Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat duminică, 7 iunie 2026, în Duminica întâi după Rusalii – Duminica Tuturor Sfinților –, de ce Biserica Ortodoxă prăznuiește această sărbătoare imediat după Pogorârea Sfântului Duh și care este diferența fundamentală față de practica unor comunități creștine occidentale.
În predica rostită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, Patriarhul României a subliniat că așezarea Duminicii Tuturor Sfinților imediat după Rusalii nu este întâmplătoare, ci exprimă însăși finalitatea lucrării Duhului Sfânt în lume: sfințirea oamenilor.
„Astfel, Biserica Ortodoxă se deosebește de comunitățile creștine occidentale care pomenesc pe toți sfinții și pe toți morții la începutul lunii noiembrie, în zilele de 1 și 2 noiembrie. Dacă nu serbăm Duminica Tuturor Sfinților imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, nu înțelegem pe deplin scopul principal al lucrării Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos, și anume sfințirea oamenilor”, a spus Patriarhul Daniel.
Sfinții sunt rodul lucrării Duhului Sfânt
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat că Duminica Tuturor Sfinților reprezintă răspunsul firesc al Bisericii la sărbătoarea Rusaliilor, deoarece sfinții sunt rezultatul lucrării Duhului Sfânt în istorie.
„Această sărbătoare ne spune că sfinții sunt rodiri ale lucrării Duhului Sfânt în lume”, a afirmat Patriarhul.
Potrivit Preafericirii Sale, Duminica Tuturor Sfinților este așezată în calendar pentru a evidenția că scopul Pogorârii Duhului Sfânt nu este doar constituirea văzută a Bisericii, ci și transformarea oamenilor în persoane sfinte prin har.
„Scopul lucrării Bisericii în lume este sfințirea oamenilor, mai ales prin Sfintele Taine ale Bisericii și prin viețuire sfântă. Astfel, Duhul Sfânt face din oamenii credincioși sfinți”, a explicat Patriarhul Daniel.
De ce sunt pomeniți toți sfinții într-o singură zi
Patriarhul României a arătat că această sărbătoare are mai multe semnificații teologice.
Ea îi cuprinde atât pe sfinții cunoscuți, cât și pe cei necunoscuți oamenilor, mărturisește unitatea credinței tuturor sfinților în Hristos și arată că în Împărăția Cerurilor există o comuniune deplină între cei care au dobândit sfințenia.
„Sărbătoarea Duminicii Tuturor Sfinților ne ajută să înțelegem că în ceruri sfinții nu trăiesc în izolare, ci în comuniune, iar unitatea Bisericii se arată cu prioritate în comuniunea sfinților de-a lungul veacurilor”, a spus Preafericitul Părinte Daniel.
Unitatea Bisericii se trăiește în sfințenie
Patriarhul Daniel a insistat asupra legăturii dintre unitate și sfințenie, explicând că acestea izvorăsc din însăși viața Preasfintei Treimi.
„Vedem că unitatea Bisericii este imediat legată de sfințenia ei, deoarece și în Dumnezeu unitatea și sfințenia sunt nedespărțite”, a arătat Patriarhul.
El a subliniat că adevărata unitate nu poate fi construită prin egoism, orgoliu sau dorință de dominare, ci prin iubire smerită și comuniune.
„Unitatea și sfințenia nu se realizează niciodată prin iubire egoistă de sine, prin orgoliu și prin dorință de dominare asupra altora, ci prin comuniune în iubire smerită și darnică”, a afirmat Preafericirea Sa.
Sfinții necunoscuți de oameni sunt cunoscuți de Dumnezeu
În continuarea predicii, Patriarhul României a vorbit despre existența unei mulțimi de sfinți necunoscuți oamenilor, dar cunoscuți și iubiți de Dumnezeu.
Pornind de la dialogul dintre prorocul Ilie și Dumnezeu din Cartea a Treia a Regilor, Patriarhul Daniel a arătat că numărul sfinților este mult mai mare decât cel al persoanelor canonizate oficial de Biserică.
„Pentru Dumnezeu totdeauna există mai mulți sfinți decât cei cunoscuți de oameni”, a precizat Patriarhul.
Viața veșnică începe prin comuniunea cu Hristos
Preafericitul Părinte Daniel a explicat și sensul cuvintelor evanghelice despre răsplata însutită promisă celor care Îl urmează pe Hristos.
Potrivit Patriarhului, această răsplată reprezintă harul lui Dumnezeu, pacea și bucuria Duhului Sfânt pe care le primesc cei care Își dedică viața lui Hristos.
