În ziua praznicului Învierii Domnului, după slujba Vecerniei oficiată în Catedrala Patriarhală din București, numită în popor și „a doua Înviere”, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură profund duhovnicesc, în care a evidențiat semnificațiile teologice ale arătării Mântuitorului Hristos înviat ucenicilor Săi și rolul acestui moment în încredințarea lumii despre Înviere.
„El este Același Hristos, Cel răstignit și Cel înviat”
Patriarhul a explicat că trupul înviat al Domnului Iisus Hristos este un trup real, dar transfigurat, care poate trece prin ușile încuiate, fiind astfel liber de orice determinism al naturii. În același timp, a subliniat faptul că Hristos a păstrat în trupul Său semnele Răstignirii — cuiele și rana din coastă — pentru a arăta că El este cu adevărat Cel răstignit, dar și Cel înviat.
„El nu desparte taina Crucii de taina Învierii. În Cruce era ascunsă puterea Învierii, iar Învierea arată slava iubirii Sale smerite, ascultătoare până la moarte – și încă moarte pe cruce”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Puterea de a ierta păcatele – o misiune dumnezeiască transmisă ucenicilor
În continuare, Patriarhul României a arătat că Mântuitorul, după Înviere, le-a dat ucenicilor o putere în plus: cea de a ierta păcatele, „o lucrare dumnezeiască”, fără de care „nimeni nu poate intra în Împărăția Cerurilor”. Această autoritate, a spus Preafericirea Sa, este temelia slujirii apostolice și prelungește lucrarea mântuitoare a lui Hristos în Biserică.
„Iertarea păcatelor înseamnă pregătirea pentru viața veșnică. De aceea, Hristos le-a dat ucenicilor puterea de a ierta și de a reține păcatele, iar această lucrare s-a transmis apoi în Biserică prin Taina Pocăinței”, a explicat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Toma, pilda necredinței care se transformă în mărturisire
Referindu-se la episodul biblic al întâlnirii cu Toma, Patriarhul Daniel a subliniat că îndoiala acestuia a fost transformată de Hristos într-o mărturisire de credință puternică. „Fericiți cei care n-au văzut și au crezut”, este cuvântul prin care Hristos îndeamnă generațiile următoare să creadă în Înviere pe baza mărturiei apostolilor.
Toate popoarele sunt chemate la mântuire
Patriarhul Daniel a explicat, de asemenea, de ce în cadrul Vecerniei din ziua Învierii Evanghelia se citește în mai multe limbi: pentru a arăta că „toate popoarele sunt chemate la mântuire în Iisus Hristos”. Evanghelia a fost citită în limba română, dar și în greacă, latină, arabă, franceză, engleză, germană și italiană.
„Aceasta este marea bucurie a Învierii: că ne oferă nu doar nădejdea, ci și pregătirea pentru viața veșnică, pentru întâlnirea aievea cu Dumnezeu în Împărăția Cerurilor”, a încheiat Preafericirea Sa.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris integral predica rostită de PF Daniel la a doua Înviere:
”În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Hristos a înviat! Adevărat a înviat!
Preasfințit, preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși și credincioase,
Astăzi, din nou, am avut această bucurie de a sluji în sobor de arhierei, preoți și diaconi slujba din ziua Învierii Domnului, și anume această slujbă care, în popor, se numește și „Învierea a doua”.
Ceea ce este în mod deosebit de reținut din Evanghelia de astăzi este, în primul rând, faptul că Mântuitorul Iisus Hristos știe că ucenicii Lui erau închiși într-o casă, încuiați într-o casă de frica iudeilor, și merge să-i încurajeze, să-i întărească, dar în același timp să confirme adevărul Învierii Sale din morți.
De aceea, El trece prin ușile încuiate, arătând că trupul Său înviat din morți nu este trupul care doar revine la viața pământească, ci este un trup real și, în același timp, transfigurat. El trece prin ușile încuiate fără să le spargă, arătând prin aceasta că Hristos cel înviat din morți este liber de orice determinism al naturii, de orice opacitate a naturii și de orice rezistență a naturii. El este complet liber în privința spațiului și timpului — nimic nu-L mai poate opri și nimic nu-L mai poate reține sau pune stăpânire pe El.
Deci aceasta este cea dintâi observație privind trupul lui Hristos cel înviat din morți. În același timp însă, vedem că Iisus îi invită pe ucenicii Săi să pună mâinile, să vadă semnul cuielor din mâinile Sale și din coasta Sa — semnul cuielor din mâini și semnul lancei cu care a fost străpunsă coasta Sa.
