Arhidiaconul Mihail Bucă, protopsaltul Catedralei Patriarhale și fondatorul și dirijorul Grupului psaltic Tronos al Patriarhiei Române, considerat cel mai mare psalt din istoria Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit într-un interviu acordat Doxologia.ro despre încercările prin care a trecut familia sa, despre pierderea temporară a vocii, făgăduința făcută Maicii Domnului de soția sa și lupta fiicei lor, Irina Ecaterina, cu leucemia.
Cunoscut pentru activitatea sa muzicală și pentru numeroasele proiecte de sprijinire a copiilor bolnavi de cancer, arhidiaconul a dezvăluit că nașterea Irinei Ecaterina a fost legată de unul dintre cele mai grele momente ale vieții sale, când risca să își piardă definitiv vocea.
„Soția mea este martirul familiei noastre, iar Irene-Ecaterina este îngerul casei”
Mihail Bucă a vorbit mai întâi despre rolul esențial pe care soția sa l-a avut în creșterea celor cinci copii și în păstrarea unității familiei, în perioadele în care el lipsea de acasă pentru concerte, repetiții și alte activități.
„Este un lucru pe care nu îl cunosc foarte mulți oameni. Îl cunoaște soția mea și îi mulțumesc pe această cale. Ea este martirul familiei noastre, iar Irene-Ecaterina este îngerul casei noastre”, a mărturisit arhidiaconul.
El a recunoscut că povara cea mai mare a familiei a fost purtată de soția sa, mai ales după apariția bolii Irinei.
„Gândiți-vă că la cinci copii este foarte greu. Foarte greu să crești cinci copii. Și vă puteți imagina de câte ori plecam eu la concerte, de câte ori aveam repetiții sau alte activități și lipseam de acasă. Apoi a apărut și boala Irinei, leucemia”, a spus Mihail Bucă.
„Dacă îi vei salva vocea, voi dărui un copil”
Arhidiaconul a povestit că, înainte de nașterea Irenei-Ecaterina, a trecut printr-o gravă problemă a corzilor vocale. În urma unui consult efectuat la Spitalul Panduri, medicii au descoperit apariția unui nodul pe una dintre corzi, existând riscul unei intervenții chirurgicale.
Pentru un cântăreț, perspectiva operației era cu atât mai înspăimântătoare, deoarece intervenția putea duce la modificarea sau chiar la pierderea vocii.
„Mi-era teamă că îmi voi pierde nu doar vocea, ci și o parte din sensul vieții mele”, a mărturisit protopsaltul Catedralei Patriarhale.
Medicii i-au recomandat trei luni de repaus vocal complet, perioadă în care nu a putut comunica cu familia decât prin bilețele. În timpul acestei încercări, soția sa a mers la Mănăstirea Bistrița din Vâlcea, la moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul, unde a făcut o făgăduință Maicii Domnului.
„Acolo a făcut o făgăduință către Maica Domnului: «Dacă îi vei salva vocea, voi dărui un copil». Când mi-a spus acest lucru, m-am cutremurat. Mi-am dat seama cât de mare era emoția și cât de mult suferea și familia”, a povestit Mihail Bucă.
După aproximativ opt ani, s-a născut Irene-Ecaterina.
„Dar, copile, nu ai nimic”
După cele trei luni de tăcere și rugăciune, arhidiaconul a revenit la control. În timpul investigației, medicul i-a spus că nodulul dispăruse și că nu mai exista nicio problemă care să necesite intervenție chirurgicală.
„S-a uitat la mine și, la un moment dat, mi-a spus: «Dar, copile, nu ai nimic». În clipa aceea am simțit parcă mâna lui Dumnezeu pe obrazul meu. Ca și cum mi-ar fi spus: «Copile, nu ai nimic»”, a relatat Mihail Bucă.
Arhidiaconul consideră vindecarea vocii sale drept o minune și spune că abia atunci a înțeles cu adevărat valoarea darului primit de la Dumnezeu.
„Vocea este un dar de la Dumnezeu. Iar Irina a fost, într-un fel, răspunsul și mulțumirea noastră pentru acest dar primit înapoi”, a mărturisit acesta.
În perioada în care se temea că își va pierde vocea, Mihail Bucă s-a rugat mai multor sfinți, între care Sfântul Nectarie, Sfântul Calinic de la Cernica și Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou.
„Am trecut prin iad”
Ani mai târziu, familia avea să treacă printr-o încercare mult mai grea, după ce Irina Ecaterina a fost diagnosticată cu leucemie mieloidă, una dintre formele agresive ale bolii.
Întrebat dacă a trecut prin momente de cumpănă, arhidiaconul a răspuns fără ezitare:
„Am trecut prin iad. Și spun asta fără exagerare. Dacă ceea ce am trăit eu era doar o umbră a iadului, atunci nu vreau să-mi imaginez cum este iadul în adevăratul sens al cuvântului.”
El a mărturisit că experiența bolii copilului său l-a marcat pentru întreaga viață, dar l-a și întărit duhovnicește.