„Cine urmează lui Hristos, crede în El și Îl iubește prin rugăciune, viață curată și fapte bune, acela înmulțit va lua, adică a renunțat la ceva trecător, la averi materiale, dar primește în viața lui pe Cineva netrecător, pe Hristos Cel veșnic, Izvorul vieții și al fericirii eterne”, a spus Patriarhul Daniel.
În încheiere, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române i-a îndemnat pe credincioși să răspundă iubirii lui Dumnezeu prin rugăciune, fapte bune și viețuire creștină autentică, pentru a dobândi comuniunea cu sfinții și viața veșnică în Împărăția Cerurilor.
ADEVARULBISERICII.RO a transcris predica rostită de Preafericitul Părinte Daniel, duminică, 7 iunie 2026, în Duminica întâi după Rusalii, a Tuturor Sfinților, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale:
„Astăzi, Biserica noastră serbează Duminica întâi după Rusalii, numită Duminica Tuturor Sfinților. Această sărbătoare ne spune că sfinții sunt rodiri ale lucrării Duhului Sfânt în lume.
Duminica întâi după Rusalii se numește Duminica Tuturor Sfinților din patru motive.
Primul, pentru a înțelege că rostul venirii sau pogorârii Sfântului Duh în lume este constituirea văzută a Bisericii lui Hristos și sfințirea oamenilor.
Al doilea motiv, pentru că toți sfinții înseamnă sfinții cunoscuți și necunoscuți de către oameni.
Al treilea, pentru că toți sfinții au crezut într-un singur Dumnezeu și au slujit lui Hristos.
Al patrulea motiv, pentru că toți sfinții se află în ceruri, uniți prin harul Preasfintei Treimi, adică trăiesc în comuniune.
În acest sens, duminica prăznuită imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh se numește în calendarul creștin-ortodox Duminica Tuturor Sfinților.
Astfel, Biserica Ortodoxă se deosebește de comunitățile creștine occidentale care pomenesc pe toți sfinții și pe toți morții la începutul lunii noiembrie, în zilele de 1 și 2 noiembrie.
Dacă nu serbăm Duminica Tuturor Sfinților imediat după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, nu înțelegem pe deplin scopul principal al lucrării Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos, și anume sfințirea oamenilor, cărora Duhul Sfânt le comunică viața divino-umană a lui Hristos și îi înalță într-o stare de slavă cerească.
Prin urmare, această Duminică a Tuturor Sfinților ne arată că Duhul Sfânt vine în lume pentru a constitui duhovnicește, în mod văzut, Biserica lui Hristos ca pe o comunitate divino-umană sau ca adunare în iubirea Preasfintei Treimi a oamenilor din popoare diferite, pe baza credinței lor în Iisus Hristos, iar scopul lucrării Bisericii în lume este sfințirea oamenilor, mai ales prin Sfintele Taine ale Bisericii și prin viețuire sfântă.
Astfel, Duhul Sfânt face din oamenii credincioși sfinți. De aceea se spune în prochimenul Apostolului de astăzi: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi” (Psalmul 67, versetul 36).
Duhul Sfânt îl ajută pe omul credincios să crească duhovnicește, astfel încât chipul lui Dumnezeu din om să devină asemănare cu Dumnezeu prin har, adică prin împărtășire din sfințenia lui Dumnezeu.
Prin conlucrarea cu harul Duhului Sfânt, creștinul dreptcredincios, rugător și smerit se apropie mereu de Dumnezeu Tatăl și simte bucuria că este fiu duhovnicesc al Său după har, prin credința lui în Iisus Hristos, Fiul veșnic al lui Dumnezeu.
Așadar, pogorârea Sfântului Duh în lumea căzută în păcat are ca scop ridicarea oamenilor la viața de sfințenie, spre a fi asemenea Fiului lui Dumnezeu Care S-a făcut om, pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har.
În fiecare zi din calendarul Bisericii Ortodoxe sunt pomeniți unul sau mai mulți sfinți, însă la fiecare Liturghie, începând cu Proscomidia, sunt pomeniți Maica Domnului și toți sfinții, grupați în nouă cete diferite de îngeri și oameni sfinți.
Aceste nouă cete sunt următoarele: Sfinții Arhangheli și toate Puterile Cerești netrupești, prorocii, apostolii, ierarhii, mucenicii, cuvioșii, doctorii fără de arginți, Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana și sfântul a cărui Liturghie se săvârșește.
Însă, în mod special, există și o sărbătoare consacrată pomenirii tuturor sfinților într-o singură zi, iar aceasta se numește Duminica Tuturor Sfinților, deoarece toți sfinții au crezut într-un singur Dumnezeu și au mărturisit credința lor în Iisus Hristos.