Prin aceasta, El arată că trupul înviat din morți este trupul Celui care a fost răstignit pe cruce. Deci, pe de o parte, vedem că trupul Său trece prin ușile încuiate, arătând că trupul acesta s-a transfigurat, s-a înduhovnicit și s-a schimbat, iar pe de altă parte, vedem că trupul este al lui Hristos cel răstignit și că El, care a vindecat orbi din naștere și a vindecat boli grele, totuși a binevoit să păstreze în trupul Său semnele răstignirii Sale.
De ce a voit Domnul Iisus Hristos să păstreze, să nu șteargă semnele cuielor și semnul lancei care I-a străpuns coasta? Pentru a arăta tocmai acest adevăr: că Hristos cel înviat este Același cu Hristos cel răstignit și pentru a arăta că El nu desparte taina Crucii de taina Învierii, că în Cruce era ascunsă puterea Învierii, iar Învierea Lui arată slava iubirii Lui smerite, ascultătoare până la moarte — și încă moarte pe cruce.
Iar ucenicii, când au văzut semnele cuielor în mâini și semnul lancei care I-a străpuns coasta — spune Evanghelia pe care am ascultat-o acum împreună — s-au bucurat că Domnul a venit la ei și le-a dat dovada că El este Hristos cel răstignit care a înviat din morți.
După ce de două ori le-a spus: „Pace vouă!”, Iisus zice: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.” Cu alte cuvinte, îi trimite pe ucenici la misiune, la lucrarea de propovăduire a Evangheliei. Dar centrul și minunea cea mai mare a Evangheliei Lui este însăși Învierea Lui din morți și intrarea în viața veșnică din Împărăția Cerurilor — atât viață veșnică pentru suflet, cât și pentru trup — fiind astfel temelia învierii tuturor oamenilor: învierea de obște.
Iisus, deci, îi trimite la misiune, dar îi întărește cu Duhul Sfânt, și anume: a suflat asupra lor și a zis: „Luați Duh Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute.”
Aici vedem că Mântuitorul Iisus Hristos, înainte de pătimirea Sa pe cruce și de Învierea Sa din morți, a instituit Cina cea de Taină sau Sfânta Euharistie, sau Paștele cel Nou, și, la sfârșit, a spus: „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea.”
Acum, după Înviere, însă, El le dă o putere în plus, și anume aceea de a ierta păcatele. Această putere este una dumnezeiască — Dumnezeu singur poate ierta păcatele — dar această putere o dăruiește Hristos ucenicilor Săi, pentru că nimeni nu poate intra în Împărăția Cerurilor fără iertarea păcatelor, deoarece în Împărăția Cerurilor nimic necurat nu poate intra. Și de aceea, iertarea păcatelor înseamnă pregătirea pentru viața veșnică.
Aici, Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că, de fapt, Hristos a săvârșit trei hirotonii pentru apostoli. Atunci când i-a chemat și i-a binecuvântat ca să lucreze la propovăduirea Evangheliei, era un fel de hirotonie în diaconi. Acum, după Înviere, când le-a dat puterea de a lega și dezlega păcatele, de a ierta păcatele și de a le reține, după Sfântul Simeon al Tesalonicului, Hristos îi hirotonește pe ucenici ca preoți, iar la Pogorârea Duhului Sfânt, în ziua Cincizecimii sau a Rusaliilor, îi hirotonește ca episcopi și ca misionari, pentru a merge să binevestească Evanghelia Crucii și a Învierii Sale la toată lumea, la toate popoarele, și să propovăduiască iertarea păcatelor în numele lui Dumnezeu, pe baza credinței în Iisus Hristos.
Deci această lucrare și putere și autoritate de a ierta păcatele sau de a le reține este dăruită de Hristos cel înviat din morți. Vedem că aici Hristos Domnul îi pregătește pe ucenici și înainte de moartea și Învierea Sa, și după Învierea Sa.
Acolo, la întâlnirea cu ucenicii Lui, a lipsit însă Toma, numit și Geamănul — în greacă, Didimos. Acesta a întârziat și nu a fost prezent. Dar, după ce i-au spus ceilalți colegi ai lui că L-au văzut pe Domnul cel înviat din morți, care le-a arătat semnele cuielor și semnul lancei care I-a străpuns coasta, el a zis: „Dacă nu voi vedea eu personal semnele cuielor în mâinile Sale și nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și mâna mea în coasta Lui” — adică acolo unde a fost străpuns cu lancea de către unul dintre soldați când era pe cruce Iisus — „nu voi crede.”