„Astăzi stau la marginea acelei prăpastii, mă uit în urmă și Îi spun lui Dumnezeu: «Doamne, Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat. Îți mulțumesc că m-ai trecut prin acest foc și că m-ai ridicat»”, a spus Mihail Bucă.
Irene-Ecaterina nu a avut nevoie de transplant, însă starea sa de sănătate necesită în continuare o atenție deosebită, întrucât sistemul său imunitar rămâne fragil.
„Irene este o minune vie. Ea este fără transplant. În cazul leucemiei mieloide, una dintre cele mai agresive forme ale bolii, de multe ori se ajunge la transplant. La ea nu s-a ajuns. De aceea Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare zi”, a mărturisit tatăl său.
„Acest copil a realizat într-un timp foarte scurt lucruri pe care eu nu le-aș fi putut face într-o viață”
Suferința Irenei-Ecaterina a devenit punctul de plecare al unor importante proiecte dedicate copiilor bolnavi de cancer. Prin mobilizarea familiei și a oamenilor care le-au fost aproape, au fost sprijinite construirea unei biserici, amenajarea unui spital de zi și achiziționarea de aparatură medicală pentru Institutul Clinic Fundeni.
„Irene-Ecaterina a făcut o bisericuță, a contribuit la realizarea unui spital de zi, a ajutat la achiziționarea de aparatură medicală pentru Spitalul Fundeni. Cine a făcut toate acestea? Dumnezeu știe. Dar cert este că acest copil a realizat într-un timp foarte scurt lucruri pe care eu nu le-aș fi putut face într-o viață întreagă”, a subliniat arhidiaconul.
El a numit-o pe fiica sa „motorașul” tuturor activităților caritabile desfășurate ulterior în sprijinul pacienților oncologici.
„A schimbat și oameni. A schimbat și medici. Foarte multe cadre medicale din țară m-au întrebat cum am reușit, ce am făcut și cum îi putem ajuta și pe ei să realizeze lucruri asemănătoare. Totul a fost de la Dumnezeu”, a afirmat Mihail Bucă.
„Vindecarea pacientului începe atunci când medicul coboară în suferința lui”
Vorbind despre experiența trăită în spitale, protopsaltul Catedralei Patriarhale a arătat că sistemul medical din România nu are nevoie doar de investiții și aparatură, ci și de apropiere umană și de dragoste față de pacient.
„Le-am spus-o și medicilor: vindecarea pacientului începe atunci când medicul se apleacă asupra lui, coboară în suferința lui și îl ridică. Medicamentele își fac lucrarea lor, dar aceasta este mult mai puternică atunci când este însoțită de dragoste. Dumnezeu lucrează prin dragoste și prin oameni”, a spus arhidiaconul.
În apropierea Institutului Fundeni a fost ridicată și o biserică în care au fost așezate părticele din moaștele Sfântului Nectarie. Aici se roagă bolnavii, familiile lor și cadrele medicale.
„De când există această biserică, s-a creat o stare de pace. Pacientul oncologic Îl descoperă pe Dumnezeu mult mai ușor decât omul aflat în putere și în sănătate. Și este nevoie de Dumnezeu acolo, poate mai mult decât oriunde”, a explicat Mihail Bucă.
„Nicio bogăție din lume nu poate înlocui sănătatea”
Încercările prin care a trecut familia l-au determinat să privească altfel sănătatea, libertatea și lucrurile simple ale vieții.
„Ceea ce a trăit soția mea atunci și ceea ce am trăit și eu în spitale nu se va șterge niciodată. M-a făcut să înțeleg că nicio bogăție din lume nu poate înlocui sănătatea”, a mărturisit el.
Pentru Mihail Bucă, adevărata libertate înseamnă posibilitatea de a merge, de a respira, de a vorbi, de a fi alături de familie, de a face bine și de a-I mulțumi lui Dumnezeu.
„Când treci printr-o astfel de încercare, înțelegi cât de mare dar este să poți merge, să poți respira, să poți vorbi, să poți fi alături de cei dragi și să poți spune: «Slavă lui Dumnezeu pentru toate!»”, a spus arhidiaconul.
Dorința unui tată pentru cei cinci copii ai săi
Întrebat ce își dorește pentru cei cinci copii, Mihail Bucă a spus că nu urmărește pentru aceștia funcții, faimă sau poziții sociale importante, ci sănătate, pace sufletească și apropiere de Dumnezeu.
„Eu vreau un singur lucru: să fie sănătoși la minte și liniștiți sufletește. Vreau să păstreze dragostea pe care am încercat să le-o insuflăm și să rămână aproape de Biserică. Dumnezeu este la capătul drumului lor și le veghează viața”, a afirmat acesta.
Într-o lume dominată tot mai mult de rețele sociale, gadgeturi și realități virtuale, arhidiaconul spune că tinerii trebuie ajutați să nu devină captivi acestor mecanisme.
„Nu am pretenția să ajungă miniștri sau oameni foarte importanți. Mi-aș dori doar să facă ceva prin care să aducă lumină în jurul lor. Noi trebuie să devenim luminători. Trebuie să fim focare de lumină pentru cei din jur, indiferent de profesia pe care o avem”, a încheiat Mihail Bucă.