Sărbătoarea Duminicii Tuturor Sfinților ne ajută să înțelegem că în ceruri sfinții nu trăiesc în izolare, ci în comuniune, iar unitatea Bisericii se arată cu prioritate în comuniunea sfinților de-a lungul veacurilor.
În Crez, sau Simbolul credinței ortodoxe, mărturisim că Biserica este una, sfântă, sobornicească și apostolească.
Vedem că unitatea Bisericii este imediat legată de sfințenia ei, deoarece și în Dumnezeu unitatea și sfințenia sunt nedespărțite. Mai precis, Dumnezeu Cel Sfânt este unul nu pentru că ar fi o singurătate eternă, ci pentru că este comuniune eternă desăvârșită de aceeași sfințenie divină, de viață și iubire veșnică a trei Persoane Sfinte, egale, distincte și nedespărțite: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
În acest sens, slava Sfintei Treimi este lumina necreată sau frumusețea comuniunii Sale interne desăvârșite, precum și a iubirii Sale smerite și milostive împărtășite lumii create.
Sfințenia lui Dumnezeu este iubirea Sa desăvârșită, iar Dumnezeu împărtășește sfințenia Sa oamenilor pe măsura credinței lor adevărate și a iubirii lor smerite, adică potrivit capacității omului de a primi harul sfințeniei.
Din aceste motive, Duminica Tuturor Sfinților ne arată taina unității Bisericii trăite în sfințenie.
Unitatea și sfințenia nu se realizează niciodată prin iubire egoistă de sine, prin orgoliu și prin dorință de dominare asupra altora, ci prin comuniune în iubire smerită și darnică.
Chiar și părinții din pustie, care erau cei mai îndepărtați oameni de orașe sau sate, aveau conștiința comuniunii lor cu Sfânta Biserică. De aceea, chiar și aceia dintre ei care au ajuns la o sfințenie deosebită și au pregustat încă din viața aceasta pământească lumina sau slava Împărăției Cerurilor, totuși, înainte de moarte, au cerut să primească Sfânta Euharistie, Trupul și Sângele Domnului, arătând astfel că ei fac parte din Sfânta Biserică a lui Hristos, din Trupul Său tainic, plin de Duhul Sfânt.
Așadar, pentru a sublinia legătura dintre sfințenie și unitate sau comuniune, Biserica a rânduit sau a instituit sărbătoarea numită Duminica Tuturor Sfinților.
În acest sens, Dumnezeu este în chip minunat prezent în diversitatea și comuniunea sfinților, uniți între ei prin același har și aceeași credință ortodoxă în Hristos, deși sfinții sunt diferiți ca vârstă, ca timp și loc în care au trăit, ca neam, ca gen, bărbați sau femei, ca rang în societate, de la împărați până la simpli țărani și de la oameni vestiți până la simpli anonimi sau necunoscuți.
Însă, toate cetele de sfinți, în bogăția diversității și în frumusețea comuniunii cu Preasfânta Treime, au în fruntea lor pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, întrucât ea a născut ca om pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul Sfânt, pe Iisus Hristos, Capul Bisericii și Mântuitorul lumii.
Duminica Tuturor Sfinților arată legătura dintre sfinții cunoscuți și sfinții necunoscuți oamenilor, dar fiind toți uniți în harul și iubirea Preasfintei Treimi.
Un alt motiv pentru care Biserica a rânduit această sărbătoare, numită Duminica Tuturor Sfinților, este acela al legăturii dintre sfinții cunoscuți și sfinții necunoscuți.
Biserica a înscris mulți sfinți în Sinaxarul și în calendarul ei. Totuși, mai există o mulțime de sfinți necunoscuți, care nu sunt încă în mod oficial și solemn canonizați de Biserică sau recunoscuți ca sfinți, dar sunt tainic cunoscuți și iubiți de Dumnezeu.
În acest sens amintim convorbirea profetului Ilie cu Dumnezeu. Când Ilie zice către Dumnezeu, cităm:
„Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot. Căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale și pe prorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar ei caută să ia și sufletul meu.” – Cartea a Treia a Regilor, capitolul 19, versetul 10.
Însă Dumnezeu îi răspunde lui Ilie, zicând:
„Mi-am oprit dintre israeliți șapte mii de bărbați. Genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal și buzele tuturor acestora nu l-au sărutat.” – Cartea a Treia a Regilor, capitolul 19, versetul 18.
Deci, pentru Dumnezeu totdeauna există mai mulți sfinți decât cei cunoscuți de oameni. Însă Dumnezeu va arăta slava acestor sfinți când dorește El, în timpul istoriei sau la a doua venire a lui Hristos, la înnoirea lumii sau la nașterea din nou a lumii, despre care vorbește Evanghelia de astăzi. Atunci, desigur, se vor arăta toți sfinții, cunoscuți și necunoscuți de oameni.
