia finalizarea lucrărilor. Întrucât pictura a fost sfințită, sprijinul financiar din partea statului este mai redus, pe fondul unei perioade de austeritate bugetară. De aceea, finalizarea picturii depinde în mare măsură de sprijinul credincioșilor.
Abia după ce întreaga pictură va fi terminată, atât în catedrală, cât și în paraclis, va putea fi publicat un album fotografic complet, cu explicații privind semnificația picturii. La sfințire au fost prezentate doar câteva imagini, deoarece lucrarea nu este încă finalizată.
Vă rugăm ca, după posibilități, împreună cu prietenii și cunoscuții, să sprijiniți pictura Catedralei Naționale: Sinoadele Ecumenice și alte icoane aflate în lucru. De pildă, urmează să fie pictate și chipurile sfintelor femei românce canonizate recent, a căror proclamare generală a avut loc la 6 februarie anul acesta. Este o mare bucurie să fim contemporani cu aceste lucrări și cu noii sfinți canonizați.
A apărut și o carte frumoasă la Editurile Patriarhiei Române, intitulată „Părinții de ieri, sfinții de azi”. Ieri îi întâlneam pe stradă, iar astăzi îi vedem pictați în catedrale, precum Părintele Sofian și Părintele Dumitru Stăniloae. Ei au fost cunoscuți de mulți dintre contemporanii noștri, iar prin lucrarea anului centenar s-a arătat că sfințenia este posibilă și în secolul XX și XXI, nu doar în veacurile Bisericii primare sau în vremea Sinoadelor Ecumenice.
Mulțumim tuturor celor care au slujit: celor doi ierarhi, Preasfințitul Varlaam și Preasfințitul Timotei, soborului de preoți și diaconi, precum și dumneavoastră tuturor. Mulțumim și pentru buchetul de flori, simbol al Bisericii în rugăciune. Fiecare floare reprezintă un credincios și o credincioasă, flori ale credinței care aduc bucurie și frumusețe în Biserică.
Cea mai frumoasă biserică este biserica plină de credincioși. Oricât de frumoasă ar fi pictura, frumusețea cea dintâi este comunitatea credincioșilor care se roagă împreună cu slujitorii Sfântului Altar.”
