Luni, 27 octombrie 2025, la Altarul de Vară al Catedralei Patriarhale din București, a fost săvârșită Sfânta Liturghie arhierească de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, preoți și diaconi.
Evenimentul s-a înscris în manifestările dedicate hramului Catedralei Patriarhale – Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, și a avut loc în prezența a mii de credincioși veniți din toată țara.
„Dorim să oferim, ca gest de recunoștință, icoana Sfântului Dimitrie cel Nou”
În cadrul cuvântului rostit la finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul Daniel a dăruit Sanctității Sale Bartolomeu I o icoană a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ca semn de recunoștință și comuniune frățească între cele două Patriarhii.
„Dorim să oferim, ca gest de recunoștință și mulțumire, Sanctității Sale, icoana sfântului care este astăzi serbat, și anume Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor.
Ieri l-am serbat pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, care este și patronul spiritual al Sanctității Sale, pentru că la botez a primit numele de Dimitrios. Acum, Sfântul Dimitrie cel Nou se adaugă ca ajutor și rugător pentru Sanctitatea Sa, care poartă și numele de Bartolomeu din vremea călugăriei”, a spus Patriarhul României.
Preafericirea Sa a urat Patriarhului Ecumenic ani mulți cu sănătate, bucurie și binecuvântare, amintind de tradiția rugăciunii isihaște, care a luminat Biserica din primele veacuri.
„Isihasmul este o mișcare de rugăciune continuă – rugăciunea minții și a inimii”
Patriarhul României a vorbit despre caracterul isihast al Sfântului Dimitrie cel Nou, explicând că isihasmul este „o mișcare de rugăciune continuă”, născută din chemarea neîncetată a numelui Mântuitorului.
„Isihasmul este o mișcare de rugăciune continuă – rugăciunea minții sau rugăciunea inimii – prin care se rostesc cuvintele: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul.
Acest curent de înnoire spirituală se întemeiază pe Fericirea rostită de Mântuitorul: ”Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu””, a arătat Patriarhul Daniel.
Preafericirea Sa a explicat că, potrivit tradiției ortodoxe, cei care se roagă neîncetat curăță mintea și inima, iar Dumnezeu le dăruiește vederea luminii necreate – lumina slavei dumnezeiești, văzută de Apostoli pe Muntele Tabor la Schimbarea la Față.
„Curățindu-și gândurile și simțirile, mintea și inima, prin rugăciunea neîncetată de invocare a numelui lui Iisus – care, în limba ebraică, Ieșua, înseamnă „Dumnezeu mântuiește” sau „Dumnezeu este Mântuitorul” –, isihaștii au curățit mintea și inima prin numele Domnului. Când Dumnezeu a binevoit, le-a dăruit un har special, și anume, încă din lumea aceasta pământească, să vadă lumina cea necreată, neapusă, a slavei Împărăției Cerurilor – aceeași lumină pe care au văzut-o pe Muntele Tabor Apostolii Petru, Iacov și Ioan, atunci când Mântuitorul S-a schimbat la față, dar și la veșmintele sale. Acea lumină nu venea de la soare, ci din interiorul Mântuitorului – era slava dumnezeirii Sale”, a subliniat Patriarhul.
„Din mișcarea isihastă s-a hrănit Ortodoxia în Balcani și în Țările Române”
Într-un amplu excurs istoric și teologic, Patriarhul Daniel a prezentat dezvoltarea isihasmului în secolele XIV-XV, sub influența Sfântului Grigorie Sinaitul și Sfântului Grigorie Palama, arătând cum această mișcare s-a răspândit din Muntele Athos în Bulgaria, Serbia și Țara Românească.
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, în care se arată iubirea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh, este această lumină neapusă, necreată, din Împărăția Cerurilor, care li s-a dat în arvună, arătându-le lor slava Sa pe cât li se putea. Când, în secolul al XIV-lea, s-a reînnoit mișcarea isihastă prin Sfântul Grigorie Sinaitul și Sfântul Grigorie Palama, mai ales la Sfântul Munte Athos, această mișcare s-a extins în Bulgaria, în Serbia și în Țara Românească.
Domnitorul Țării Românești a fost solicitat să trimită călugări la Mănăstirea Cutlumuș de la Muntele Athos. Dar, la scurt timp, s-a aflat că aceștia s-au retras în pustie, câte doi-trei, pentru rugăciune – erau isihaști”, a spus Preafericirea Sa.
Patriarhul a amintit că din această mișcare isihastă s-a hrănit întreaga Ortodoxie, în Constantinopol, în Muntele Athos și în țările din Balcani.
Tot în acea perioadă, Patriarhia Ecumenică a întemeiat Mitropolia Ungrovlahiei și l-a numit mitropolit pe Iachint de Vicina, care era, la rândul său, isihast.
„Din această mișcare isihastă s-a hrănit Ortodoxia, în Constantinopol, în Muntele Athos și apoi în țările din Balcani. Între isihaștii din timpul Sfântului Grigorie Palama, care a trecut la Domnul în anul 1359, se aflau și cei din Țările Române. Tot în acel an, Patriarhia Ecumenică a întemeiat Mitropolia Ungrovlahiei și l-a numit mitropolit pe Iachint de Vicina, care era, de asemenea, isihast.
Din acea vreme avem și sfinți isihaști în familia domnitorilor, între care se numără Sfânta Teofana Basarab, care din botez s-a numit Teodora, iar în monahism – Teofana, purtând același nume ca împărăteasa Teofana de la Bizanț”, a amintit Patriarhul României.
„Sfântul Dimitrie cel Nou – chip al rugăciunii neîncetate și al luminii dumnezeiești”
Preafericitul Părinte Daniel a evidențiat faptul că Sfântul Dimitrie cel Nou a fost un mare sihastru, trăitor al rugăciunii inimii, și că întreaga Vale a Lomului, locul în care a viețuit, „a fost plină de chilii săpate în stâncă, unde călugării se rugau neîncetat”.
„Și astăzi avem părinți isihaști în Muntele Athos, dintre care și patru români – părinți aghioriți sau athoniți – pe care Sanctitatea Sa i-a trecut recent în rândul sfinților, în ședințele Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice din lunile august și octombrie”, a subliniat Preafericirea Sa.
În încheiere, Patriarhul României i-a mulțumit Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I pentru comuniunea duhovnicească și pentru grija față de monahii români de la Athos, adăugând:
„Vă mulțumim, Sanctitatea Voastră, că aveți mulți rugători isihaști și prieteni isihaști. Toți avem nevoie de rugăciunea altora, nu doar de a noastră. Aceasta este bucuria – că astăzi cinstim împreună un sfânt isihast, întru mulți ani!”