De aceea, Duminica Tuturor Sfinților are și un înțeles profetic, de anticipare sau prevestire a comuniunii sfinților din Împărăția lui Dumnezeu, de pregustare a frumuseții și bucuriei comuniunii tuturor sfinților, cunoscuți și necunoscuți de oameni în timpul istoriei.
În Evanghelia Duminicii Tuturor Sfinților, Domnul Iisus Hristos spune că oricine a lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau copii sau țarine „pentru numele Meu”, înmulțit va lua înapoi și va moșteni viața veșnică.
La ce se referă acestea? „Înmulțit va lua” în raport cu tot ceea ce au lăsat oamenii pentru a-L urma pe Hristos. Acest „înmulțit” sau „însutit”, în alte traduceri, în limba engleză și în limba franceză, se referă la bogăția harului iubirii lui Hristos, mai precis la bucuria crescândă și nelimitată a comuniunii omului cu Hristos, la binecuvântarea și sfințirea vieții pe pământ, la care se adaugă apoi plinătatea vieții veșnice.
Iar viața veșnică înseamnă viața trăită în comuniune de iubire sfântă cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt și cu toți sfinții lui Dumnezeu din Împărăția Cerurilor.
Apostolii lui Hristos, adică trimișii sau misionarii lui Hristos, și toți cei asemenea lor, mai ales monahii, în decursul istoriei Bisericii au renunțat la averi și la familie pentru a se dărui cu totul lui Hristos.
Mulți monahi au trăit hrănindu-se adesea doar cu rădăcini sau poame sălbatice, răbdând frigul sau arșița soarelui, dar și primejdii din partea fiarelor sălbatice sau a invadatorilor. Și totuși, în pofida tuturor greutăților, ei erau bucuroși, pașnici și fericiți.
Deși fugeau de lume în locuri retrase, totuși lumea din orașe venea să-i caute în pustie, în păduri sau în peșterile munților.
De ce?
Pentru că, prin multă rugăciune, prin pocăință și prin multe osteneli, au dobândit pacea și bucuria Duhului Sfânt în suflet sau prezența și lucrarea tainică a lui Hristos în ei prin harul Duhului Sfânt.
Acesta este înțelesul adânc al cuvintelor „înmulțit” sau „însutit va lua”.
Cine urmează lui Hristos, crede în El și Îl iubește prin rugăciune, viață curată și fapte bune, acela înmulțit va lua, adică a renunțat la ceva trecător, la averi materiale, dar primește în viața lui pe Cineva netrecător, pe Hristos Cel veșnic, Izvorul vieții și al fericirii eterne. De aceea, prorocii, apostolii, martirii, cuvioșii și toți sfinții de odinioară, dar și credincioșii smeriți, rugători și mărturisitori ai credinței de astăzi, care Îl iubesc pe Hristos, simt bucuria prezenței și lucrării lui Hristos în viața lor.
Această prezență a lui Hristos în oamenii credincioși este cea mai mare bogăție sau comoară adunată în suflete, ca lumină sfântă sau bucurie a credinței și a iubirii față de Dumnezeu și de semeni.
Această comoară spirituală rămâne în sufletul omului și este purtată de el în Împărăția lui Dumnezeu.
„Înmulțit va lua” înseamnă că marea răsplată pe care o dăruiește Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El este harul Duhului Sfânt prezent în oameni și darurile, precum și rodirile harului în viața lor.
Aici cităm pe Sfântul Chiril al Alexandriei, care zice:
„Cei care au lăsat rude după trup vor primi asemănarea cu Dumnezeu și frăția cu sfinții. Cei care au lăsat țarini vor primi paradisul ceresc în locul caselor de piatră.”
Domnul Iisus Hristos mai spune că, pe lângă multa Lui iubire împărtășită lor, ucenicii Lui vor primi și viața veșnică sau viața fără de moarte, adică învierea de obște, nemurirea și bucuria veșnică din Împărăția lui Dumnezeu.
Duminica Tuturor Sfinților ne arată că toți sfinții sunt prieteni ai lui Dumnezeu, învățători, rugători și ocrotitori ai credincioșilor pe calea mântuirii.
Multe binecuvântări dăruiește Dumnezeu celor ce cred în El și împlinesc voia Lui în viața lor.
Prin urmare, pentru că Dumnezeu ne iubește cu iubire sfântă și veșnică, să răspundem permanent iubirii Lui prin rugăciune și fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire.
Amin.”