De aceea, la Duminica Tomii, la opt zile după, deci Duminica a doua după Paști — pentru că este considerată Duminica întâi toată săptămâna de după Paști, iar Duminica Tomii nu e prima Duminică, ci a doua, tocmai fiindcă săptămâna Sfintelor Paști este considerată ca o altă Duminică — deci, din punct de vedere al îndoielii pe care noi o vedem la Sfântul Toma, aceasta ne arată că fie era oarecum gelos că nu a fost prezent și că alții L-au văzut pe Iisus, iar el nu, fie că avea o anumită reținere, avea o credință și o voință slabă.
De aceea, Iisus Se va arăta din nou peste opt zile ucenicilor, care erau împreună cu Toma, și îl va corecta, îl va mustra pe Toma și îl va îndrepta, îl va dojeni părintește, zicându-i: „Fericiți sunt cei care n-au văzut și au crezut” — pe baza mărturiei apostolilor, care au văzut și Răstignirea, și L-au văzut și pe Hristos cel înviat.
Sfântul Ioan, Sfântul Chiril al Alexandriei, explică ce înseamnă a ierta păcatele și a reține păcatele. El spune: a ierta păcatele se înțelege mai ușor, dar a reține nu înseamnă refuzul de a ierta, ci amânarea — și aceasta pentru o mai bună pregătire. Astfel, se amâna botezul pentru o mai bună cateheză și pregătirea candidaților la botez, și se amână împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului pentru o pocăință mai profundă.
Aceasta înseamnă a ierta păcatele și a le reține. „A ține”, zicem acum noi în Evanghelie, dar aceasta este semnificația: de a ierta sau a reține în sensul de a amâna pronunțarea iertării păcatelor.
Taina aceasta a pocăinței este taină mântuitoare. Fără pocăință, nimeni nu poate să se mântuiască. Prin Botez se iartă păcatele — de la păcatul strămoșesc și toate păcatele făcute până la Botez — dar, întrucât omul adesea greșește și după Botez, pocăința, numită și „Botezul lacrimilor”, a fost dată ca semn al milostivirii lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
Și aici, sigur, vedem că Iisus Hristos Domnul a spus pe cruce tâlharului care s-a pocăit: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai.”
Deci, pocăința l-a ajutat pe tâlharul cel din dreapta lui Iisus să dobândească Împărăția Cerurilor. Zice Sfântul Ioan Gură de Aur: „Ai văzut tâlharul acesta? Toată viața a furat și, acum, vezi că prin pocăință fură și Împărăția Cerurilor. Mai înainte, prin neștiință și răutate, a fost tâlhar; acum însă, prin pocăință, zicând: «Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta», el devine primul cetățean al Raiului.”
Cât de mare este taina pocăinței! Și zicea Ioan Gură de Aur: „De unde știi tu, tâlharule, care n-ai ascultat predicile lui Iisus, n-ai văzut minunile Lui? De unde știi tu că este Împărat Iisus?” — Păi am înțeles! „De unde știi?” — „Că am văzut că moare pentru alții, nu pentru păcatele Sale, ci pentru păcatele tuturor oamenilor.” Și aceasta este propriu unui împărat care, pentru a-și ocroti poporul, merge în fruntea armatei sale în luptă cu dușmanii.
Deci aceste predici ale Sfântului Ioan Gură de Aur despre cruce și tâlhar, notate în colecția Amin în limba greacă și limba latină, ne arată cât de mare este taina pocăinței. Fiindcă taina botezului se săvârșește o singură dată, dar taina pocăinței — de multe ori, cât mai des — pentru ca omul să fie curat atunci când se apropie de Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășire cu Trupul și Sângele Domnului.
În încheiere, dorim să subliniem faptul că Biserica, înțelegând că Iisus va trimite pe ucenici să propovăduiască, să binevestească Evanghelia Crucii și a Învierii la toate popoarele — nu numai la poporul ales, sau poporul evreu — a dorit să sublinieze acest adevăr prin citirea, în cadrul Vecerniei Sfintelor Paști, în mai multe limbi, a acestei Evanghelii privind mărturia adevărului Învierii lui Hristos și trimiterea ucenicilor în misiune, și faptul că le-a dat puterea dumnezeiască de a ierta păcatele oamenilor.
De aceea, la noi, astăzi ați auzit că s-a citit Evanghelia în română, dar și în greacă, în latină, în arabă, în franceză, în engleză, în germană și în italiană. Și asta, sigur, arată că toate popoarele sunt chemate la mântuire în Iisus Hristos, spre slava Preasfintei Treimi și bucuria oamenilor.
Amin.”
